Qui bono – Blog

Medicina alopata, concerne farma, vaccin, boli cronice, coruptie

Archive for Mai 2010

Vaccinul contra cancerului de col uterin

Posted by Qui bono pe 15 Mai 2010


O privire critică asupra unei aprobări neobişnuite – vaccinul contra cancerului de col uterin

Autor : Dr. H. -H. Abholz

Secţia de medicină generală a Clinicii Universităţii din Düsseldorf.

Abstract: La sfârşitul anului 2006 a fost aprobat pentru folosire un vaccin împotriva a 4 subtipuri ale virusuui HPV (Human Papilloma Virus). Două dintre aceste subtituri sunt considerate a fi participante la declanşarea unui carcinom de col uterin, astfel încât vaccinul (Gardasil ®) a fost promovat sub lozinca „vaccin contra cancerului“.

Am cercetat banca de date MEDLINE şi am analizat necesitatea introducerii în folosire a unui astfel de vaccin şi în baza măsurilor preventive existente contra unui astfel de carinom.

Un lucru deosebit trebuieşte remarcat în acest context al „vaccinului contra carinomului de col uterin“: nu există nici măcar un singur studiu publicat (Faza a III-a) în ceea ce priveşte utilitatea clinică; există doar un concept al firmei producătoare precum şi o propunere de Abstract (Rezumat), dar nici un fel de studii publicate asupra fazei a III-a!!!

Propunerea de Abstract este o formă publicistică, ce nu este luată în serios în lumea ştiinţifică, deoarece în această formă sunt prezentate doar fragmente a ceea ce trebuie să cuprindă un Abstract şi a ceea ce va fi ulterior publicat, sau va fi confirmat ulterior în publicaţiile de specialitate.

Pe deasupra există doar 2 (două) studii pentru Faza a II-a, deci asupra eficacităţii (imunogenităţii), dar nici unul asupra eficacităţii clinice!

Cu o astfel de documentaţie şi cu un volum atât de slab de studii, în mod normal astăzi nu se aprobă un preparat de prevenire a unei afecţiuni, aşa cum este spre exemplu un vaccin, care în mod normal trebuie să îndeplinească criterii mult mai severe pentru o aprobare de folosire. Astfel încât acordarea aprobării pentru vaccinul contra cancerului de col uterin este un lucru cel puţin neobişnuit.

Evident se ridică întrebări asupra motivelor eliberării, acordării aprobării, mai ales având în vedere şi faptul că în acest caz nu este vorba de o problemă de sănătate cu o largă răspândire, sau de un „timp prea scurt“ care stă la dispoziţia rezolvării acestei probleme de sănătate (cum ar fi de exemplu în cazul unei epidemii de gripă).

O problemă de sănătate

Rata îmbolnăvirii şi a mortalităţii datorată cancerului de col uterin este de aproximativ 10% din totalul cazurilor de cancer al oragnului sexual feminin în Germania; este vorba deci de o afecţiune cancerigenă care trebuieşte menţionată, dar care mai degrabă ocupă o poziţie periferică în comparaţie cu alte forme de cancer [13]. Pe deasupra tendinţa ratei de îmbolnăvire şi morbiditate este în Germania  în scădere. Lucrurile stau altfel în ţările sărace ale lumii, unde cervix-carcinomul este evident mai fecvent. [18] (Unul dintre motivele pentru care mulţi consideră această formă de cancer ca fiind o problemă mai degrabă de igienă şi educaţie, decât una de… vaccinare).

De asemenea poate fi în procent de 90% prevenit, dacă femeile  efectuează regulat controale de depistare peventivă a cancerului de col uterin. [8] Regulat înseamnă la fiecae trei ani, în cazul în care nu există indicii şi suspiciuni ale unei astfel de evoluţii. [7, 15] Controlul anual este un „lux“ şi poate constitui un risc pentru femei [8], totuşi este în Germania acceptat.

Perioada de timp relativ mare dintre două controale se justifică prin faptul că istoria (evoluţia) afecţiunii este de durată (20-25 de ani) cât şi prin faptul că în cazul depistării timpurii nu este vorba despre o formă primară de carcinom ci de o detectare a unei potenţiale forme de pre-carcinom. Doar o treime dintre aceste forme pre-canceroase (Papanicolau IV) vor duce în viitor întradevăr la un carcinom. [15, 17]

Marea majoritate a cancerelor de col uterin se formează cu participarea virusurilor HPV, care sunt transmişi prin contact sexual. În fapt sunt implicate mai multe subtipuri ale acestui virus. În mod corespunzător, calugăriţele din mânăstiri practic nu capătă cancer de col uterin. Iar datorită folosirii frecvente a prezervativului (de teama unor alte afecţiuni cum ar fi AIDS sau hepatitele B şi C) se constată o scădere permanentă a frecvenţei bolii. (Atenţionez din nou asupra întrebarii ridicate de mulţi cercetatori şi specialişti, anume: de ce cancerul de col uterin are o răspândie aproape de zero la femeile din ţări ca Israel sau Palestrina, precum şi la calugaiţele din mânăstiri. Daca la cele din urma se poate invoca abstinenţa sexuală, şi deci inexistenţa acţiunii de transmitere, la cele dintâi nu poate fi forba despre aşa ceva. Se pare că datorită circumciziei. Igiena masculină este mult mai mare în randul barbaţilor din aceste ţări, decât în rândul barbaţilor europeni.)

În Germania decedează din cauza cancerului de col uterin în jur de 1.700 de femei anual, în timp ce numărul de îmbolnăviri este de circa 6.500 pe an. [13] Aceste cifre se raporteză în populaţie la:

a)faptul că în urmă cu 15-20 ani (durata aproximativă a evoluţiei bolii) folosirea prezervativelor nu  constituia o regulă şi deci erau rar folosite, în orice caz mult mai rar decât astăzi (datorită fricii de expunere la HIV, boli infecţioase sexuale şi heptite), şi

b)la vremea respectivă doar circa o treime din femei erau periodic cuprinse în programul de recunoaştere timpurie a unui carcinom de col uterin [4].

Astăzi sunt cuprinse circa două treimi dintre femei în aceste controale periodice de depistare  timpurie, iar folosirea prezervativului este de două ori mai frecventă decât înainte, ajungând la 80% dintre cazurile de femei tinere fără un partener stabil (soţ). [4]

Doar şi numai din aceste două motive menţionate mai sus se poate sconta pe o diminuare a cazurile de cancer de col uterin în următoriii ani, şi aceasta fără administrarea vreunui vaccin.

Vaccinul

Şi iată că tocmai în cazul acestei afecţiuni care era deja bine prevenibilă a mai apărut pe piaţă un mijloc preventiv: vaccinul contra subtipurilor de virus papilloma (16 şi 18), care sunt implicate în 70% dintre cazurile de cervix-carcinom. În vaccinul aprobat Gardasil ® mai sunt cuprinse suplimentar şi subtipurile 6 şi 11, care joacă un rol în apariţia negilor genitali. De asemenea se pare că şi firma Glaxo se pregăteşte pentru obţinerea unei aprobări pentru un vaccin similar, contra aceloraşi subtipuri 16 şi 18. Logica unui astfel de vaccin – dacă ea în general există – ar fi următoarea: dacă virusurile, prin intermediul vaccinului, nu vor duce la o infecţie şi vor crea în acelaşi timp anticorpii necesari, atunci nu va mai putea în viitor (în următorii 15-25 de ani, cât este cunoscut a fi istoricul bolii) apare un cancer de col uterin.

Faptul că vaccinul face ca femeile vaccinate să nu se mai infecteze cu subtipurile 16 şi 18 (de remarcat însă că sunt mai multe sute de subtipuri, faţă de care desigur că vaccinul nu cnferă protecţie) a fost certificat prin două studii  (studii de imunogenitate; faza a II-a) cu circa 1200, respectiv 550 de persoane şi cu o monitorizare de 4,5 ani (ceea ce este doar o cincime din prioada de evoluţie a bolii, conform medicinei şcolastice). Preântâmpinarea unui carcinom este astfel evaluată la două treimi din cazuri de cancer, anume cele provocate de subtipurile 16 şi 18.

Situaţia studiilor

Cercetarea dealiată efectuată în MEDLINE (cea mai mare bancă de date din Internet, în care sunt listate şi publicate practic toate studiile din domeniul medicinii) după „Gardasil“ şi după (în căutări separate) „cervical cancer AND vaccination“ s-a soldat cu 34 de rezultate. Printre acestea numai 6 rezultate conţin date originale de studii clinice, care se referă doar la cinci studii efectuate: două cu vaccinul cvadrivalent Gardasil ® (subtipurile 16, 18, 6 şi 11) [3, 16] şi unul cu vaccinul bivalent Glaxo (subtipurile 16 şi 18) [6]. Precum şi două studii cu un vaccin monovalent (subtipul 16) de la Merck

[9, 11]

Asupra situaţiei de la firma Merck [12] aflăm din Internet – la fel ca şi din două articole rezumative asupra Gardasil ® [2, 14] –despre alte două studii asupra Fazei III (confirmarea utilităţii clinice), dar de data aceasta nepublicate, care s-ar efectua cu  Gardasil ® (FUTURE I şi II). Deci în total am avea – ca şi publicaţii în jurnale de specialitate, ca „Abstract“ sau ca Info de la firmele producătoare  – doar două studii asupra eficacităţii (Faza II) şi doar două alte studii asupra utilităţii clinice (Faza III) pentru vaccinul Gardasil ® [3, 11, 12] .

Ambele studii de eficacitate (Faza II) asupra Gardasil ® sunt studii de imunogenitate care răspund la întrebarea dacă o infecţie cu HPV poate fi împiedicată, respectiv dacă o infecţie deja existentă poate fi eliminată. Concluziile studiilor arată că acest lucru se petrece în procent de aproape 100%, în cazul unei „urmăriri“ de 2,5 ani şi în cazul randomizării studiilor.

