Este vaccinul bun la ceva?

Este vaccinul bun la ceva?

de Shannon Brownlee şi Jeanne Lenzer

Sursa: http://www.theatlantic.com/doc/200911/brownlee-h1n1

(Menţiune: cu scris cursiv sunt marcate comentariile Qui bono, deci părţi de text care nu fac parte din articolul original)

Dacă vei conduce prea repede pe Red Lion Road, spre Northeast Airport Philadelphia, nu vei putea să observi construcţiile din ciment care găzuiesc liniile de producţie ale companiei biotehnice MedImmune, care produce un milion de doze de vaccin pe săptămână. Muncitori acoperiţi din cap pănă la tălpi cu costume speciale de protecţie lucrează la umplerea dozelor de vaccin cu un virus modificat genetic. Roboţii injectează din dozatoare mici şi subţiri lichidul care conţine virusul în fiole care ulterior sunt montate în mici spray-uri pentru nas, pun etichete şi ambalează totul pentru a putea fi expediat către Centers for Disease Control and Prevention (CDC) din Atlanta, care ajută la coordonarea planului anti-pandemic naţional american. Cel mai ambiţios program de vaccinare de la campania anti-polio din anii 50! Guvernul federal a însărcinat compania MedImmune precum şi alte 4 companii pentru a produce suficient vaccin pentru întreaga populaţia a USA.

Vaccinarea este planul principal al guvernului american pentru a preveni moartea provocată de gripa porcină. CDC a recomandat ca circa 159 de milioane de adulţi şi copii americani să fie vaccinaţi fie cu o injecţie, fie cu un spray-ul nazal (până în prezent s-au vaccinat doar circa 60 de milioane de americani, aproximatui unul din cinci, adică circa 20%). Injecţiile sunt oferite în cabinetele medicale, spitale, aeropoarte, farmacii, şcoli, centre comerciale. În August, autorităţile statului New York au cerut ca toţi cei care lucrează în domeniul medical să se vaccineze cu ambele vaccinuri, atât cel contra gripei sezoniere cât şi cel contra gripei porcine.

(Nota Qui bono: Pentru cititorii români: termenul de „gripă nouă“ este total inadecvat, şi urmăreşte probabil să ascundă gripa porcină sub o denumire ce duce echivoc spre gripa sezonieră. Nu ştiu cine a introdus în România această „găselniţă“ dar pot să-mi închipui oareşce Cercei Străini. Orice gripă sezonieră, conform teoriei dogmatice alopate, este NOUĂ, căci în fiecare an virusul gripal se manifestă printr-o altă tulpină, mutată din cele existente în anii anteriori, şi tocmai în baza acestei concepţii se produce vaccinul, respectiv se recomandă vacinarea anuală antigripală obişnuită, sezonieră. Ori în cazul gripei porcine avem de a face cu o cu totul altă poveste. În străinătate se face deosebirea între gripă sau infecţie gripală, de regulă răceli sau infecte gripale, şi „influenza“, adică afecţiunile provocate de familiile de virusuri A,B şi C, din care face parte şi A/H1N1.)

Guvernul federal american a mai depozitat suplimentar 3 miliarde de pilule de Tamiflu (medicament antiviral complect inutil şi ineficace) care este folosit atât preventiv cât şi curativ. (O astfel de idee putea să le trăznească numai americanilor, anume şi preventiv şi curativ! Uau!!!)

Toate bune şi frumoase, dar dacă tot ceea ce ni se spune despre combaterea gripei este fals? Dar dacă vaccinul nu protejează contra gripei porcine, mai ales persoanele în vârstă, cele care sunt afectate în procent de 90%de către gripele sezoniere? Dar dacă medicamentele scumpe depozitate de guvern (Tamiflu) nu au capacitatea de a preveni sau reduce efectele unei gripe porcine, respectiv numărul celor care sunt spitalizaţi sau chiar al deceselor?

Guvernul american mizează doar pe cartea vaccinării şi a medicamentelor anti-virale pentru a limita răspândirea şi efectele gripei porcine, iar celelalte direcţii de acţiune par a fi doar anemic luate in considerare, dacă nu chiar de loc. Iar după ceea ce face guvernul american din păcate se orientează mult prea multe alte guverne naţionale.

Mai nou, din ce în ce mai mulţi cercetărtori şi oameni de ştiinţă se exprimă sceptic la adresa ambelor modalităţi, vaccinarea şi medicamentaţia anti-virală! Aceştia avertizează că această „linie de apărare“ poate fi greşită şi probabil inutilă contra unei gripe întradevăr letale.

Termenul de INFLUENZA, provine din Evul Mediu, şi este luat din limba italiană, desemnând o „influenţă ocultă sau astrală“. Căci, la fel ca şi astăzi, această afecţiune părea să apară din senin, venită de „nicăieri“, în fiecare iarnă, îmbolnăvind sau ucigând un mare număr de persoane, pentru a dispărea fără urmă primăvara. La ora actuală în USA se estimează numărul mediu de decese anuale provocate de gripa sezonieră ca fiind de circa 36.000, respectiv de circa 500.000 la nivel mondial.

Gripa, în foarte multe privinţe, continuă să rămână un mister. Pentru a determina câte decese cauzează în realitate, sau cine anume este întradevăr infectat cu gripă, nu pare a fi deloc simplu. (Corect! Am vazut de curând cum 122 se transformă în 7, fără intervenţia matematicii!)

Datorită unei informări superficiale dar şi a dezinformării intenţionate, am ajuns ca de fiecare dată gând avem o răceală să credem că avem gripă! Orice afectare a stării de sănătate care aduce cu sine dureri de cap, o stare de „rău“, febră, tuse, nas înfundat, epuizare şi oboseală, o considerăm a fi „gripă“! Deşi oamenii de ştiinţă au constatat că doar între 7-8% până la aproape jumătate dintre toate aceste „situaţii“ sunt în fapt provocate de un virus gripal (gripă sezonieră). Peste 200 de virusuri cunoscute precum şi alţi agenţi patogeni pot provoca o suită (un complex) de simptome foarte asemănătoare cu cele gripale: virusuri respiratorii sictiali, bocavirusuri, virusuri corona şi rinovirusuri sunt doar câteva exemple de astfel de agenţi patogeni care nu au nimic în comun cu gripa, dar care provoacă un tablou simptomatic practic identic cu al acesteia. Şi pe deasupra, în funcţie de sezon două treimi din cauzele unui tablou simptomatic asemănător gripei nici măcar nu pot fi găsite!

