Qui bono – Blog

Medicina alopata, concerne farma, vaccin, boli cronice, coruptie

Posts Tagged ‘mita’

”Complexul” industrial farmaceutic – un joc murdar Prima parte – Les jeux sont faits, rien ne va plus!

Posted by Qui bono pe 5 Martie 2010


”Complexul” industrial farmaceutic – un joc murdar

Prima parte – Les jeux sont faits, rien ne va plus!

Aceasta este formula devenită clasică care se anunţă înainte ca bila să fie lansată pe discul cu numere câştigătoare al ruletei din cazinouri.

Jocurile sunt făcute, nu se mai plusează (mizează)!

Dar a fost un an prost pentru “complexul” industrial-farmaceutic în ceea ce priveşte litigiile avute pe rol în tribunalele americane. N-au prea mers bine “locurile”. Merck (care deţine capul de afiş de mult timp în ceea ce priveşte sentinţele şi amenzile pe care trebuie să le suporte) cu al său vaccin Gardasil contra HPV, care nu de mult timp a fost administrat în USA pe scară largă fetelor de şcoală, şi care iată, acuma se dovedeşte a avea legături cu scleroza laterală amiltropică, cunoscută şi sub numele de afecţiunea Lou Gehrig, a mai avut de curând de suportat o amendă de 1,4 miliarde de dolari pentru unul dintre medicamentele sale “de succes” Zyprexa.

Eli Lilly a avut probleme cu subvenţiile ilegale în promovarea unui alt medicament, Cymbalta, contra fibromialgiei. AstraZeneca a fost amendată cu 160 de milioane de dolari pentru excrocherii în Medicaid-ul din Kentucky, după ce plătise 215 milioane pentru acţiuni similare în Alabama.

GlaxoSmithKline a pierdut un trail (studiu pentru aprobarea unui medicament) deoarece a “uitat” să avertizeze doctorii şi femeile însărcinate faţă de pericolele pe care antidepresivul Paxil le provocă, cauzând astfel malformaţii congenitale. Iar Pfizer a avut de plătit o amendă de 2,3 miliare de dolari pentru marketingul ilegal timp de ani de zile, al câtorva dintre medicamentelel sale: Bextra, Zyvox, Geodon şi Lyrica. (Foarte poetice nume pentru nişte otrăvuri!)

Dar cu astfel de amenzi şi penalităţi concernele farma s-au obişnuit deja în ultimele decenii. Interesant este însă că de îndată ce numărul şi valoarea amenzilor creşte, creşte şi pericolul unei pandemii, OMS modificând la timp criteriile pandemice, pentru a avea de unde plăti săracii producători de medicamente amenzile primite. În fapt, tot noi le plătim!

Atunci când vorbim de “Complexul” industrial-farmaceutic, nu ne referim însă doar la producătorii privaţi de medicamente. Complexul, ca un Matrix care ţine captivă sănătatea oamenilor într-un sclavagism medical prin propriile concepte şi manipulări, este un consoţium, o pânză de păianjen ţesută în jurul profesiei medicale, cu ajutorul finanţelor.

Pe lângă companiile medicale şi farmaceutice, acest complex include toate agenţiile guvernamentale de sănătate, cum ar fi de exemplu în USA, Food and Drug Administration (FDA), Center of Disease Control (CDC), National Institute of Health (NIH) şi Deparmen of Health and Human Services (HHS), precum şi grupuri lobbyisice de persoane care cuprind un mare număr de politicieni, firme de asigurări precum şi asociaţii cum ar fi American Medical Association (AMA) sau American Psychiatric Association (APA).

Acestora li se adaugă majoritatea şcolilor medicale şi departamentele lor de cercetări, care sunt fondate şi finanţate din banii concernelor farma, ca de altfel şi marea majoritate a jurnalelor medicale. Toate acestea “filtrează” corpul medical, lăsând “să treacă” doar acei medici care diagnzează bolile şi prescriu medicamentele şi tratamentele conform dogmei bazată pe interese financiare.

Am luat aici ca exemplară situaţia din USA, căci din păcate în ultimele decenii ţările europene sunt practic sunt complect subordonate, din punct de vedere medical, sistemului american. Iar convigerea mea este că în loc să “copiem” de la americani puţinele lucruri bune, am copiat multele lucruri rele.