Ce s-ar arăta suplimentar în cele două studii de Faza III, deci studii pentru utilitatea clinică, unul cu 500 [16] iar celălalt cu 17.000 de femei [12] între 16 şi 23 de ani, ar fi că: apariţia precancerului – adenomomacarcinom in situ (AIS) şi neoplazie intraepiteliale CIN 2 şi 3 – este în comparaţie cu grupul de control practic nulă. Aceasta la o supraveghere de 2 ani (pentru studiul mare) [12] şi de 3,5 ani pentru cel mic [16] . Suplimentar la cele două studii asupra Gardasil ® există un studiu de Faza II (eficacitate) asupra vaccinului Glaxo [6] . Mai există un alt studiu de Faza II şi unul de Faza III pentru vaccinul monovalent (subtip 16) de la firma Merck [9, 11], dar care, foarte probabil nu va apare pe piaţă, din cauza celorlalte două vaccinuri. Toate cele trei studii prezintă rezultate asemănătoare cu cele ale Gardasil ®.

Pentru orice evaluare a utilităţii este însă, în lumea ştiinţifică, necesar cel puţin un studiu randomizat publicat, care să confirme diminuarea afecţiunii, în cazul nostru a cervix-carcinomului. Datorită lungii evoluţii (istorii) a bolii trebuie să ne mulţumim în acest caz însă cu studii care se bazează pe parametri-surogat. Acest surogat este în cazul nostru precancerul, care însă, desigur, se formează în majoritate singur, prin procesele de apărare ale organismului [15, 17].

Aprobarea produsului

În cazul aprobării Gardasil ®, mai întâi de către FDA-ul american, ulterior şi de către Oficiul federal de sănătate german s-a „deviat“ de la linia normală: nu există nici un studiu publicat de Faza III pentru vaccin! Acest lucru este problematic, deoarece fără publicarea în jurnalele de specialitate a acetor studii, o evaluare a calităţii studiilor şi a rezultatelor lor se sustrage discuţiei de specialitate deschise şi largi. A te baza doar pe afirmaţiile firmelor producătoare – fără o descriere detaliată a metodelor şi rezultatelor – este foarte problematică, deoarece în acest caz este vorba de date prezentate de cel care are un „interes“ (conflict de interes).

A te baza doar pe un Abstract (rezumat al unui studiu) este de asemenea foarte problematic. Toate problemele metodice ale conducerii studiului, ale evaluării şi statisticii unui studiu sunt într-o oarecare măsură de abea atunci discutate transparent şi la obiect, când studiul apare într-un jurnal de specialitate.

Şi pe deasupra, ţineţi-vă bine: aprobarea s-a acordat la un moment la care lumea de specialitate nu putea evalua studiile, ceea ce de altfel nici până astăzi nu poate face.

Costurile

Vaccinaea trebuie, conform celor ştiute astăzi, efectuat de trei ori, la început, după două luni şi a treia oară după alte patru luni. Astfel preţul se ridică la 450 de dolari pro persoană. Nu este exclus ca peste câţiva ani să se constate că trebuieşte refăcut după 7, 10 sau 15 ani. Astfel se pot face următoarele calcule orientative:

-Se va vaccina în fiecare an persoanele feminine născute într-un anumit an; asta înseamnă circa 400.000 de persoane (calculul se referă la Germania) a 450 de dolari, aproximativ 1,8 miliarde de Euro pe an;

– În cazul infecţiilor (deci a vaccinării cu scop terapeutic) este de la sine înţeles că acestea nu vor ţine cont de anii de naştere, astfel că se va vaccina „amestecat“, ceea ce nu este relevant însă pentru calculul nostru. Astfel va apare o utilitate, considerând o participare la vaccinare de 100% faţă de :

-Posibil 1.700 de decese şi 6.500 de îmbolnăviri. Trebuie însă avut în vedere faptul că este foarte probabil ca peste 15-20 de ani, deci atunci când vaccinul de astăzi îşi va arăta utilitatea, numărul de îmbolnăviri să scadă chiar şi fără vaccinare, deoarece utilizarea prezervativului şi depistarea timpurie va creşte în frecvenţă;

-Dintre aceste cazuri sunt doar două treimi potenţial preventibile prin vaccinare, deoarece vaccinul are succes doar contra 2 subtipuri, deci care provoacă doar 70% dintre carcinomuri. Asta ar însemna un potenţial de preîntâmpinare a bolii de 4.300 din totalul îmbolnăvirilor şi de 1.100 din totalul posibilelor decese, la o vaccinare de 100%;

-Ori însemnă că având în vedere cazurile de decese prevenite am avea 165.000 de Euro efcacitate, iar referitor la cazurile de prevenire a îmbolnăvirii am avea 45.000 de Euro; ceea ce înseamnă că până la 1,8 miliarde, restul sunt bani suportaţi de societate, ceea ce în cazul respectiv este totuşi prea mult.

Singura analiză costuri-foloase efectuată în baza unui model de calcul [11] ajunge la concluzia că ar putea eventual exista un efect positiv costuri-foloase doar în cazul unei anumite constelaţii de recunoaştere preventivă la un anumit interval de timp şi la o anumită categorie de vârstă la care vaccinarea este posibilă. Simultan însă se atrage atenţia asupra faptului că în cazul unei posibile cunoaşteri deficitare a „istoriei naturale“ a bolii, semnificaţia HPV în diferitele faze de evoluţie a cancerului, eficacitatea şi utilitatea în diferitele grupe de vârstă etc. vor mări numărul de condiţii pentru modelul de calcul respectiv, ceea ce va afecta direct rezultatul calculului [10] .

Reducerea succesului

Acesta ar fi un calcul care ia în considerare o participare la vaccinare de 100% pecum şi o preîntâmpinare a bolii de 100% în cazul ambelor subtipuri, fapt care nu este realist, mai ales în ceea ce priveşte primul punct. Tot astfel se poate presupune, ceea ce iarăşi nu ar fi realist, că depistarea timpurie ar fi şi ea de 100%, fapt care ar avea un şi mai mare succes, căci ar acoperi mai mult de 70% cât acoperă vaccinul prin cele două subtipuri ale virusurilor conţinute.

Acesta este şi motivul pentru care recunoaşteea timpurie este practicată în continuare, căci rămân 30% din totalul carcinomurilor neacoperite de vaccin. Dacă pe deasupa se va lua în considerare şi un procent de să zicem 50% de folosire a prezervativelor, se poate spune că în întregul populaţiei, într-un interal de 15-20 de ani carcinomul nu va mai apare, şi asta şi fără vaccinare.

Dar şi cu o premiză realistă se poate spune că folosirea prezervativului rămâne pe mai departe o necesitate pentru o mare parte a populaţiei, şi asta pentru o parte destul de mare din totalul viaţii sexuale a unui individ. Astfel că o combinare a acestor două elemente – prezervativul şi recunoaştere timpurie – va conduce şi pe mai departe la scăderea ratei de îmbolnăvire şi deces cauzat de cervix-carcinom.

Are rost vaccinarea?

Pentru depistarea preventivă există – în anumite ţări în mod explicit – anumite graniţe financiare: suma discutată în acest sens rămâne în afara graniţei de 50.000 sau 100.000 de mii de Euo pro viaţă salvată [7] . Este acelaşi ţel atins cu mijloacere folosite până în prezent, respectiv se ajunge foarte aproape de acest ţel, atunci aşa-numita „graniţă de utilitate“ a vaccinului va fi foarte restrânsă, respectiv aşa-numita graniţă a utilităţii vaccinului este foarte redusă, şi tocmai de aceea costurile suplimentare pro caz de împiedicare a bolii sunt foarte mari.

Daci pare aici a fi vorba în fapt de un alt motiv care a dus la o aprobare atât de pripită în situaţia în care nu există studii publicate, sau daca există, ele sunt prost făcute. Este vorba de vânzarea unui vaccin nou şi foarte scump. Şi se pare că mai este vorba şi de realizarea  unui alt scop al medicinii, Public Health, adică eradicarea a ceea ce este oricum eradicabil. În USA sunt în pregătire legile pentru declararea obligativităţii vaccinării, sub ameninţarea cu pedepse [5] .

Post Scriptum

Apropos, în reclamele firmelor, chiar şi în cele formulate ştiinţific, apare în ultimul timp din ce în ce mai des aşa-numitul „internaţionalism nou“: sunt calculate câte sute de mii de femei în întreaga lume mor de carvix-carcinom. Doar că vaccinul fiind foarte scup este important doar pentru ţările unde populaţia are posibilitatea de a-l suporta financiar. Pe de altă parte, tocmai în aceste ţări dezvoltate, această „mare problemă“ practic nu există, cancerul de col uterin fiind un cancer „rar“.