Nimeni nu ştie (sau nu vrea să ştie în dogma alopată) de ce gripa este o afecţiune care „atacă“ iarna, în timp ce vara nu se manifestă. Probabil, spun alopaţii, virusul înfloreşte la temperaturi joase, dar este distrus prin expunerea la radiaţiile solare! Sau poate pentru că iarna ne petrecem mai mult timp în spaţii închise, fiind astel facilitată transmiterea prin aer, de exemplu în cazul unui strănut!

(Nota Qui bono: Unul dintre cele mai frumoase exemple „clasice“ prin care medicina dogmatică alopată îşi dă singură cu „stângu-n dreptu“, altfel spus, calcă în străchini. Dar despre asta un pic mai târziu).

Ceea ce este sigur însă pentru medicina şcolastică este faptul că acest virus dat naibii se mutează cu o rapiditate uimitoare, comparativ cu alte virusuri, astfel că în fiecare sezon „gripal“ sunt descoperite alte tulpini virale faţă de cele din anul trecut, care infectează oamenii. (Concepţie foarte lucrativă pentru concernele farma şi medicina alopată!) În fiecare an, OMS şi CDC colectează date asupra virusurilor gripale de la principalele laboratoare din 94 de ţări, după care se străduie să „ghicească“ care anume tulpină nou-mutată va fi cea activă în sezonul următor. (După metoda lui  „Mama Omida“!)

În baza acestor supoziţii prezumtiv-speculative, FDA (Food and Drug Administration) ordonă în Februarie manufacturarea unor vaccinuri pentru sezonul viitor, vaccinuri care cuprind trei astfel de tulpini. (Nota Qui bono: în fiecare an o să avem Paştele, aşa că ciocolata rămasă dela Crăciunul trecut o ambalăm altfel şi o vindem din nou, ca iepuraşi în loc de Moş Crăciun! De ce credeţi oare că deja la sfârşitul lui Ianuarie galantarele sunt pline cu iepuraşi pentru Paştere din Aprilie? Modificarea artificială a termenului de garanţie a ciocolatei!)

Oricum, periodic apare o altă tulpină decât cea prezisă, şi astfel se îmbolnăvesc mult mai mulţi oameni decât s-ar fi îmbolnăvit în mod normal, sezonier. Este acel „nou virus“ care este responsabil cu declanşarea „pandemiilor“, care sunt definite de către OMS ca evenimente provocate de „apariţia unui nou virus contra căreia populaţia umană nu are imunitate“, şi care se poate răspândi foarte repede pe tot globul.

Cea mai gravă pandemie înregistrată în istorie a fost, se spune, „gripa spaniolă“ din 1918-1919, de la sfârşitul primului război mondial. O treime din populaţia globului a fost infectată, cu un număr de decese speculat a fi fost între 40-100 de milioane, adică mai multe victime decât au făcut cele două războaie mondiale la un loc. (Unii istorici sugerează chiar că acesta ar fi fost motivul real al sfârşitului primului război mondial, deoarece mult prea mulţi soldaţi erau bolnavi sau muriseră deja). De atunci am mai avut încă două aşa-zise pandemii de gripă, în 1957 şi 1968, dar nici una dintre acestea nu a fost deosebit de letală. (Nu este luată aici în considerare cacialmaua cu gripa aviară!)

În August 2009, preşedintele „Council of Advisors on Science and Technology“ a pronosticat că în iarna ce urmează gripa porcină H1N1 ar putea infecta o treime până la jumătate din populaţia USA, şi că ar putea provoca peste 90.000 de decese, adică de două ori şi jumătate mai mult decât o gripă sezonieră. (Profeţie falsă, după cum ştim acuma!) Cele mai multe rapoarte veneau la sfârşitul lui August din emisfera sudică (sfârşitul iernii acolo) şi sugerau că gripa porcină este extrem de infecţioasă, dar nu deosebit de letală. De exemplu, oficialităţile australiene meţionau că la sfârşitul iernii (lor) au înregistrat doar 1.000 de cezuri de deces, în timp ce media anuală era acolo de

1.500-3.000 de decese (gripa sezonieră).

Printre cazurile de decese din USA, 70% erau persoane care deja sufereau de diferite afecţiuni congenitale (pareză cerebrală) sau cronice cum ar fi cancer, astmă sau AIDS, afecţiuni care fac pacienţii mult mai vulnerabili.

Oficialităţile consideră vaccinul ca cea mai formidabilă apărare contra unei pandemii de gripă şi, aparent, aserţiunea lor pare justificată. De-a lungul a o sută de ani vaccinările au redus rata de mortalitate a circa 15 afecţiuni infecţioase, cum ar fi polio, dezinteria, variola, etc. şi  astfel vaccinurile au devenit una dintre armele cele mai potente ale medicinei alopate. Virusul gripal a fost prima oară identificat prin anii 30, iar pe la mijlocul anilor 40 au fost produse primele vaccinuri, administrate soldaţilor în cel de-al doilea război mondial. Astfel că astăzi anual circa 100 de milioane de americani se vaccinează contra gripei.

Dar deşi se spune că vaccinurile, ca de  exemplu cele contra pertusus (tuse convulsivă) sau polio au redus drastic rata mortalităţii, impactul vaccinului gripal este foarte greu de determinat. Gripa vine şi pleacă o dată cu sezonul respectiv, şi deseori ea nu „ucide“ direct, ci mai degrabă contribuie, făcând organismul mai predispus la infecţiile secundare ca pneumonia sau bronşita. Din acest motiv, cercetărorii au studiat  impactul avut de vaccinarea gripală asupra mortalităţii cu diferite cauze din perioada sezonieră, comparând populaţiile vaccinate cu cele nevaccinate.

Astfel de comparaţii au arătat o diferenţă dramatică în mortalitatea din cele două grupuri: studiile au găsit că din grupul persoanelor care se vaccinează decedează de două ori mai puţine persoane din diferite cauze (nu direct, neapărat, de gripă) decât din grupul celor care nu se vaccinează! Astfel că literatura de specialitate sugerează recomandarea ca în fiecare an să se efectueze vaccinarea antigripală, reducându-se astfel cu 50% numărul cazurilor de deces în perioada gripei sezonale.

Doar că o serie de sceptici la ideea vaccinării au afirmat că astfel de studii sunt suspecte (incorecte). Gripa singură cauzează un număr mic de decese în cadrul numărului total de decese în USA, chiar şi printre persoanele în vârstă, chiar şi dacă adăugăm la acestea decesele la care gripa a contribuit în mod indirect. Atunci când cercetătorii de la National Institute of Allergy and Infectious Diseases au introdus în statistică toate afecţiunile pe care gripe le agravează, cum ar fi afecţiunile pulmonare sau cardiace cronice, au constatat că gripa este doar în procent de cel mult 10% implicată în aceste decese, mai ales printre persoanele în vârstă. Şi atunci cum se poate explica aserţiunea că vaccinarea antigripală ar reduce cu 50% cazurile de deces?

Tom Jefferson, un medic care lucrează în Roma şi este şeful sectorului Vaccinare de la Cochrane Collaboration, o reţea internaţională respectată de cercetători care evaluează dovezile medicale, spune: „ Pentru ca un vaccin să reducă mortalitatea între cel puţin 50% şi cel mult 90%, aşa cum indică anumite studii, ar însemna ca acest vaccin să prevină nu numai mortalitatea provocată de gripă, dar şi cea provocată de accidente, incendii, boli cardiace, atacuri cerebrale şi accidente de maşină. Asta nu mai este un vaccin, este un miracol!“

(Nota Qui bono: vezi aici şi interviul acordat revistei germane „Spiegel“ şi tradus în româneşte la adresa: http://www.hotnews.ro/stiri-doctorh_actualitate-6454834-epidemiologul-tom-jefferson-pentru-der-spiegel-industrie-intreaga-asteapta-pandemie-virusul-h1n1-implicat-bani-influenta-cariere-institutii-intregi.htm

Estimarea făcută, de 50% reducere a mortalităţii este bazată pe studii „cohortă“, care compară rata mortalităţii în grupuri mari (denumite cohorte) de persoane care aleg să se vaccineze, comparativ cu grupuri mari de persoane care nu vor să se vaccineze. Doar că persoanele care aleg să se vaccineze pot fi foarte diferite de cele care decid să nu se vaccineze, iar acest lucru poate influenţa şansa de deces prin virusul gripei. Educaţia, stilul de viaţă, venitul (câştigul salarial) şi multe alte elemente intervin în acest „joc“, iar ca rezultat studiile cohortă sunt predispuse notoriu la rezultate false.

Atunci când cercetătorii „amestecă“ cifrele, ei încearcă în mod tipic să introducă vactori şi variabile care să stimuleze un anumit rezultat, într-o anumită direcţie, şi „poţi face ajustări în factorii pe care-i  cunoşti, dar nu şi în cei pe care nu-i cunoşti“, spune Jefferson.

Când Lisa Jackson, medic şi investigator principal la „Group Health Research Center“ din Seattle, a început să-ţi pună întrebări şi să cerceteze acest procent de 50% reducere a mortalităţii a auzit foarte des remarci din parte colegilor ei, de genul: „Din asta nu poate ieşi nimic bun!“ „În mod potenţial mi se puteau întâmpla, din punct de vedere profesional, o serie de neplăceri, în momentul în care încercam orice fel de critică care ar fi putut descuraja oamenii de a merge la vaccinare, deoarece, nu-i aşa? „ştim cu toţii că vaccinurile sunt eficiente“. Aceasta este înţelepciunea dominantă (dogma).

Totuşi, în 2004, Jackson şi încă trei colegi s-au apucat să determine dacă diferenţa de mortalitate dintre vaccinaţi şi nevaccinaţi nu cumva este cauzată de un fenomen cunoscut  sub numele de „beneficiar al unei vieţi sănătoase.“ Ipoteza de la care au plecat cei patru a fost că pur şi simplu cei care merg la vaccinară duc în mod conştient o viaţă mai sănătoasă, adică se îngrijesc de sănătatea lor, spre deosebire de cei care nu merg la vaccinare, care nu-şi fac prea multe probleme din modul lor sănătos (sau nu) de viaţă.

Pentru a testa această ipoteză, Jackson şi colegii au analizat 8 ani de date medicale asupra a peste 72.000 de persoane care erau peste 65 de ani. Au cercetat individual, cine erau cei care mergeau la vaccin şi cine cei care nu mergeau. Şi au mai studiat şi membrii cărui grup decedau mai frecvent atunci când nu exista un sezon de gripă. Cercetările echipei Jackson au arătat că, în afara „sezonului gripal“, riscul de bază al mortalităţii printre persoanele care nu se vaccinau era cu aproximativ 60% mai mare decât al celor care se vaccinau.

În fapt, efectul utilizatorului „sănătos“ explică întregul beneficiu pe care alţi cercetători l-au atribuit vaccinului, şi astfel se ajunge la concluzia că în fapt vaccinul nu reduce mortalitatea de loc. Studiul lui Jackson „este minunat“, spune Lone Simonsen, profesor de medicină globală la George Washington University, din Washington, D.C., şi în acelaşi timp un cunoscut expert în gripă şi epidemiologie. „Un studiu clasic în epidemiologie, foarte atent şi îngrijit lucrat.“

Rezultatele studiului au fost atât de neaşteptate încât mulţi experţi au refuzat pur şi simplu să-l ia în considerare. Studiul doamnei Jackson a fost respins pentru publicare de jurnalele medicale de vârf. Un expert în gripă care a citit raportul pentru Journal of the American Medical Association a declarat:

„Pentru a acepta aceste rezultate ar trebui să recunoaştem că pământul este plat!“ (Şi astfel după aproape 400 de ani dogma inchiziţiei din biserică se regăseşte în dogma ştiinţifică medicală!)

Studiul a fost în cele din urmă publicat în 2006 în mai puţin proemintul jurnal „International Journal of Epidemiology“ http://ije.oxfordjournals.org/cgi/content/full/35/2/337 dar a fost ignorat de medici şi de autorităţile de sănătate. „Răspunsul pe care l-am dat întrebării de la care a pornit studiul, nu a fost cel dorit şi aşteptat“ spunea Jackson.

Istoria vaccinurilor gripale sugerează alte motive pentru dramatica reducere a mortalităţii

În 2004 de exemplu, producţia de vaccinuri a rămas în urmă, cauzând o scădere a ratei de imunizare anuale cu 40%. Şi cu toate acestea rata mortalităţii nu a crescut!!!

Alt exemplu semnificativ este cel al anilor 1968 şi 1997. În ambii ani, vaccinurile produse în vară protejau contra unui set de virusuri, dar în iarnă a circulat un set diferit de virusuri. Deci vaccinurile administrate NU erau eficiente (nici măcar adecvate) pentru tulpinile virale care au acţionat în sezoanele reci ale acestor ani. Concluzia este evidentă: în aceste două sezoane în fapt nu a fost vaccinat nimeni!!! Rata totală a mortalităţii, incluzând şi cauzele gripale ar fi trebuit,în consecinţă, să crească semnificativ. Lucru care nu s-a întâmplat, ea rămânînd la aceleaşi nivele ca şi în ceilalţi ani!