Bibliografie:

1Abholz H-H : Windpockenimpfung als Routine – kann das ernst gemeint sein? (Z Allg Med 2005 ; 278 – 279 Gesellschaft der Epidemiologischen Krebsregister in Deutschland e. V./Robert Koch Institut: Krebs in Deutschland., 5. Aufl , Saarbr ü cken 2006

2Asif M , Siddiqui A , Perry CM : HPV quadrivalent recombinant vaccine (Gardasil) . Drugs 2006 ; 66 : 1263 – 1271

3 – Block ST , Nolan T , Sattler C , et al : Comparison of the immunugenicity and reactogenicity of a prophylactic HPV-Virus-like particle vaccination in male and female adolescents and young adult woman . Pediatrics 2006 ; 118 : 2135 – 2145

4 – Bundeszentrale f ü r gesundheitliche Aufkl ä rung: Aids im ö ffentlichen Bewusstsein der BRD 2005  Köln 2006 ; http://www.bzga.de/studien

5 Colgrove J : The ethics and politics of compulsory HPN vaccination. NEJM 2006 ; 355 : 2389 – 2391

6Harper DN , Franco EI , Wheeler CM , et al : Sustained effi ciancy up to 4,5 years of bivalent L1 virus-like particle vaccine against HPV types types 16 and 18: follow-up from randomised control trial . Lancet 2006 ; 367 : 1247 – 1255

7Holland WH , Stewart S : Screening in disease prevention. Nuffi eld Trust, Oxford Univ.Pr. Oxford , 2005 , (Kap 2)

8Law M : How frequently should cervical screening be conducted? J Med Screen 2003 ; 10 : 4 – 5

9Kousky LA , Ault LA , Wheeler CM , et al : A controlled trial of HPV typ 16 vaccine . NEJM 2002 ; 347 : 1645 – 1651

10Kulasingam SL , Myers ER : Potential health and economic impact of adding a HPV to Screening programs . JAMA 2003 ; 290 : 781 – 789

11M ao C, Koutsky LA, A ult KA, et al : Effi cacy of HPV16 vaccine to prevent CIN . Obstet Gyn 2006 ; 107 : 18 – 27

12 – Merck Co: http:www.merck.com/product/usa/pi_circulars/g/gardasil/ gardasil_pi.pdf

13 – RKI und Gesellschaft der epidemiologischen Krebsregister in Deutschland e.V.: Krebs in Deutschland, 5.Aufl . Bonn 2006

14Schmiedeskamp MR , Kockler DR : Human papillomavirus vaccines . Ann Pharamacother 2006 ; 40 : 1344 – 1352

15 – U.S. Preventive Services Task Force: Guide to clinical preventive services, 3rd Ed: Recommendations and Systematic Evidence Reviews – Screening for cervical cancer . HSTAT, http://www.ahrq.gov/clinic/ prevenix.htm

16Villa LL , Costa RLR , Petta CA : Prophylactic quadrivalent HPV virus-like particle vaccine in young woman: a randomised double-blind placebo-controlled trial phase II effi cacy trial . Lancet Oncol 2005 ; 6 : 271 – 278

17Weymayr C , Koch K : Mythos Krebsvorsorge – Schaden und Nutzen der Fr ü herkennung . Eichborn, Frankfurt/M 2003

18Xavuier-Bosch F , de Sanjos é S : HPV and cervical cancer – burden and assessment of causality . J Nat Cancer Inst Mono 2003 ; 31 : 2 – 13

Prof. Dr. med. Heinz-Harald Abholz

Specialist în medicină generală şi internist. Activ mulţi ani în clinică şi în cabinet de medicină generală. Din 1988 conduce secţia de medicină generală de la Universitatea din Düsseldorf.

Traducere : Qui bono

Anunțuri

Posted in Concernele farma, Vaccinuri şi vaccinări, ingrediente şi pericole | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

Datele ascunse de CDC confirmă legătura dintre vaccinare şi autism (2008)

Posted by Qui bono pe 15 Mai 2010


Titlul original: Hidden CDC Data Confirms Vaccine-Autism Link

Press Release Contacts: For Immediate Release CoMeD President [Rev. Lisa K. Sykes (Richmond, VA) 804-364-8426] June 12, 2008 CoMeD Sci. Advisor [Dr. King (Lake Hiawatha, NJ) 973-263-4843]

WASHINGTON, DC – Un nou studiu publicat în „Journal of the Neurological Sciences“

(Young HA, Geier DA, Geier MR. Thimerosal exposure in infants and neurodevelopmental disorders: An assessment of computerized medical records in the Vaccine Safety Datalink. J Neurol Sci. 2008 May 14. [Epub ahead of print] Article available at: http://www.pharmalot.com/wp-content/uploads/2008/05/thimerosal-vaccine-study.pdf) ,

jurnalul oficial al World Federation of Neurology, care este o organizaţie non-guvernamentală afiliat Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, asociază mercurul din vaccinuri (Tiomersal) cu autismul şi alte afecţiuni de dezvoltare neurologică.

Acest studiu reprezintă 6 ani de eforturi ale cercetătorilor independenţi de a putea accede la datele ţinute secret în  Vaccine Safety Datalink (VSD) de către Centrul american pentru prevenţia şi contolul bolilor (celebrul CDC). În 2003 Comitetul guvernamental pentru reformă al Casei reprezentanţilor din USA a solicitat „… accesul pentru cercetătorii independenţi la banca de date „Vaccine Safety Datalink“ datorită nevoii studierii şi validării independente a studiilor CDC în privinţa expunerii copiilor la mercurul conţinut în vaccinuri şi la cercetarea legăturii acestuia cu autismul.“

Oricum, analiza unora dintre datele aflate în foarte bine păzita bancă de date VSD, care documentau otrăvirea cu mercur a generaţii de copii americani, nu a fi fost posibilă fărăintervenţia luderilor Congresului, a părinţilor copiilor autişti şi a expeţilor juridici. Ironia este că doar câţiva cercetători independenţi au avut şi aşa dreptul să acceseze acest nivel restrictiv al băncii de date VSD, în ciuda faptului că proiectul VSD este finanţat cu sute de milioane de dolari din banii plătitorilor de impozite.

Noul studiu, condus de Dr. Heather Young, Ph.D., profesor de epidemiologie la Universitatea de servicii şi sănătate publică George Washington, a examinat înregistrările vaccinărilor susţinute de CDC a 278.624 de copii, născuţi între 1990-1996. În acest studiu s-a calculat media expunerii la mercur a copiilor care au suportat vaccinările de rutină cu vaccinuri care conţineau Tiomersal, în funcţie de anul naşterii, şi în ceea ce priveau vaccinările efectuate în primul an de viaţă. După calcularea expunerii medii la mercur în funcţie de anul naşterii, studiul a estimat prevalenţa diferitelor diagnostice medicale stabilite pentru copiii din fiecare an examinat.

Prelevanţa ratei de autism şi a altor afecţiuni de dezvoltare neurologică a fost corelată cu media expunerii la mercur a copiilor: creşterea/descreşterea nivelului de expunere la mercur a copiilor vaccinaţi cu vaccinurile de rutină care conţineau Tiomersal rezuta în tendinţa de creştere/descreştere a ratei diagnosticelor respective. Prin contrast, rezultatele medicale presupuse a nu fi corelate cu mercurul, nu se corelau cu media nivelului de expunere la mercur datorată vaccinurilor cu Tiomersal.

În funcţie de diferitele afecţiuni specifice de dezvoltare neurologică (autism, spectrul afecţiunilor autistice, ticuri, perturbări emoţionale, deficit de atenţie şi hiperactivitate, precum şi dificultăţi de învăţare) riscul general de autism şi afecţiuni de dezvoltare neurologice observat era semnificativ mai mare (între 2 până la 6 ori) în cazul unei expuneri de 100 de micrograme de mercur. Pentru autism în sine, riscul general era de circa 2,5 ori mai mare la o expunere de 100 micrograme de mercur.

Aceste rezultate demonstrează că suspiciunile celor din Comitetul de reforma guvernamental erau corecte: „ … studiile conduse sau găsite la CDC care petindeau o lipsă de legătură între autism şi daunele produse de vaccinare erau slab concepute, slab conduse (efectuate) şi erau fundamental (grav) viciate. Graba CDC-ului de a sprijini şi promova astfel de cercetări reflectă un conflict filozofic în privinţa modului în care sunt privite teoriile şi datele clinice relatate ca reacţii adverse la vaccinare.“

Cercetarile în banca de date a VSD vor continua, dacă nu cumva între timp va fi emisă vreo nouă lege de „ascundere a datelor“.

Traducere : Qui bono

Posted in Efectele dăunătoare ale vaccinurilor, Vaccinuri şi vaccinări, ingrediente şi pericole | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Bucuria imunităţii

Posted by Qui bono pe 10 Mai 2010


Articolul următor, BUCURIA IMUNITĂŢII, este tradus şi prezentat într-o formă prescurtată. Sunt convins că, prin punctul de vedere pe care îl propune, va stârni cu siguranţă reacţii foarte contradictorii, care ar putea merge până la adoptarea unui limbaj necivilizat.

De aceea doresc să atrag înca o dată atenţia celor care nu sunt de acord cu opiniile exprimate în acest articol şi în acest Site, că autorul acestor rânduri este un medic austriac, şi nu Qui bono!

Faptul că sunt de acord cu multe din punctele de vedere prezentate de către Dr. med. August M. Zoebl în acest articol a determinat decizia mea de a-l traduce, dar este în acelaşi timp doar părerea mea personală. Şi tocmai pentru a putea permite şi altora să-şi facă o părere personală, pro sau contra, am hotărât sa introduc în Blog traducerea acestui articol.

Bucuria imunităţiidupă un articol al Dr. med. August M. Zoebl

Sursa : http://www.vaccsecure.com/index.php

În tehnologie, economie, filozofie, practic în toate domeniile s–au făcut progrese majore în ultimii 150 de ani. Doar în ceea ce priveşte sistemul imunitar ne aflăm înţepeniţi încă în secolul al XIX-lea. Mă refer la ideea „agentului“ cauzator de boală care vine din afara organismului şi la apărarea pe care ne-o oferă (sau nu) sistemul nostru imunitar împotriva acestuia.

Ca într-un film cu Agentul 007, scenariu hollywoodian.

Acuma, să nu credeţi că nu ar fi fost posibil să se facă progrese în acest domeniu. NU S-A DORIT a se face progrese. Pentru că astfel oamenii trăiesc cu o permanentă frică şi ameninţare din parte „cuiva nevăzurt“ care ne poate face bolnavi, şi astfel devenim dependenţi de breasla medicală şi sistemul de sănătate „pus la cale“ de aceasta şi de concernele farma.