Sumit Majumdar, medic şi cercetător la University of Alberta din Canada a mai oferit şi o altă observaţie istorică: creşterea ratei de vaccinare în rândul persoanelor în vârstă, în ultimele două decenii, nu a avut nici un impact asupra ratei mortalităţii. Astfel în 1989 în Canada erau vaccinaţi cica 15% din totalul persoanelor de peste 65 de ani, iar în prezent sunt vaccinate circa 65% dintre persoanele aflate în această categorie de vârstă. Şi cu toate acestea rata mortalitaţii în acest grup de populaţie nici nu a scăzut şi nici nu a crescut. A rămas pur şi simplu constantă, deşi 45% mai multe persoane se vaccinează acum faţă de 1989!!!

Adepţii vaccinării au definit observaţia lui Majumda ca fiind o „eroare ecologică“, deoarece acesta nu a luat în cosiderare modificările care au avut loc în această perioadă în mediul înconjurător, ceea ce a făcut ca să crească rata mortalităţii, dar datorită beneficiilor vaccinării antigripale, care a redus pe de altă parte mortalitatea, în efect aceasta a rămas constantă. (A se observa că adepţii vaccinării nu mai folosesc în acest caz tehnica studiului cohortă, cu rata totală  a mortalităţii, ci, pentru că aşa „vrea muşchii lor“, detaliează şi diferenţiază cauzele mortalităţii. Tipic.) Adepţii sugerează (în fapt doar speculează) de asemenea că, probabil virusurile gripale au devenit între timp mai agresive, mai contagioase, mai letale…. (Oricare „mai“… este binevenit, numai să putem salva dogma.) Sau poate că persoanele în vârstă au între timp o imunitate mai scăzută datorită dietei alimentare care între timp s-a modificat.

Sau poate că totuşi vaccinurile nu previn decesele în grupul persoanelor în vârstă! (Desigur că  această afirmaţie este o erezie, nu-i aşa?) Această aserţiune însă de bună seamă că nu este luată în considerare de către adepţii vaccinărilor. Nancy Cox, şefa deparamentului Gripă din cadrul CDC spune sec: „Vaccinarea antigripală este cea mai bună protecţie contra gripei.“ Anthony Fauci, directorul de la „National Institute of Allergy and Infectious Diseases“ de la NIH, (şi în acelaşi timp cel care, de câte ori îi pun jurnaliştii câte o întrebare mai „concertă“ asupra HIV, o ia la fugă de parcă ar fi văzut moartea cu ochii) afirmă că: „Nu am nici o îndoială că vaccinarea este efectivă în conferirea unui grad de protecţie. Un alt punct de vedere este minoritar.“ (Ăsta parcă ar fi parlamentar român, se dă mereu cu majoritatea, numai să-i fie lui bine).

Una dintre vocile cele mai clare şi hotărâte în corul criticilor la adresa „Evangheliei“ vaccinării antigripale este Tom Jefferson de la „Cochrane Collaboration“, epidemiolog şcolit la faimoasa „London School of Tropical Hygiene“. Prin afirmaţiile sale Jefferson a reuşit să devină un fel de „paria“. În 2007, când a fost invitat la o conferinţă ţinută în Hotelul Bethesda, Maryland, unde urma să prezinte un referat, a mâncat singur la masă, fiind evitat de colegii săi din „lobby“. Astfel de „tratamente“ îl lasă însă rece. Ca medic lucrând pentru Naţiunile Unite, în 1992 a fost capturat de către miliţiile sârbe în Sarajevo, împreună cu alţi observatori, şi ţinut o lună de zile de către miliţienii din brigăzile AK-47, care puţeau încontinuu a alcool. După un astfel de tratament, impoliteţile „colegilor“ nu-l mai deranjează.

Deşi multora dintre adepţii vaccinărilor antigripale nu le place deloc ceea ce afirmă Jeffeson, ei totuşi nu pot ignora faptul că acesta cunoaşte mai bine decât oricare dintre ei literatura de specialitate din acest domeniu. El a condus o echipă internaţională de cercetători care au analizat sute de studii asupra vaccinurilor gripale.

„Marea majoritate a acestora erau pline de greşeli şi deficienţe“, spune Jefferson. „Gunoi nu este un termen ştiinţific, dar eu cred că este exac termenul care se portiveşte cel mai bine.“ Doar 4 studii erau bine concepute pentru a certifica eficacitatea vaccinării, iar două dintre aceste patru au arătat că vaccinarea antigripală poate eventual fi eficace în anumite grupuri de persoane, cum ar fi copii şcolari care nu sufereau de afecţiuni cum ar fi de exemplu astma. Celelalte două certificau doar rezultate echivoce sau pur şi simplu nu arătau nici un beneficiu!

Cercetătorii din domeniul gripei au fost induşi în eroare asupra ideii că vaccinarea este mult mai eficientă decât sugerează datele, în mare parte prin imprecizia statisticilor. Singura posibilitate de a şti dacă cineva are gripă – şi nu o afecţiune asemănătoare „influenza“- este de a recolta secreţie din gâtul sau nasul pacientului şi de a efectua un test asupra acestui material, lucru care se efectuează foarte rar. Astfel, nimeni nu ştie în realitate câte decese dintre cele care sunt puse pe seama gripei, sunt întradevăr cauzate de virusul gripal, căci doar foarte puţine sunt confirmate prin analize de laborator. „Ca medic nu am avut niciodată un pacient care să intre în cabinetul meu şi pe a cărei frunte să stea scris H1N1. Atunci când o persoană în vârstă decedează ca urmare a unei insuficienţe respiratorii provocate de o afecţiune asemănătoare cu gripa, aproape întotdeauna la cauza decesului este trecută gripa.“

Mai există încă o modalitate de a-i induce în eroare pe cercetătorii din domeniul gripei, şi de a-i determina să creadă că vaccinul gripal este eficient, spune Jefferson. Toate vaccinurile acţionează prin introducerea în organism a unei doze de virusuri sau bacterii ucise sau slăbite, care provoacă sistemul imunitar în a produce anticorpi. Atunci când persoana respectivă intră în contact cu agentul patogen real, organismul este pregătit să-l elimine complect, eventual după o scurtă stare de boală. Deseori cercetătorii din domeniul gripei folosesc un răspuns anticorpi ca modalitate de a măsura eronat eficacitatea vaccinului, plecând de la prezumţia că nivelul (crescut al) anticorpilor din sângele persoanei respective care a fost vaccinată conferă o bună protecţie – deşi una imperfectă – şi un indicator al capacităţii de apărare contra agentului patogen.