Unul dintre principalele rezultate ale acestei frici este metoda imunizării. Un monstru născut din mama frica noastră (întreţinut premeditat) şi tatăl intereselor financiare ale băieţilor în alb. Prin imunizare se încearcă preventiv împiedicarea unui agent patogen de a declanşa în noi o boală pe care nu o avem.
Anticorpii nu au nimic de a face cu „protecţia“
Tot timpul ni s-a spus că anticorpii care se produc în organism prin intermediul unui vaccin ne oferă protecţie contra viitoarelor îmbolnăviri. În realitate formarea de anticorpi este un „mecanism de reparaţie“ absolut normal, care este declanşat ca urmare a lezării integrităţii organismului, respecitv a sistemului imunitar, provocată de vaccin. Este o reacţie absolut normală atunci când diferite substanţe, fie ele agenţi patogeni slăbiţi sau omorâţi, fie diferite substanţe chimice străine corpului (mercur, aluminiu, solvenţi, conservanţi, etc.) sunt introduse pe căi ne-natuale într-un corp sănătos.
Că lucrurile stau astfel ne arată zecile de mii de cazuri în care persoane complect vaccinate, după toate regulile, şi deci care au anticorpi contra unui anumit agent patogen, se îmbolnăvesc de boala contra căreia fuseseră vaccinate, la fel de „temeinic“ ca şi persoanele care nu au fost vaccinate, şi deci care nu au respectivii anticorpi! Dacă vom reuşi vreodată să ne scoate „ochelarii“ pe care ni i-a pus pe nas conceptul alopat bacteriocentric, vom vedea cu surprindere că vaccinul este doar un produs artificial nefolositor rămas pe capul nostru din modul de gândire al secolului XIX.

În loc să ne stoarcem creierii pentru a descoperi vaccinuri din ce în ce mai bune, ar trebui să recunoaştem faptul că vaccinul NU ESTE CEVA NATURAL. Vaccinul se bazează pe o mentalitate, pe o concepţie devenită paradigmă centrală, dogmă de „stat şi de partid“, deşi în ultimă instanţă vaccinarea este doar o teorie, o concepţie care poate fi corectă sau greşită. Dar nu o lege a naturii.

În loc să vedem în „agentul patogen“ un invadator şi să acţionăm împotriva lui cu „arme chimice de distrugere în masă“, am putea să vedem lucrurile şi altfel: agentul patogen este o PARTE a sistemului imunitar.

Dacă vom vedea în „agentul patogen“ în loc de un duşman care pătrunde în sistemul imunitar, o parte a acestui sistem, care atenţionează, activează şi colaborează cu sistemul imunitar atunci când integritatea noastră este lezată într-o zonă sau alta a corpului, dacă vom privi „agentul patogen“ ca pe un element de activare a protecţiei noastre, întregul tablou capătă o cu totul altă înfăţişare. În realitate în natură se petrec lucrurile întotdeauna aşa, doar că punctul nostru de vedere, modul de interpretare de până acuma a fost şi din păcate mai este încă răsturnat cu capul în jos. Şi implicit se iau deciziile eronate. Se crează o „altă realitate“.

Dacă vom reuşi vreodată să gândim altfel, vom scăpa de frică, şi implicit nu vom mai avea nevoie de vaccinuri. Ori atunci… Qui bono?
Ce se întâmplă, dacă nu ne vaccinăm? Nimic. Ce ar trebui să se întâmple? În afară de faptul că integritatea sistemului nostru imunitar nu va mai fi afectată prin vaccin şi drept urmare nu vor mai fi necesare acţiuni reparatorii sub formă de anticorpi. Şi în afară de faptul că o să fim scutiţi atât noi cât şi copiii noştri de efectele adverse ale vaccinurilor. Şi poate mai ales, în afară de faptul că vom reuşi cu timpul să schimbăm absurda mentalitate „medievală“ a agentului patogen care ne invadează.

Nu există nici un alt motiv pentru vaccinare în afară de FRICĂ. Noi ne creăm singuri bolile prin ideea absurdă a „agentului patogen cauzator de infecţie“.
Sau cu alte cuvinte: savuraţi-vă imunitatea!

Primul postulat imunologic:

  1. Sistemul imunitar slujeşte recepţionării anatomiei individuale ca şi ÎNTREG, deci serveşte INTEGRALITĂŢII fiinţei;
  2. Agentul patogen este o parte componentă a sistemului imunitar;
  3. Dacă integralitatea este lezată, sistemul imunitar poate atrage (folosi) un agent patogen corespunzător pentru declanşarea unei acţiuni imunitare de reechilibrare.

În esenţă, sistemul imunitar (în accepţiunea şcolastică dogmatică) este o creaţie a spiritului uman!  Faptul că astăzi încă mai credem că microbii sunt cauza unei infecţii şi că sistemul nostru imunitar slujeşte la a ne proteja de microbi, nu este conform cu legile naturii ci doar consecinţa unei mentalităţi, a unei modalităţi de gândire deformată asupra lumii, iar faptul că acest fel de a gândi a devenit dogmă este unul dintre cele mai triste şi în acelaşi timp periculoase creaţii ale spiritului uman.
Atunci când credem că agentul patogen este cauza unei infecţii şi că sistemul nostru imunitar slujeşte la apărarea contra agentului patogen, vom interpreta o infecţie cu totul altfel decât dacă vom considera agentul patogen ca fiind un membru, o parte a sistemului nostru imunitar (mai corect spus dacă vom considera că sistemul nostru imunitar se „aliază“ cu acesta, îl foloseşte pentru o serie de acţiuni reparatorii şi stimulatorii), care împreună cu acesta slujeşte la menţinerea INTEGRITĂŢII folosind pentru aceasta anumite reacţii specifice (denumite infecţii).

Astfel primul postulat al lui Koch, se dovedeşte valabil atunci când spune că „agentul patogen este cauza infecţiei“, explicându-se astfel de ce în cazul unei infecţii găsim un agent patogen în activitate! Este acolo pentru a ELIMINA infecţia! (Pompierii se află întotdeauna la locul uni incendiu, ceea ce nu înseamnă că au au pus focul!)

În schimb acest prim postulat al lui Koch nu poate explica de ce anume nu ne îmbolnăvim tot timpul, pentru că în realitate purtăm în noi în permanenţă tot felul de „agenţi patogeni“ fie ei pneumococi, meningococi, streptococci, virusuri, bacterii, microbi, etc. etc. care ar trebui să alerteze în permanenţă sistemul imunitar şi care ar trebui să creeze astfel de reacţii de formare a anticorpilor, că în câteva luni ar trebui ca organismul nostru să se constituie numai din anticopi!

Acest postulat al lui Koch, pe care este bazată „lupta contra agentului patogen“ din infecţiologie, şi implicit şi conceptul imunizării (respectiv vaccinării) este aşadar, în viaţa de zi cu zi, INCORECT.
Primul postulat imunologic (numele propus de autorul atricolului) poate însă da un răspuns la ambele întrebări, în concordanţă cu realitatea observabilă. El poate explica de ce devine activ un agent patogen, deoarece integralitatea noastră este lezată, iar sistemul imunitar recrutează un anumit agent patogen care astfel devine activ, pentru declanşarea unei acţiuni imunologice de echilibrare. Şi acest postulat poate explica şi de ce agenţi patogeni potenţiali foarte periculoşi pot fi prezenţi în organism FĂRĂ ca acest lucru să declanşeze o infecţie: deoarece în afară de situaţia în care este lezată integralitatea sistemului numit corpul omenesc, sistemul imunitar se comportă neutral chiar şi contra acelor agenţi patogeni etichetaţi ca fiind extrem de periculoşi. Desigur că în această situaţie acel agent patogen nici măcar nu există ca atare, deci ca şi „agent patogen periculos”, ci există eventual în organism ca o structură biologică neutrală (spre exemplu, un microb).

În consecinţă, nu este vorba în cazul vaccinării-imunizării doar de faptul că o vaccinare este periculoasă (datorită substanţelor conţinute de vaccin) ci pur şi simplu de faptul că vaccinarea se bazează pe o paradigmă (lege) falsă, care nu are fundament real în natură.
Să luăm un exemplu simplu din care putemn înţelege mai bine cum un „agent patogen“, ca urmare a intenţiei (acţiunii) sistemului imunitar, devine activ pentru protecţia noastră: o aşchie de lemn care ne-a intrat în deget. Evident că acest lucru lezează integralitatea, în acest caz concret lezează integralitatea pielii. Dacă aşchia nu va fi îndepărtată, se petrec următoarele lucruri: organismul încearcă cu ajutorul factorilor de declanşare a puroiului, stafilococii, să împingă în afară, spre suprafaţă, corpul străin, loc de unde poate fi acesta îndepărtat sau poate „cădea“ (fi eliminat) de la sine. După ce corpul care a lezat este fie „împins“ în afară fie este extras, se restabileşte integralitatea, iar factori de declanşare a puroiului nu mai au nici un motiv a rămâne activi. Mecanismele de reparaţie şi vindecare a rănii ezolvă restul.

Dacă teoria şcolastică ar fi corectă, în cazul expus mai sus (intrarea accidentală a unei aşchii în deget) atunci ar trebui să se întâmple următoarele:

1. agentul patogen ar trebui să fie acolo doar pentru a specula acest „loc slab“ al pielii rănite şi a „intra“ în noi pentru a ne provoca o boală. Aceasta ar însemna că puroiul ar fi o ameninţare cauzată fără  logică, de către agentul patogen. Lucru care trebuieşte combătut prin mijloace medicamentoase.
2. doar că agentul patogen ar trebui să rămână activ şi după ce cauza lezării pielii, aşchia, a fost îndepărtată, deci ar trebui să fie activ şi fără aceasta. Pur şi simplu deoarece teoria microbiană (Pasteur-Koch) ne spune că acest intrus rău-făcător a folosit un punct slab pentru a intra în organismul nostru şi a ne face rău (declanşa o boală). Şi totuşi nu se întâmplă aşa. Spre fericirea şi norocul nostru „agentul patogen“ nu „se ţine“ de teoria infecţioasă şcolastică. Căci altfel nu ar mai fi existat picior de „om“ pe planeta asta încă de acum câteva milioane de ani. Căci pe noi, în noi şi în jurul nostru există în permanenţă milioane de astfel de rău-făcători de tot soiul.
3. Dacă teoria asta aproape isterică a imunizării şi anticorpilor ar fi corectă, ar însemna că după fiecare aşchie ce ne intră în deget, sau alte mici accidente de genul acesta, sistemul imunitar ar trebui să producă anticorpi specifici; şi aici trebuie să avem în vedere că în cazul unei singure aşchii pot pătrunde în organism zeci de mii de diferiţi „agenţi patogeni“ care se pot afla pe aşchie sau pe piele. Ori asta ar însemna declanşarea unei „isterii generale“ de anticorpi specifici. Este absurd! Şi dacă astfel stau lucrurile, de ce data următoare, când ne intră o altă aşchie în deget, ne mai infectăm, se înroşeşte locul resăpectiv şi se formează puroi? Ar trebui să fim imuni, nu?

Nimic din ce ne predică teoria infecţioasă în legătură cu această situaţie nu se poate observa în natură. Şi nici nu s-ar putea altfel, căci nu ar avea nici o logică. Căci sistemul imunitar ar fi îngrădit în funcţionlitatea lui şi nu ar mai putea să activeze agenţii patogeni utili pentru a restabili integralitatea (îndepărtarea aşchiei). Ori natura este LOGICĂ, nu face nimic întâmplător. Lipsiţi de logică sunt alţii!

Prin acest prim postulat imunologic se ajunge evident la o schimbare de paradigmă şi prin aceasta la o schimbare a concepţiei asupra sistemului imunitar. Prin aceasta „agenţii patogeni“ nu mai sunt nişte făpturi care bântuie peste tot, care ne pot ataca şi îmbolnăvi oricând au ei chef, ci sunt elemente supuse controlului sistemului imunitar, care îi foloseşte după necesitatea lui. Doar atunci când integralitatea organismului este lezată, va deveni microbul, bacteria, streptococcul, etc. un „agent patogen“ activ (în sensul medicinei şcolastice), dar care va acţiona în sensul re-echilibrării în scopul protecţiei noastre.
Primul postulat imunologic vă va face clar de ce „agenţi patogeni“ potenţial priculoşi pot fi prezenţi în organism şi în jurul acestuia, fără a se declanşa în permanenţă o infecţie: deoarece sistemul imunitar, cu excepţia unei lezări a integralităţii organismului, se comportă complect neutral faţă de aceşti „agenţi“. Iar aceşti agenţi, atâta timp cât le lipseşte imboldul, comanda dată de sistemul imunitar (Bechamp, Claude Bernard şi chiar pe patul de moarte, Pateur, vorbeau de „mediul hrănitor“), nu sunt altceva decât structuri biologice neutrale. Aceasta înseamnă o schimbare de 180 de grade în modul de concepere atât a sistemului imunitar cât şi a lumii înconjurătoare (agenţii patogeni, respectiv teoria infecţioasă).

Atunci când avem o infecţi, nu agentul patogen este cel care trebuieşte căutat şi făcut răspunzător, respectiv distrus cu „tot armamentul din dotarea medicinei şcolastice“, ci trebuieşte căutată cauza, lezarea integralităţii care a făcut ca exact „acest agent patogen“ exact în acest loc din organizm să devină exact acuma activ.
Deoarece „agentul patogen“ este o parte componentă a sistemului imunitar, el nici nu poate deveni activ fără intervenţia acestuia. Doar că datorită concepţiei „bacteriocentrice“ a medicinei alopate el este cu totul altfel interpretat, respectiv se structurează tehnici artificiale de combatere a lui, denumite, printre altele, imunizare şi vaccinare.
„Succesul vaccinării şi imunizării“ este doar o construcţie artificială, în care medicina şcolastică a prezentat toate datele şi evenimentele numai din punctul de vedere al teoriei infecţioase clasice şi cu scopul de a prezenta această „imunizare“ ca un succes. Desigur, suportul financiar şi beneficiul material au jucat un rol primordial în toată această istorie.

Primul postulat al lui Koch a personalizat „agentul patogen“ ca fiind o întruchipare a răului, maleficului, care „pătrunde“ în noi căutându-ne punctele slabe şi ne îmbolnăveşte, urându-ne

într-atâta încât ne doreşte moarte. Iar scăpare şi ajutor putem primi doar de la „nenea doctoru“.
Natura nu poate „gândi“ niciodată astfel. Toată această construcţie demnă de filmele de groază hollywoodiene este doar o creaţie mentală, imaginară dar rentabilă, a celor care s-au „îndeletnicit“ cu medicina în ultimii cel puţin 150 de ani.

Sistemul imunitar şi agentul patogen sunt doar părţi ale unei structuri mai complexe, care serveşte doar unui singur scop: conservarea noastră ca organizm individual autonom şi integral, conservarea integralităţii noastre. Faptul că sistemul imunitar reacţionează prin inflamaţii şi infecţii este un semn de putere şi nu unul de slăbiciune al sistemului imunitar. (Spre exemplu 90% dintre persoanele care dezvoltă un cancer, o tumoare, nu au avut febră în ultimii 10 ani antemergători apariţiei acestei situaţii, ori se ştie că febra este una dintre cele mai vechi şi eficace arme ale sistemului imunitar al mamiferelor).

Dacă sistemul imunitar este slab, el nu reacţionează în cazul unei lezări a integralităţii organismului. În cazul apariţiei unei infecţii nu se pune problema „nimicirii agentului patogen“, ci mai degrabă a găsirii unui răspuns la întrebarea: ce anume şi unde a fost lezată integralitatea organismului. Căci sistemul imunitar trebuie să elimine exact această lezare, să restabilească echilibrul integralităţii. În momentul în care integralitatea este restabilită, agentul patogen dispare de la sine, el nemai fiind necesar. Integralitatea,respectiv imunitatea este starea naturală a organismului nostru. Iar în acest mod de a privi lucrurile imunitatea înseamnă că suntem protejaţi, şi anume tocmai prin agentul patogen.
Consider că a sosit timpul să renunţăm la un mod de gândire perimat, imperialist-militarist, cu aruncarea întregii responsabilităţi asupra unui „agent patogen“, care este vinovat pentru toate, în timp ce noi nu suntem decât victime nevinovate atacate din afară de un agresor periculos, de o „forţă neagă a universului“. Acest mod de a gândi şi susţine FRICA din noi este mai periculos decât orice fel de agent patogen.

Dar este în acelaşi timp şi foarte comod pentru pacient, care în loc să-şi pună la modul foarte serios întrebarea: prin ce anume din modul meu de viaţă, alimentaţie, stare psihică, etc. am pus eu însumi integralitatea organismului meu în pericol, va arunca vina în capul unei bacterii sau unui virus oarecare, pe care în foarte multe cazuri cercetătorii se străduie de decenii să-l găsească şi nu reuşesc. Dar important pentru omul nostru este ca ALTCINEVA să fie de vină, numai el însuşi nu!
Prin paradigma nou enunţată aici, „agentul patogen este parte a sistemului imunitar“, suntem protejaţi 100% contra toanelor unor „agenţi patogeni“. Eram în fapt şi până acum protejaţi, doar că datorită primului postulat al lui Koch şi a concepţiei „războinice“ a medicinei alopate, cointeresate financiar în a ne oferi ajutor armat contra invadatorului, fiecare infecţie era astfel interpretată şi implicit terapiată, ca fiind o vină a unui „agent patogen extern“. Astfel ni se inducea frica şi puteam fi mai uşor manevraţi în direcţia (financiară) dorită. Şi astfel ni se crea o realitate artificială, falsă, care stipula că anticorpii, vaccinarea, medicamentele sunt necesare pentru protecţia noastră, când în fapt această concepţie cu metodele ei tehnologice nu face altceva decât să dăuneze atât sistemului imunitar cât şi restabilirii integralităţii organismului.

În loc să tremurăm în faţa „agenţilor patogeni“ ar trebui să fim bucuoşi că îi avem. Şi chiar daca nu suntem bucuroşi, oricum îi avem. Starea fundamentală a sistemului imunitar este imunitatea!
Desigur, consecinţele şi „efectele secundare“ ale acestui nou mod de a privi sistemul imunitar sunt enorme. Pentru a accepta acest punct de vedere, care este nou doar prin faptul că a fost de aproape 200 de ani ţinut ascuns, ignorat, înlocuit de minciună, ar însemna ca toată medicina şcolastică să fie anulată şi ca medicina integrală să devină baza modelului de gândire în domeniul sănătăţii. Şi desigur că aşa ceva va stârni o reacţie de-a dreptul isterică în rândul medicinei alopate şi a industriei farmaceutice. Dar mai devreme sau mai târziu toate adevărurile au ieşit la lumină, şi sunt convins că şi acest adevăr va fi într-o bună zi recunoscut oficial. Doar că nu ştiu dacă eu voi mai apuca acea zi. Dar acest lucru este irelevant.

Una dintre modificările majore pe care le aduce noul mod de gândire este inutilitatea întrebării: să mă vaccinez sau nu? Văzând agentul patogen ca parte a sistemului imunitar, această întrebare devine complect inutilă şi nu merită nici un fel de răspuns. Iar vaccinarea nu merită nici o atenţie, aşa cum orice lucru complect inutil nu merită să fie luat deloc în consideraţie. În afara FRICII, nu a existat niciodată um motiv real pentru o vaccinare.

În ultimă instanţă vaccinarea (imunizarea prin vaccin) nu constituie decât o lezare a integrităţii organismului, fapt ce duce eventual la apariţia unui agent patogen, şi în orice caz la slăbirea sistemului imunitar. Trebuie să ne ferim de vaccinuri nu neapărat pentru că sunt periculoase (şi chiar sunt) căci periculos poate fi şi să mergi cu maşina pe autostradă! Ci pentru că vaccinarea este un produs artificial, contrar naturii, este rezultatul unei mentalităţi ce nu are nimic de a face cu viaţa, ci eventual doar cu profitul material. Este un lucru contrar logicii să preîntâmpini apariţia unei boli pe care nu o ai şi nici nu ştii dacă vreodată o vei căpăta.