Din păcate tocmai grupul de persoane care au nevoie de cea mai mare protecţie contra gripei (persoanele în vârstă) este şi cel care are un sistem imunitar care „răspunde“ cel mai puţin la o vaccinare. Studiile au arătat că persoanele tinere şi sănătoase au un răspuns imunitar „magnific“ la vaccinul antigripal sezonal, iar acest „răspuns“ al lor reduce şansa unei gripe sau diminuează substanţial simptomele în cazul în care totuşi s-a produs o infecţie gripală.

Dar aceste persoane NU fac parte din grupul de risc în care se poate muri ca urmare a unei gripe!

În schimb, persoanele în vârstă, mai ales cele care au trecut de 70 de ani, nu au un răspuns imunitar bun la vaccin, şi tocmai în contul acestui grup de persoane sunt puse cele mai multe decese provocate de gripă! (Restul de cazuri de decese îl constituie copii cu debilităţi severe, cum ar fi leucemia sau afecţiunile pulmonare congenitale, precum şi persoanele cu un sistem imunitar compromis, mergând de la AIDS, prin diabet, până la cele aflate sub terapie contra cancerului. Din 8 August 2009, au fost raportate în USA doar 36 de decese cauzate de H1N1 în rândul copiilor, iar aceştia erau în marea lor majoritate copii cu afecţiuni şi deficienţe de sănătate multiple şi severe!)

Toate aceste aserţiuni ale lui Jefferson ne aruncă într-o dilemă majoră: este vaccinarea necesară la grupul de persoane în care ea este şi eficientă, anume persoanele tinere şi sănătoase? Şi respectiv invers, este vaccinarea eficientă tocmai la persoanele din grupul care are întradevăr nevoie de  ea, anume persoanele în vârstă, cele foarte tinere sau cu infirmităţi (deficienţe) de sănătate?

Aceste întrebări au condus la cele mai multe aspecte controversate ale lucrărilor lui Jefferson, astfel  încât acesta a cerut efectuarea de studii randomizate, dublu-oarbe şi controlate placebo. Doar astfel de studii largi randomizate (pacienţii sunt împărţiţi în cele două categorii, reală şi placebo, la întâmplare, şi nimeni nu ştie pe parcursul studiului, atât medici cât şi pacienţi, cine anume primeşte vaccin real şi cine placebo) şi bine construite pot arăta cu o oarecare precizie cât de eficiente sunt vaccinurile în realitate, şi pentru care grup de persoane.

Printre specialiştii din lumea vaccinurilor antigripale, propunerile lui Jefferson sunt considerate atât de radicale, încât sunt respinse şi de unii dintre colegii săi critici la adresa vaccinării. Majumdar, cercetătorul din Ottawa, spune că el crede că beneficiul adus de vaccinuri pentru copii este dovedit, iar autorităţile de sănătate ar trebui să încerce protejarea bătrânilor prin imunizarea persoanelor din anturajul lor, pentru a-i feri astfel de o infectare.

Lone Simonsen prezintă un alt aspect: „Este considerat a fi neetic efectuarea de studii pe o populaţie care are nevoie de vaccin“, o frază pe care o auzi obsedant repetată începând cu Nancy Cox e la CDC şi până la Anthony Fauci de la NIH. Toţi aceştia consideră că vaccinurile au fost certificate ca fiind eficiente şi tocmai de aceea nu este necesar un astfel de risc, de a lăsa o parte a participanţilor la studiu (grupul placebo) lipsită de apărare. (Doar că mai nou, marea majoritate a persoanelor din Europa şi America de Nord refuză voluntar vaccinarea, astfel că acest argument „etic“ nu prea mai rezistă. Lumea oricum nu vrea să se mai vaccineze!)

Într-un interviu telefonic, Fauci a exprimat iniţial opinia că un astfel de studiu placebo ar putea fi efectual într-un grup de persoane în vârstă, pentru ca mai apoi să bată în retragere, spunând că acest lucru ar fi „neetic“. (Fauci calcă oricum numai prin străchini, şi porbabil că a fost tras de urechi şi repus pe linia corectă).

Lefferson argumentează exact invers: „Ce anume faci atunci când ai incertitudini? Faci teste! Am clădit enorme politici bazate pe evidenţe ştiinţifice firave. Cel mai neetic lucru este să le perpetuez, deşi ştii că nu sunt juste.“ (Cel care ştie adevărul, dar spune despre el că este minciună, acela este un ticălos-citat Bertold Brecht).

Este trecut de şase după-amiaza, într-o zi de vineri caldă din Iulie (2009), şi Dr.David Newman a intra de câteva minute într-o tură de 10 ore la camera de urgenţă de la New York City’s St. Luke’s Hospital, unde deja şi-a asumat responsabilitatea pentru 11 pacienţi.

Un turist italian tânăr stă în faţa lui pe pat. Are meningită, şi doctorul îi explică prin intermediul unui traducător, că este aproape sigur că are o formă virală, care nu va face nimic mai mult decât să-i dea o stare proastă pentru câteva zile. Există o foarte mică şansă, explică Newman, ca afecţiunea să fie provocată de o bacteri, ceea ce a avea consecinţe fatale. „Nu-ţi pot da asigurări de 100%, dar dacă totuşi te vei simţi mai rău, trebuie să revii imediat aici“ îi spune Newman. Italianul, pus pe gânduri, cu privirea în podea spune că „ceea ce îl îngrijorează pe el mai tare este gripa porcină“. Newman zâmbeşte înţelegător şi îi spune: „În comparaţia cu meningita bacteriană, gripa porcină este complect lipsită de pericole.“

Începând cu primăvara acestui an, astfel de cazuri s-au perindat cu miile prin faţa lui Newman. La fiecare strănut sau acces de tuse, fuga la spital, îngrozit de ideea gripei porcine. „Studiile arată că atunci când camera de urgenţă este plină cu pacienţi panicaţi, creşte rata mortalităţii, deoarece nu mai poţi acorda atenţia necesară pacienţilor care întradevăr au nevoie de ea“ spune Newman care este şi director de studii clinice la Department of Emergency Medicine, care este afiliată universităţii Columbia. Foarte multe persoane care se prezintă la camera de urgenţă nu au gripă, iar cele care totuşi au, nu necesită spitalizare. Dar acest „furnicar“ de persoane nu face decât să mărească pericolul unei infecţii printre ceilalţi, doar prin simplul strănut sau tuse.

Mulţi dintre cei îngrijoraţi din cauza gripei porcine vin de fapt la spital în căutarea unei medicamentaţii antivirale. Medicamentele recomandate de CDC sunt în cazul gripei porcine: oseltamivir şi zanamivir, sau mai bine cunoscute sub numele comerciale de Tamiflu şi Relenza, care împreună formează cea de a doua „coloană de luptă“ a guvernului american contra gripei porcine. „Autorităţile de sănătate ale New York City Department of Health“ încurajează prescrierea acestor medicamente pentru fiecare pacient care are un pic de guturai, lucru care crează o mare problemă prin pericolul reprezentat de câştigarea unei rezistenţe de către tulpina virală contra medicamentaţiei respective“ afirmă Dr. Newman. Şi întradevăr, acest lucru deja se şi întâmplă.

Daniel Janies, profesor asociat de informatică biomedicală la Ohio State University afirmă că virusul poate deveni rezistent la Tamiflu doar în câteva zile. Introducerea prematură a medicamentului, atunci când H1N1 are doar o apariţie sporadică în populaţie, este o metodă lovită de miopie. Întradevăr, probele recoltate la mijlocul verii indică faptul că în toamnă foarte multe persoane se vor putea infecta cu tulpini virale devenita rezistente. Alarmată asupra acestei situaţii, OMS a emis o alertă pe data de 21 August, prin care se recomandă folosirea Tamiflu şi Relenza doar în cazurile severe şi pentru pacienţii care au un înalt risc de dezvoltare a complicaţiilor. La mijlocul lui August, doi pacienţi cu gripă porcină au dezvoltat tulpini rezistente la Tamiflu.

USA a început stocarea de Tamiflu în 2005, pe vremea gripei aviare. Congresul american, la recomandarea lui George Bush, a alocat 1 miliard de dolari pentru producerea şi stocarea de Tamiflu, după ca anterior aprobase 1,8 miliarde pentru stocarea Tamiflu pentru armată, decizie care fusese luată de Donald Rumsfeld. Acelaşi care, înainte de a ajunge în Guvernul Bush, fusese pentru 4 ani preşedintele consiliului de la Gilead Sciences, firma care deţine patentul pentru Tamiflu, el însuşi având acolo acţiuni în valoare de milioane de dolari.

La fel ca şi în cazul vaccinurilor, dovezile ştiinţifice în favoarea Tamiflu şi Relenza sunt în cel mai bun caz, subţiri de tot. În informaţiile postate pe Site-ul CDC se spune că medicamentele antivirale „pot face a să te simţi mai repede bine“. Adevărat, dar nu prea. În medie, Tamiflu (care deţine 85-90%  din piaţa de medicamente antivirale) scurtează durata simptomelor gripale cu 24 de ore la persoanele altfel sănătoase în general. În schimbul unei mici scurtări a bolii, una din cinci persoane experimentează cu Tamiflu greţuri şi vomă. Aproximativ unul din cinci copii au efecte secundare de natură neuropsihică, inclusiv anxietate şi comportament sinucigaş. În Japonia, unde medicamentul este liber de prescriere, pe seama lui se pun 50 de decese cauzate cadio-pulmonar, între 2001 şi 2007, conform Rokuro Hama, preşedintele Institutului de Farmacovigilenţă din Japonia.

Astfel de riscuri s-ar putea accepta în cazul în care afecţiunea respectivă ar fi una care este legată de serioase complicaţii, spitalizare sau chiar deces. Roche Laboratories, compania care are licenţa de producere a medicamentului, chiar susţine că aceste lucruri le face medicamentul. În două comunicate de presă publicate în Septembrie 2006, compania anunţa că „Tamiflu reduce semnificativ riscul decesului cauzat de gripă: noile date arată că tratamentul a fost asociat cu o reducere mai mare de două-trimi a riscului de deces datorat gripei“, şi  „copii cu gripă au cu 53% mai puţine şanse de a contracta şi o pneumonie dacă sunt trataţi cu Tamiflu.“

Încă o dată studiile-cohortă (de genul celor pe care le-am discutat mai înainte) se află în spatele acestor afirmaţii. Tamiflu costă 10 dolari pastila. Ceea ce înseamnă că persoanele care iau Tamiflu sunt în general persoane cu „dare de mână“ sau cel puţin din clasa de mijloc, şi foarte multe dovezi arată că acestora le merge întotdeauna mai bine decât celor săraci, atunci gând avem de a face cu o gripă (au condiţii mai bune de trai, deci organismul este mai „solid“).

În ambele studii randomizate şi controlate placebo, din 2003 şi 2009, s-a constatat că numărul participanţilor era prea mic pentru a se putea da un răspuns la întrebarea: poate Tamiflu preveni pneumonia? La sfâşitul lui August (2009) pagina de internet a companiei a inserat următoarea declaraţie, scrisă la recomandarea FDA: „Tamiflu nu a fost certificat a avea un impact pozitiv asupra consecinţelor potenţiale (ca spitalizare, mortalitate sau un impact economic) asupra gripei sezonale, aviare sau pandemice.“

Un purtător de cuvânt al FDA a spus recent că agenţia (FDA) nu are cunoştinţe asupra datelor puse la dispoziţie de Roche, care să susţină afirmaţiile făcute de această companie în Septembrie 2006 (vezi mai sus) asupra reducerii mortalităţii ca urmare a folosirii respectivului medicament. În acest caz, pentru care motiv a făcut guvernul american stocuri uriaşe de Tamiflu, care au costat câteva miliarde? Şi pentru care motiv sunt încurajaţi medicii să prescrie pe scară largă, unui mare număr de persoane, acest medicament, în lipsa dovezilor cum că ar fi eficace? Un răspuns, deseori auzit, ar fi că acest medicament este singurul avut la dispoziţie. „Trebuie să fiu de acord cu criticii în privinţa chestiunii antivirale, dar acest medicament este singurul pe care îl avem“ spune Faluci. Şi Nany Cox de la CDC se înscrie pe aceeaşi linie. Şi tot pe aceaşi linie de „ne-etic“ se înscrie stimata Doamnă şi în ceea ce priveşte efectuarea de studii randomizate, dublu-orb cu control placebo.

Cam astfel se prezintă situaţia în cazul celor două „arme principale“ cu care guvernul american luptă contra gripei porcine. Oficialităţile declară că ambele, atât vaccinurile cât şi medicamentaţia antivirală, sunt eficace. Atunci însă când este confruntat cu evidenţe contrarii, aceleaşi oficialităţi recunsoc printre dinţii scrâşnind, că ştiinţa nu este chiar atât de perfectă precum şi-ar dori ei. Pentru ca, în momentul în care este propusă efectuarea de studii serioase, care să certifice clar una sau alte dintre opinii, se invocă argumentele sentimental-umanitare şi etice. „Nu putem să lăsăm oamenii să moară“, spune Cox.