În încercarea de a preîntâmpina o infecţie cu Tick-Borne Encephalitis Virus (TBEV), virusul meningoencefalitei transmis prin muşcătura de căpuşe, vă veţi vaccina. Deci veţi introduce voluntar în organism acest virus (fie el şi într-o formă slăbită, ceea ce în fapt este din nou o desconsiderare a legilor naturii şi un lucru artificial şi străin organismului, o lezare a integralităţii). Mai bine ne-am pune întrebarea de ce din 100.000 de mii de cazuri de persoane muşcate de căpuşe, de abea dacă se îmbolnăvesc 100!

Ce anume le este comun acestor pesoane? În ce mod a fost lezată integralitatea acestor persoane, astfel încât sistemul imunitar să reacţioneze cu ajutorul acestui virus, declanşând starea de boală.

S-ar putea astfel observa că există o constelaţie situaţională anume, comună acestor persoane. Atunci când această constelaţie va fi eliminată, respectiv lezarea integralităţii va fi îndepărtată, va dispare şi boala, respectiv virusul. Şi în mod similar putem proceda în cazul altor sute de boli infecţioase.

Îndeobşte în momentul unei vaccinări, persoana respectivă este sănătoasă. Credeţi că prin vaccinare va deveni „şi mai sănătoasă“ decât era sănătoasă înainte de vaccinare? Aşa ceva nu există decât în mintea noastră, ca produs al FRICII.
Acuma, ştim că nu există decât două sentimente fundamentale, FRICA şi IUBIREA. Aşa că este greu de cezut că vor exista cândva oameni care să nu mai cunoască deloc sentimentul de FRICĂ. Dar măcar ar trebui fiecare dintre noi să evaluăm foarte serios raportul avantaje-dezavantaje înaintea unei vaccinări. Dacă la o evaluare corectă şi atentă acest raport justifică o vaccinare, atunci vaccinaţi-vă.
Şi nu uitaţi încă un lucru: deseori medicii recomandă vaccinarea împotriva unei boli de care au ei înşişi teamă, căci nu ştiu sau nu mai ştiu cum să le terapieze. (Există la ora actuală o serie de boli aşa-zis eradicate, pe care medicii nu le cunosc decât din manualele de istorie a medicinei, nu le-au văzut niciodată, nu au avut de a face cu nici un astfel de pacient, şi desigur că pate să le fie teamă de ceva necunoscut lor).

Care sunt beneficiile vaccinărilor? Plecând de la afirmaţia devenită dogmă precum că „vaccinarea protejează“, se întreprind campanii de vaccinare astăzi care protejează împotriva unor boli care nici nu mai există. Cum te poţi oare proteja de ceva ce nu există? Şi totuşi ne vaccinăm în continuare în baza afirmaţiei speculative că „această boală a dispărut datorită vaccinării“. Este un fel modern de a „plăti tribut“ vaccinului pentru faptul că, vezi Doamne, a dus la eradicarea bolii. Doar că foarte multe statistici ne arată clar că boala respectivă (agentul patogen respectiv) nu mai prezenta nici o ameninţare cu mult timp înaintea introducerii vaccinării contra lui (vezi „Binecuvântare sau dezastru“ în www.quibono.net).

Beneficiul este în acest caz o construcţie imaginară care este prezentă doar în mintea „beneficiarului“! Beneficiul adus de anticorpii produşi de vaccin nu poate fi concret măsurabil. Şi nicăieri nu există un nume şi adresă de persoană care nu s-a îmbolnăvit de o boală deoarece fusese vaccinat, şi nu pentru că oricum nu s-ar fi îmbolnăvit de această boală. Rezultă că beneficiul vaccinării este bazat pe un calcul speculativ. Astfel că orice eveniment real poate fi pus pe seama vaccinării, după cum se doreşte.

Dacă boala dă înapoi, este meritul vaccinului. Dacă boala reapare, este pentru că  nu s-a vaccinat destul. Astfel că, indiferent ce se întâmplă, vaccinul protejează şi nu poate fi făcut responsabil pentru nimic. În afara faptului că este responsabil cu NIMICUL. Se spune că vaccinul a salvat mii de oameni. Dar aceste persoane nu sunt cunoscute cu nume şi adesă, nici măcar pentru un singur caz. Totul este doar un joc statistic cu cifrele, manipulate în aşa fel încât „pisica va cădea întotdeauna în picioare“.

Concret se cunosc însă, cu nume şi adresă, doar persoane la care vaccinarea NU A DUS LA O PROTECŢIE sau la care vaccinarea a CAUZAT DAUNE SĂNĂTĂŢII. Da, astfel de cazuri se cunosc CONCRET. În nici un alt domeniu de activitate umană nu se cunosc astfel de „forme de protecţie“ care să aducă daune atât de mari ca în domeniul vaccinării. Spre exemplu câte daune au adus centura de siguranţă la automobil sau casca de protecţie la motociclişti. Protecţie însă este evident că oferă.

Vaccinarea este singura metodă de „protecţie“ la care se ia în calcul provocarea de daune utilizatorului! Din capul locului vaccinarea este o lezare a integralităţii organismului, şi astfel nu poate fi considerată ca fiind o măsură de protecţie.

Pentru cazul unei persoane care s-a vaccinat şi totuşi a contractat boala contra căreia s-a efectuat vaccinarea, este total irelevant faptul că vaccinul a produs mulţi anticorpi, puţini sau chiar deloc. Căci această persoană se îmbolnăveşte exact ca şi una nevaccinată.
Iar afirmaţia conform căreia boala ar fi fost mult mai gravă fără o vaccinare anterioaă este complect lipsită de sens. Căci nu ne vaccinăm pentru a căpăta o formă mai „blândă“ de boală, ci ne vaccinăm pentru a nu căpăta DELOC boala!

Un alt aspect complect paranoic este vaccinarea combinată. Există vaccinuri combinate care conţin până la 6 (şase) agenţi patogeni diferiţi. În primul rând trebuieşte spus că nu se cunosc cazuri în  istoria medicinei când o persoană a contractat 6 boli diferite SIMULTAN! În acelaşi timp. Acest lucru este imposibil. Şi dacă deseori nu reuşim prin vaccinare să preîntâmpinăm o singură boală, cum vem să preîntâmpinm 6 deodată? La o astfel de vaccinare sistemul imunitar, în cel mai bun caz, nu va reacţiona absolut deloc. În orice caz, o astfel de intervenţie va afecta sistemul imunitar în funcţionalitatea lui. Şi nimeni nu poate dinainte spune unde va duce o astfel de „excitare artificială“ a sistemului imunitar.

Un alt aspect care trebuieşte luat în discuţie este modul pervers în care „marii preoţi dogmatici“ ai medicinei alopate împart oamenii în vaccinaţi şi nevaccinaţi. În primul rând trebuieşte spus că în cadrul Uniunii Europene VACCINAREA NU ESTE OBLIGATORIE. A te vaccina este un act de liberă decizie, şi nici o persoană care nu s-a vaccinat sau care nu intenţionează să se vaccineze nu încalcă prin aceasta nici o lege, fie că această persoană este un adult sau un copil, pentru care până la majorat hotărăsc părinţii. (Acest lucru ar trebui să fie bine ştiut şi să devină o dată pentru totdeauna clar şi anumitor Domni din România, cum ar fi Adrian Streinu-Cercel sau mai nou specialistul in domeniul financiar, Theodor Stolojan.)
Şi nu în ultimul rând un cuvânt asupra termenului de NE-VACCINAT. Prin termenul de ne-vaccinat se insinuează la modul persvers că acestor oameni le „lipseşte ceva“, ca şi cum ar fi incomplecţi. La fel ca şi cineva care nu s-a tatuat, şi deci este ne-tatuat? În lipseşte ceva? Este incomplect? Este mai puţin valoros sau mai puţin demn de respect, pentru că este ne-vaccinat? Adică este o persoană cu „un defect“ şi abea prin vaccinare va deveni o persoană mai bună, perfectă? Adică poţi deveni un om complect doar dacă te vaccinezi? Abea dacă te vaccinezi eşti sănătos şi responsabil? Ar fi foarte bine ca cei care se „distrează“ cu astfel de termeni să renunţe la această distracţie periculoasă.

Oamenii care nu se vaccinează nu sunt oameni de categoria a doua! Acest lucru trebuie privit foarte responsabil de cei care vorbesc fără să gândească la ce scot pe gură! Oamenii care nu se vaccinează sunt la fel de oameni ca şi ceilalţi, care însă au ales pentru ei un alt mod de a se îngriji de sănătatea lor. Cât priveşte grija sistemului de sănătate oficial faţă de oameni, ne putem imediat edifica cât de mare este aceasta, intrând într-un spital sau privind cozile la care îngheaţă iarna şi fac insolaţie vara pensionarii care-şi „cerşesc“ dreptul la o medicamentaţie care să le mai asigure câţiva ani de viaţă.
Traducere şi selecţie : Qui bono

Posted in Efectele dăunătoare ale vaccinurilor, Vaccinuri şi vaccinări, ingrediente şi pericole | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Blogg-urile şi Twitter-urile salvează vieţile oamenilor !?

Posted by Qui bono pe 7 Mai 2010


Blogg-urile şi Twitter-urile salvează vieţile oamenilor !?

Globalizarea fraudei

Geneva – Un grup de experţi ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) trebuia să evalueze rolul jucat de organizaţie în inexactităţile (denumirea elegant- comunitară a minciunii şi excrocheriei) legate de gripele aviară şi porcină. Se pare însă că la întrunirile de cafeluţe şi fursecuri ale respectivilor „experţi“, interesul este îndreptat mai degrabă spre descoperirea vinovaţilor din a căror cauză milioane de doze de vaccin au ajuns la lada de gunoi, în loc să ajungă în venele poteţialelor victime ale Mafiei Sănătăţii. Adică altfel spus, să-i depisteze pe cei care i-au convins pe oameni să nu se mai lase traşi în ţeapă de către OMS şi concernele farma.

Şi pentru că Domniile Lor sunt „experţi“, desigur că au găsit şi potenţialii vinovaţi: Bloggurile, urmate de Twitter, precum şi alte reţele (neţ-uri) sociale de acest gen. Că doar nu vă închipuiţi că ar fi putut fi vinovată sus-numita Organizaţie, Doamne Fereşte!

Acuma, eu unul nu pot să trec peste jignirea din această concluzie. Adică oamenii obişnuiţi care lecturează Blogguri şi Twittere sunt atât de naivi şi de uşor de prostit, încât iau de bună orice aiureală de pe un Blogg? Adică oamenii obişnuiţi nu mai sunt în stare să gândească singuri?

Sau poate problema „experţilor în fursecuri“ de la OMS este tocmai aceea că oamenii obişnuiţi gândesc (ba chiar enervant de mult, domnule), şi au considerat corecte afirmaţiile şi semnele de întrebare, precum şi semnalele de alarmă trase de cei care au comentat ultimele două pandemii animaliere în Blogguri şi Twittere?

Un amănunt interesant şi deloc mărunt este faptul că aproape toţi „experţii“ echipei respective de „cafegii fursecari“ provin din rândul medicilor veterinari. Acuma, să fim clari de la bun început: personal îi apreciez mai mult pe veterinari (pe ăia serioşi, ne-experţi) decât pe alopaţi. Dar nu aceasta este problema principală aici, pe cine apreciez eu mai mult. Problema principală este ce anume apreciază Domniile Lor? Ca medici veterinari, aceşti experţi (reprezentantul lor de frunte, vă reamintesc, este Ab Ostehaus, olandezul-gripător) sunt frustraţi de decenii bune, de faptul că medicii umani se ţin mai „băţ“, câştigă cu mult mai bine, mai ales de când cu războiul total contra cancerului, contra AIDS/HIV şi contra altor chestii de genul ăsta. Invidia crescând exponenţial o dată cu timpul, veterinarii de „elită“ au căutat… soluţii. Şi prima ocazie li s-a oferit o dată cu boala vacii nebune (BSE). Un coleg de braslă veterinară, foarte „apreciat“, a devenit rapid foarte bogat pe chestia vacilor ţâcnite, insinuând că acestea ne-ar putea ţâcni şi pe noi, amărâţii de rând.

S-au declanşat resorturile şi pandemia a sărit din cutie ca măscăriciul împins de arc, drept în nasul amărăşteanului. Panică, apocalipsă şi farmaghedon. Dar şi premii Nobel(ite). Aşa că veterinarii noştrii, având un ascuţit simţ al observaţiei, şi învăţând repede de la colegii lor de medicină (in)umană, au început să practice jocul la „două capete“ al fricii cetăţeanului de rând. Aviară, porcină, caprină… tot atâtea pandemii exterminatoare câte orătănii are ţăranul în ogradă. Doar că ograda nu-i grădină zoologică, nu are prea multe animale „păpăditoare de omenire“. Aşa că s-au mai scărpinat un pic pe chelie, şi din zaţul cafelelor băute la OMS au mai scos o Ebola, o gripă a focilor şi una a delfinilor, un SARS, o….

Băieţii ăştia fiind foarte productivi, şi reuşind să câştige în 2 ani cât Michal Jackson în 20, s-au infiltrat prin toate „comiţiile“ de la OMS, ajungând să le controleze. Concernele farma, pentru care doar banul contează, au colaborat benevol şi interesat la toată această rentabilă afacere finanţată din fondurile publice. S-a creat un pachet complex de acţiuni de… panică, boală, virusuri, vaccinuri, măşti de respirat, mănuşi de latex, aparate de testat cu teste cu tot, şi mai ales reţete de ar fi ajuns să tapetezi Casa Poporului de 5 cinci ori, integral. Adică şi pe partea de din afară.

Super-ceierul afacerii, pomenit mai sus, a fost Ab Osterhaus, cel care acum vreo 20 de ani a găsit o focă moartă pe litoralul mării Nordului, la Zandvort, şi de atunci se autointitulează virolog, ajungând în toamna anului trecut să se considere şi salvatorul omenirii de la pieirea prin gripă porcească. Nu trecea nici măcar o zi fără ca olandezul virusat să nu apară pe sticla televizoarelor şi să nu ne îngrozească cu prorocirile lui apocaeliptice. Gripa spaniolă redivivus!

SARS şi gripa aviară însă nu au adus efectul financiar scontat, deşi ultima a îmbogăţit concenele farma (Roche şi Baxter mai ales) cu sute de milioane de dolari, mai ales deoarece mai nou prin lume bântuie „pandemia“ financiară, care desigur că poate pune în pericol şi subvenţiile, cât şi fondurile guvernamentale acordate experţilor cercetători de fursecuri, astfel că s-a considerat oportună inventarea unui nou pericol la adresa umanităţii. Porcii! Porcii au făcut guturai!

Presa, întotdeauna dornică de apocalipse, a început ca la comandă răspândirea (ştirilor asupra) virusului de la porci la oameni, iar cu ajutorul „experţilor“ din OMS, restul a fost doar o joacă de copil. Declararea pandemiei! Ca mai întotdeauna, locaţia holywoodiană a dezatrului a fost sudul Statelor Unite, la graniţa cu Mexicul. Se ştie doar că toate marile invenţii şi descoperiri, care au reuşit să aducă omenirea şi Pământul în halul în care se află acuma, le datorăm ştiinţei şi tehnologiei americane (de făcut bani). Pe de altă parte, americanii au destui bani, şi-au zis cei din Mafia Sănătăţii, aşa că virologii veterinari au concluzionat că de acolo trebuie început.

Americanul de rând este deja bine dresat în direcţia pericolului care îi ameninţă naţiunea, fie el comunist, vietnamez, terorist, islamist, pandemist, etc. etc. Aşa că ideea avea şanse bune de a prinde rădăcini adânci. S-au făcut desigur şi prognoze de perspectivă, pentru a se putea şti cam cu cât trebuie să-şi lărgească buzunarele experţii noştri. 300 de milioane de americani erau preconizaţi a fi cuprinşi în programul de vaccinare contra guturaiului porcesc. O grămadă de bani.

Şi desigur, pentru că tot se poartă de vreo 70 de ani ca tot ce fac americanii să facem şi noi, europenii (ca în jocul ăla de copii, „ce fac eu să facă toţi“), se considera ca certă co-participarea europenilor la „dezmăţul vaccinurilor“. Interesant este că virusurile astea de gripă nu bântuie niciodată prin Ruanda, Senegal, Gabon… Păi ăia-s prea săraci, de la ei nu te poţi alege cu prea mulţi bani.

D-aia n-au africanii epidemii de gripă! Pentru aceste state din „rândul al treilea“ se preconizau acţiuni umanitare (adică administrarea „moca“ de vaccinuri expirate), dar ceva mai târziu, după ce băieţii îşi făceau plinul.

Doar că şi criminalii mafioţi de provenienţă veterinară sunt tot oameni, iar omul este supus greşelii. De la bun început locul, dar mai ales cazul, primul caz, s-au dovedit a fi greşit alese. La ora la care pacientul cu numărul 1, Edgar Hernandez a fost declarat ca fiind bolnav de gripă porcină neo-spaniolă

existau deja câteva mii de persoane care prezentau simptome gripale, în sudul statului Texas. Chestie care a … răsuflat printre fraierii ce trebuiau traşi în ţeapă. Ghinion! (Ulterior, după ce pandemia se fâsâise deja, preşedintele mexican Felipe Calderón Hinojosa a formulat reproşuri la adresa guvernului american, sugerând că în fapt gripa a fost adusă din USA în Mexic de mexicanii care fuseseră pe la vizitat de rude prin Texas.)

Dar mass-media măcina mai departe, astfel că în USA, Anglia şi Germania prognozele Mamei Omida ajunseseră pe la veo 70 de milioane de decese pandemice.

Acuma, dacă acest circ a fost regizat de veterinarii „săraci dar experţi“, de ce nu s-au sesizat medicii umani? Păi, poate pentru că se simţeau cu musca pe căciulă de când cu grasele afaceri AIDS/HIV, hepatită C, cancer viral, gripă porcină din 1976 (USA), campaniile de vaccinări degeaba, etc. etc.

Astfel s-a „pus“ de cel mai mare scandal din medicină (deşi eu cred totuşi că AIDS/HIV a fost mai mare, dacă ne gândim că durează deja de vreo 30 de ani, mai mult decât interminabilele seriale americano-braziliene).Vaccinuri şi alte produse „de sezon“ de cel puţin 55 de miliarde de Euro au fost manufacturate pentru „încasatorii de ţepe“, fie ei bărbaţi, femei sau copii. Miliarde pe care desigur că urmau să le plătească contribuabilii plătitori de impozite. Adică eu, tu, voi, noi. Cu guturai sau fără, cu vaccin sau fără. Nu este nici un secret faptul că industria farmaceutică cheltuie circa 60% din câştigul ei anual pentru „ungerea“ presei, politicienilor şi a altor funcţionari publici. Şi mai ales pentru uleierea „experţilor“ de la OMS, fie ei de specializare veterinară sau umană. Căci fără groaza de pandemie nu se fac afaceri serioase şi grase, nu-i aşa?

Din cauza gripei porcine, cel puţin conform statisticilor OMS (să nu te încezi niciodată într-o statistică pe care nu ai falsificat-o tu însuţi) nu au murit 70 de milioane, ci doar 16.600 de persoane. Doar o mică diferenţă de cifre, un fleac, nu? Din nefericire este de presupus că cei care s-au vaccinat vor avea de suferit în timp efectele nedorite provocate de vaccinurile insuficient testate, lucru care s-a mai întâmplat de nenumărate ori în cazurile campaniilor de vaccinare anterioare.