Studenţii de la facultăile de istorie a medicinei din USA vor găsi această logică „în cerc închis“ familiară: este o temă foarte veche în istoria medicinei americane, şi anume una care, în mai multe ocazii s-a soldat cu victime. În 1952 Sinclair Lewis în cartea sa „Arrowsmith”, pentru care a primit Premiul Pulitzer, caricaturiza o cultură medicală care a permis credinţa şi profitul în, şi de pe urma distorsionării ştiinţei.

Bazată pe elementele reale ale vieţii microbiologilor Paul de Kruif şi Jaques Loeb, Lewis spune povestea lui Martin Arrowsmith, un medic care a inventat un nou vaccin în timpul unei epidemii de ciumă bubonică. Dar eforturile sale de a testa eficacitatea vaccinului au fost frustrate de o societate furioasă care dorea diperat să ceadă că vaccinul funcţionează şi de o industrie avidă de profit  care a lansat vaccinul prematur, înainte de a se efectua studiile necesare. (Şi de atunci, din 1952 încoace, tot acelaşi lucru îl auzim, mereu şi mereu….)

Analele medicinei sunt suprasaturate de tratamente şi teste care au devenit doctrină medicală având la bază doar foarte firave evidenţe, şi care ulterior au devenit sacrosancte şi deasupra oricărei investigaţii ştiinţifice. În anii 80-90 specialiştii în cancer, de exemplu, erau convinşi că o doză mare de chemoterapie urmată de un transplant de măduvă osoasă era cea mai bună cale şi speranţă pentru femeile cu un cancer de sân avansat, şi mulţi medici au refuzat să înroleze pacientele lor în studii clinice randomizate care erau concepute să testeze această metodă de transplant şi intoxicare chimică, în comparaţie cu altele, mai puţin toxice. Motivul era că astfel de studii ar fi fost „ne-etice”, deoarece ei „ştiau” că transplanturile funcţionează! Atunci când studiile au fost totuşi definitivate, în 1999 şi 2000, s-a constatat că transplantul de măduvă osoasă ucidea pacientele.

Un alt exemplu recent implică medicamentele legate de analgezicul lidocain. În anii 70, doctorii notau că medicamentele respective păreau să regleze ritmic bătăile inimii, astfel încât ei au început să prescrie aceste medicamente pacienţilor suferinzi de aritmie cardiacă, presupunând că un ritm regulat va reduce riscul de deces al pacienţilor. Cardiologi proeminenţi s-au opus ani de-a rândul studiilor clinice pentru medicamente, spunând că ar însemna mal-praxis să-ţi trimită pacienţii în grupe de placebo. (Da ca să-i trateze PE TOŢI pacienţii cu medicamente periculoase nu este mal-praxis?) Medicamentele au fost larg folosite timp de două decenii, până când un studiu finanţat de guvern a arătat că că pacienţii terapiaţi cu aceste medicamente aveau de trei ori şi jumătate mai multe şanse să moară decât cei cărora lise dădea placebo (adică nimic)!!!

Demonstrarea eficacităţii (sau a ineficacităţii) vaccinurilor şi antiviralelor în timpul unui sezon gripal nu ar fi un lucru complicat, dacă s-ar adopta resursele potrivite. Luaţi un grup de persoane cu risc  gripal, şi împărţiţi-i în două grupe, una cu vaccin şi alta nu placebo. Apoi număraţi în fiecare grup câte persoane capătă gripă, suferă serios sau chiar mor. (Un studiu similar se poate face şi pentru antivirale).  Poate să pară lipsit de inimă, dar este singura cale de a obţine certitudinea asupra modului cum acţionează actualele remedii. Ar fi util de ştiut şi în ce măsură vaccinarea persoanelor tinere şi sănătoase constituie o protecţie (prin ne-transmiterea virusului) pentru persoanele din grupurile de risc. De exemplu imunizarea surorilor medicale şi a copiilor, care ar putea astfel să protejeze de infectare persoanele în vârstă şi cele cu deficienţe imunitare, prin „ne-transmitere“.

În absenţa unei astfel de dovezi, nu avem decât două posibilităţi. Una ar fi că vaccinul antigripal este foarte eficient, sau cel puţin că ajută. O dovadă solidă a acestui fapt ar încuraja din ce în ce mai mulţi oameni şi medici, să se vaccineze sau să vaccineze. Trebuie ştiut că peste 50% dintre persoanele active în domeniul sănătăţii refuză vaccinarea (să se vaccineze, dar nu să vaccineze pe alţii). Şi mare parte dintre ei nici nu administrează vaccinuri, pentru că se îndoiesc de eficienţa acestora.

O altă posibilitate ar fi aceea că vaccinul antigripal şi antiviralele pur şi simplu nu funcţionează, sau că  nu funcţionează aşa cum se crede sau se spune. Şi în consecinţă neglijăm alte metode şi  măsuri care ar putea reduce rata mortalităţii în timpul pandemiilor (deoarece considerăm că vaccinarea este suficientă). „Vaccinurile ne conferă o falsă senzaţie de siguranţă“ spune Sumit Majumdar. „Atunci când ai o strategie despre care se crede că reduce cu 50% mortalitatea, este destul de complicat şi practic de neimaginat că se va investi în cercetări destinate descoperirii unor alte mijloace şi remedii, mai bune.“ De exemplu este puţin întreprins în direcţia lămuririi populaţiei în privinţa măsurilor preventive antigripale (spălatul mâinilor, carantina voluntară, închiderea şcolilor sau chiar carantina obligatorie pentru a ţine persoanele care sunt infectate în casă).

(Nota Qui bono: De asemenea se cunosc foarte puţine lucruri asupra mijloacelor naturale, cum ar fi plantele medicinale, vitaminele, probioticele, microelementele şi mineralele, nutriţia, etc. care pot fi folosite cu scop preventiv. Spre exemplu, de peste trei ani de zile, eu şi soţia mea folosim zilnic anumite ceaiuri – nu dau nici reţete şi nici sfaturi. Fiica noastră care are 22 de ani, nu „doreşte“ astfel de remedii pentru „moşi şi babe“, căci zice ea, este tânără. De trei ani eu şi soţia nu am avut nici măcar cel mai mic guturai, în schimb în fiecare iarnă din aceşti trei ani, fiica noastră a stat cel puţin de două, o iarnă chiar de trei ori câte o săptămână răcită cobză, în pat, cu febră. Sa nu vă închipuiţi că mă bucur pentru noi. Nu, sunt trist pentru ea ca nu vrea încă să priceapa rolul important al prevenţiei, chiar şi la 22 de ani.)