Dacă întradevăr vinovaţi pentru „proasta“ evoluţie a „afacerii porceşti“ sunt blogg-urile şi twitter-urile, înseamnă că experţii de la OMS au ajuns de râsul plânsului. Şi mai înseamnă că cei care fac aceste blogguri şi twittere, precum şi cititorii lor au salvat o mare parte din omenire de la „tragerea în ţeapă“.

Să vă spun sincer, nu sunt mândru de loc de acest fapt. Prefeam să stau liniştit acasă şi să mă ocup de familia mea. Preferam să nu fie nevoie ca bloggurile şi twitterurile să … „salveze omenirea“. Preferam să trăiesc într-o altfel de lume. Dar se pare că încă nu avenit vremea pentru acestă „altfel de lume“. Din păcate! Aşa că va trebui să continuăm să arătăm cu degetul către toţi aceşti „experţi ai infracţiunii“. Vom continua să sfătuim pe toţi, în afară poate de „specialiştii OMS“ şi acţionarii de la Novartis, Roche, Baxter sau GlaxoSmith, să stea cât mai departe de vaccinuri, care nu fac nimic altceva decât să provoace modificări şi daune codului genetic uman.

Roma – Conform datelor oficiale publicate de Ministerul Sănătăţii din Italia, ca urmare măsurilor luate contra gripei porco-pandemice, în Italia au fost „salvate“ 7.750 de persoane. Au decedat din cauza gripei doar 250 de persoane, multe dintre ele chiar după ce fuseseră vaccinate. Din totalul de 250 de persoane, 80% erau persoane trecute de vârsta de 65 de ani (deci la care este de presupus prezenţa unor alte afecţiuni cronice anterioare precum şi existenţa unui sistem imunitar slăbit). Dar dacă se compară aceste date cu cele din anii 1969 până în 2009, constatăm că în medie mor anual circa 8.000 de persoane în Italia ca urmare a gripelor sezoniere, obişnuite. Păi, atunci….? Ori avem pandemie „sezonier“ în fiecare iarnă, ori avem de a face cu o excrocherie organizată global!

Propun la modul foarte serios, preluarea în Guiness Book a recordului stabilit de gripa porcină: Pandemia cu cel mai mic număr de decese!

În Italia iarna trecută, 4 milioane de persoane au avut concediu medical, marea majoritate dintre ele rămânând acasă (deşi sufereau uşoare simptome de răceală obişnuită) deoarece nu doreau să-şi molipsească colegii de serviciu. Roma a cumpărat 24 de milioane de doze de vaccin, pentru 40% din populaţia tăţii. Doar că foarte puţini italieni s-au lăsat înţepaţi, astfel că guvernul a făcut cadou câteva milioane de doze, iar alte 8 milioane „puterzesc“ pe undeva într-un depozit.

Situaţia este similară şi în Germania, unde aproape nimeni nu a fost serios bolnav, iar cele câteva persoane decedate erau pacienţi cu multiple afecţiuni cronice anterioare. Astfel că naţiunea germană s-a procopsit cu vaccinuri de câteva sute de milioane de Euro care „putrezesc“ la fel ca cele italiene, tot printr-un depozit pe undeva. Sancţionat pentru tot acest circ nu a fost în Germania încă nimeni. Doar instigatorul la panică numărul 1, şeful Institutului Robert Koch (RKI), Jörg Hacker, a fost, pentru orice eventualitate, mutat din Berlin pe un “post onorific” pe undeva prin landul Sachsen-Anhalt (adică trimis în provincie).

Pe când va fi numit Streinu-Cercel primar onorific la Pocraca? Sau pe malurile Dâmboviţei impertinenţa nu permite nici măcar astfel de măsuri “cosmetice”?

Qui bono

Prelucrare după Sursa : http://polskaweb.eu/h1n1-pandemie-betrueger-unter-druck-4766784744.html

Posted in Concernele farma, Efectele daunatoare ale vaccinului gripal, Efectele dăunătoare ale vaccinurilor, Vaccinuri şi vaccinări, ingrediente şi pericole | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

AIDS: Cea mai mare mincină mortală din istoria medicinei

Posted by Qui bono pe 6 Mai 2010


AIDS: Cea mai mare mincină mortală din istoria medicinei

AIDS nu mai are nici o şansă

AIDS nu mai are nici o şansă

Sursa: ziarul Pravda (Rusia), numărul din 11.12.2009

Omenirea este pusă în faţa unei noi epidemii de gripă porcină. Câţiva ani mai înainte, gripa aviară şi SARS au provocat panică în întreaga lume. AIDS a fost în fruntea listei „sperietorilor“ timp de 30 de ani. Dar unde sunt milioanele de victime provocate de SARS şi gripa aviară. Nemai vorbind de victimele gripei porcine (după opinia de „specialist“ a lui Streinu-Cercel, 2% din populaţia României ar trebui să fie în groapă la ora actuală). Unde este Africa rămasă pustie, fără picior de indigen, ca urmare a epidemiei de HIV?

Gor Shirdel, medic de origine irlandeză care în prezent practică în Kiev, a vindecat doi bolnavi de AIDS. „Nu cred că AIDS este incurabil. Sistemul imunitar deficitar este o problemă care este cunoscută de peste 200 de ani. Şi această problemă poate fi soluţionată! Virusurile găsite în sângele pacienţilor AIDS nu sunt cauza, ci consecinţa bolii, a deficienţei imunitare. Lumea crede că AIDS este incurabil datorită declaraţiilor a doi doctori, Robert Gallo şi Luc Montagnier, care au făcut ca întreaga omenire să creadă de la începutul anilor 80 că AIDS este cauzat de „human immune deficiency virus” (HIV). Iar Montagnier a primit chiar şi pemiul Nobel pentru isprava asta.“ (Între timp ştim că după primirea premiului, premiantul a „înebunit subit“ susţinând în faţa camerelor de luat vederi că AIDS este vindecabil, şi că nu este chiar aşa o mare problemă epidmia asta de HIV.)

Acuma, toţi aceşti geniali doctori nu reuşesc să găsească nicăieri blestematul de virus, aşa că „sendinţa de condamnare la AIDS pe viaţă“ se dă în baza unor teste de sânge (teste anticorpi şi PCR).

Doar că astfel de anticorpi se dezvoltă în serumul sângelui atunci când orice virus sau bacterie pătrunde în organism. Acelaşi lucru se petrece în cazul gripei sau al altor boli. Atunci când găsim în sânge anticorpi, nu înseamnă că în acest sânge vom găsi şi vreun virus! Testele HIV pozitive produc un şoc asupra pacientului echivalent cu o sentinţă de condamnare la moarte, deoarece încă mai persistă părerea eronată că AIDS este incurabil şi că, mai devreme sau mai târziu, boala duce la deces. “Consider că această stare de lucruri este cauzată de politica CDC-ului american (Center for Disease Control and Prevention) al cărui buget anual de combatere a AIDS se ridică la 2 miliarde de dolari.“

„Oricum, există peste 6.000 de medici şi oameni de ştiinţă care şi-au ridicat vocile contra opiniei că AIDS este incurabil. Printre cei mai cunoscuţi sunt Peter Duesberg, PhD, autorul cărţii “Inventing the AIDS Virus”, Kary Mullis, biochimis şi laureat cu premiul Nobel şi Robert Willner, autorul cărţii “Deadly Deception.” În 1993 Willner s-a înţepat în deget cu sânge de la un bolnav HIV şi nu s-a îmbolnăvit. Ela făcut acest lucru pentru a pune capăt celei mai mari „minciuni mortale din istoria medicinei.”

Statistica este mai puternică decât minciuna! Dacă cifele publicate ar fi adevărate, Afica ar trebui să fie depopulată la ora actuală. Ori populaţia ei depăşeşte un miliard! Populaţia Africii de Sud, care are cele mai multe cazuri raportate de AIDS, ar trebui să scadă drastic. Ori din 1986 până în 1999 populaţia Africii de Sud a crescut de 1,7 ori.

Imunodeficienţa desigur că există. Nimeni nu spune altceva. Iar pacienţii cu sistemul imunitar deficitar sunt expuşi tuberculozei, pneumoniei, salmonelei, etc. AIDS este asociat cu peste 40 de boli care nu au legătură cu AIDS. Nici măcar o singură persoană nu a decedat din cauza AIDS (direct). Medicamentele şi combinaţiile de medicamente au ruinat şi mai puternic sistemul imunitar deja compromis, şi au cauzat decesul pacienţilor. Conform părerii lui Duesberg, 10 până la 50 de mii de persoane au murit din cauza medicamentaţiei (criminale) contra AIDS.

Dar AIDS este o afacere foarte profitabilă, şi întreţine foarte multe locuri de muncă, mai ales ale unor cercetători care nu sunt în stare să cercetaze nimic serios şi să descopere nimic folositor. Iar concernele farma regizează spre propriul interes tot acest circ pandemic (ca de altfel şi în celelalte cazuri de pandemii, cea mai recentă fiind gripa porcină, eşuată lamentabil în minciună).

Şi ce se va întâmpla dacă breasla medicală va recunoaşte că AIDS nu a existat niciodată? Păi simplu, guvernele vor stopa toate alocaţiile pentru combaterea AIDS.

Şi cine va avea de câştigat din asta?

OUI BONO?

În nici un caz nici concernele farma, nici medicii epidemiologi, nici cercetătorii de fantome. Vor avea de câştigat doar pacienţii! Ori aşa ceva nu are voie să se întâmple. Noi suntem blestemaţi să rămânem pacienţi tot restul vieţii spre binele … LOR!

Qui bono, în baza unui articol din ziarul rusesc „Pravda“.

Posted in Concernele farma | Etichetat: , , | Leave a Comment »