Astfel de măsuri pot fi deosebit de eficiente în cazul unei pandemii. În Mexic de exemplu, unde în Aprilie 2009 a fost pentru prima oară semnalată gripa porcină, guvernul de acolo a iniţiat un program „agresiv“ de convingere a populaţiei în favoarea măsurilor igienice stricte (mai ales spălatul frecvent pe mâini, şi de obligare a celor infectaţi să rămână în case până la rezolvarea infecţiei – carantină). În Anglia s-a iniţiat un program de întrajutorare, în cadrul căreia vecinii sau prietenii aprovizionează persoanele care sunt bolnave cu cele necesare, acestea ne mai fiind nevoite să iasă din casă pentru cumpărături, medicamente sau alte probleme de genul acesta.

În USA în schimb, mândri nevoie-mare de eficacitatea de „Superman“ a vaccinurilor noastre, ignorăm măsurile preventive elementare, cum ar fi igiena mai intensă decât în mod normal şi statul în casă în caz de boală. De asemenea „credinţa oarbă“ în eficacitatea medicamentelor noastre antivirale duce la o invadare a spitalelor (camerelor de gardă sau de urgenţă) la primul strănut, pentru a primi pastile „minune“. „Nu există loc mai prost unde să te duci în sezonul gripal decât într-un spital“ spune Majumdar. Cei care nu au gripă, au aici cele mai bune şanse de a se alege cu ea, iar cei care o au deja, o vor împrăştia peste tot în jurul lor. „Dar aceste lucruri din păcate nu le spunem oamenilor!“

Dacă nu vom face acuma studii corecte şi serioase, ne vom condamna singuri pe viitor la folosirea unor tratamente bazate pe iluzii şi incertitudini, în locul unei ştiinţe solide bazate pe dovezi.

Pe scurt, nu poţi ştii dacă ai gripă. Şi nici doctorii nu pot şti.

Conform unui raport al Dr. Tom Jefferson Sursa: http://www.annals.org/content/138/7/607.3.full.pdf

Şeful secţiei Vaccinări de la Cochrane Collaboration, atunci când medicii determină că simptomele unui pacient sunt de gripă, ei se înşeală în 90% din cazuri. Alte studii stabilesc marja de eroare la 50%. Şi aceasta deoarece o răceală obişnuită sau alte virusuri cauzează simptome care deseori sunt identice cu cele ale gripei, în ciuda „înţelepciunii comune“ cum că pacienţii cu gripă au mult mai uşor dureri musculare generalizate, dureri de cap, febră împreună cu tuse şi nas înfundat. Un diagnostic exact poate fi dat doar în urma unui test de laborator. (Care mai nou nu se mai face, ca să poată să numere Ghiţă Pristanda cazurile de gripă porcină).

Vaccinul antigripal nu protejează persoanele în vârstă!

31 Iulie 2008

Sursa: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18675690

În revista „Lancet“ a fost publicat un studiu facut de „Group Health“ care nu certifică o diminuarea a riscului de pneumonie la persoanele în vârstă ca urmare a vaccinarii antigripale.

Studiul, care cuprinde peste 3.500 de persoane între 65 şi 94 de ani, nu a putut certifica o legătură între scăderea riscului de pneumonie şi vaccianrea antigripală, pe timpul a trei sezoane gripale. Rezultatele studiului „sugerează că vaccinul antigripal nu protejează contra pneumoniei persoanele în vârstă, aşa cum s-a crezut până acum“ spune Michael L. Jackson, PhD, MPH, de la „Group Health Center for Health Studies“. „Acest studiu este până acuma cel mai larg efectuat în grupul persoanelor în vârstă“, mai adaugă Jackson. În acest studiu au fost comparate „cazurile“ cu „controlul“. Cazurile erau persoane cu pneumonie cătătată în mod comun şi tratată în spitale sau în alt mod. Controlul s-a făcut pe persoane selectate după sex sau vârstă dar care nu sufereau de pneumonie. În ambele grupuri rata de vaccinare era similară. Toţi participanţii aveau un sistem imunitar intact şi nici unul dintre ei nu locuia într-un azil de bătrâni.

Jackson şi colegii au verificat atent înregistrările medicale ale persoanelor pentru a releva starea de sănătate a participanţilor precum şi abilitatea lor de a întreprinde anumite activităţi. „Am încercat să depăşim limitele altor studii efectuate până acum de către alte grupuri de cercetători“ explică Jackson. „Aceste studii au supraestimat beneficiile vaccinării antigripale în grupul persoanelor în vârstă, din diferite motive. Spre exemplu aceste studii au căutat numai cazurile de pneumonie tratate în spitale. De asemenea aceste studii au inclus persoane care aveau un sistem imunitar deficitar, care implicit aducea o limitare a potenţialului benefic al vaccinării. Multe din aceste studii nu au verificat nici antecedentele medicale ale persoanelor participante, pentru a releva afecţiunile cronice, cum ar fi cele cardiace sau pulmonare, care măresc riscul pneumoniei. Şi mai important, studiile anterioare nu au controlat diferenţele dintre seniorii sănătoşi şi cei „fragili“. Seniorii fragili sunt cronic bolnavi şi au foarte adesea dificultăţi de mers (mişcare). De aceea aceştiă se prezintă mult mai rar la vaccinare decât seniorii sănătoşi, care ies afara din casă şi merg la vaccinare, dar în acelaşi timp, pentru că au contact cu exteriorul, sunt mai predispuşi la a contacta o pneumonie.“

Pneumonia este una dintre cele mai frecventa complicaţii cauzată de o gripă. Dar pneumonia poate apară şi fără gripă. „De aceea studiul nostru a folosit o perioadă de control posterioară vaccinării dar anterioară sezonului gripal“ spune Jackson. În timpul acestei perioade pre-sezonale, persoanele vaccinate au avut mult mai puţină predispoziţie pentru a face o pneumonie. De ce? „Deoarece aceia care au mers la vaccinare erau în general mai sănătoşi, şi nu pentru că ar fi fost protejeaţi în vreun fel de vaccin contra gripei, care oricum în această perioadă nu era încă activă.“

Coautoarea studiului Lisa Lackson, MD, MPH, (nu există legătuă de rudenie între cei doi), investigatoare la Group Health Center for Health Studies, adaugă faptul că cercetătorii ar trebui să investigheze şi să înţeleagă mai bine modul în care vaccinul acţionează asupra persoanelor în vârstă, şi de asemenea să investigheze noi posibilităţi pentru ţinerea sub control a gripei în grupul persoanelor în vârstă.

The Group Health Center for Health Studies efectuează de 25 de ani studii şi cercetări în domeniul sănătăţii publice, finanţate de guvern, deci libere de finaţări din partea concernelor sau corpoaţiilor particulare.

Traducere : Qui bono