În USA se aud din ce în ce mai multe voci care atenţionează asupra faptului naţiunea americană s-a transformat în ultimele decenii, dintr-o naţiune mândră de umanitarismul, libertatea şi sentimentul ei de dreptate, într-o naţiune ţinută ostatec de către un complex naţional de securitate, care include cel mai mare complex militar din lume şi cel mai scump sistem de sănătate, care îşi urmăreşte propriile interese, adică interesele financiare ale industriei farmaceutice.

Astfel că nu poate surprinde faptul că după ce anul trecut s-au cheltuit 2,6 bilioane de dolari pentru sănătate, rezultatele concrete asupra sănătăţii americanilor sunt atât de puţin vizibile. Există multe ţări din “lumea a doua” în care populaţiile trăiesc mai mult şi mai sănătos decât americanii. Fără a avea nevoie de 2,6 bilioane de dolari!

USA excelează la ora actuală în două direcţii: companiile farmaceutice cu cele mai mari încasări şi frauda şi corupţia medicală cea mai mare! Frumoasa poveste a sănătăţii americane susţinută de medicamente este creată de acest “Complex”. Un “cântec de leagăn” care aduce în mod repetat cetăţenii, bolnavi sau nu, în cabinetele medicale, spitalele şi farmaciile americane.

Credinţa oarbă că medicamentele prescrise au fost controlate şi verificate în privinţa siguranţei lor se dovedeşte a fi, cu fiecare zi ce trece, cea mai gravă pandemie de care suferă omenirea la ora actuală. Această “credinţă” este o minciună, şi încă una mortală!!!

Iatrogeneza, cauzarea medicală de boli sau decese, este cauza numărul 1 de deces în USA! Deşi doar un număr relativ mic din totalul cazurilor sunt raportate. În fiecare an mor mai mulţi oameni din cauza unor afecţiuni care în esenţă nu sunt letale, decât întregul număr de persoane care mor ca urmare a unor conflicte militare, la nivelul întregului glob. Ori acest fapt este echivalent cu un genocid medical. Principala cauză a acestei stări de lucruri este supra-medicamentaţia, dar şi greşelile de prescriere (interesate financiar sau nu), precum şi declaraţiile false ale concernelor fama, prin studiile falsificate pe baza cărora sunt aprobate medicamentele.
Nevoia constantă a complexului industrial farmaceutic de a realiza profituri cât mai mari a creat un sistem care le permite să folosească enorma lor influenţă financiară şi politică în transformarea vieţii normale într-o NOUĂ BOALĂ! Nu mai există oameni sănătoşi, suntem cu toţii bolnavi. Conform definiţiei “Complexului”, un om sănătos este o persoană care nu a fost suficient de atent consultată şi căreia nu i s-au făcut suficiente analize. Sugarii, din prima oră de viaţă, sunt potenţiali bolnavi care trebuiesc imediat vaccinaţi contra a “n” afecţiuni infecţioase, pentru a-i transforma întradevăr în pacienţi. Pentru a putea realiza încasări cât mai mari, trebuiesc vândute cât mai multe medicamente. Iar pentru aceasta, a fost patologizată însăşi viaţa.

Spre exemplu, cauza finală de deces cea mai frecventă în AIDS astăzi este căderea ficatului. Ori aceste lucru nu este o condiţie HIV, ci o urmare a cocktail-urilor de medicamente chimice pompate ani la rând în organismul pacienţilor (AZT). Nu este de mirare faptul că din ce în ce mai des apar pandemii care nu există nicăieri. Frica trebuieşte întreţinută permanent, pentru a creşte volumul de încasări permanent.

Fiecare dintre noi, dacă comite o crimă, o înşelăciune, o excrocherie, va ajunge în spatele zăbrelelor. Dacă eşti însă membru în executivul « Complexului » sau un lobbyist reprezentând un cartel farmaceutic care a acumulat o listă nesfârşită de fraude medicale, vânzări frauduloase, minciuni oficializate, manipulări şi dezinformaţii, studii falsificate cu bună ştiinţă şi intenţii fauduloase, dare de mită, etc. nici măcar nu trebuie să-ţi ceri scuze şi îţi poţi continua nestingherit îndeletnicirile de până acum. Aceasta este puterea «Complexului» industrial-farmaceutic, care uzurpează oricare dintre nobilele principii conţinute în Jurământul lui Hippocrat.

În general, fiecare persoană căreia i se prescrie un medicament de către un medic are convingerea că produsul respectiv este riguros studiat şi că nu prezintă, în concluzie, nici un pericol prin eventualele efecte secundare (sau în orice caz unul minor). Iar dacă poate există unele efecte secundare, ele desigur că îi sunt foarte bine cunoscute medicului. Toate acestea nu sunt decât UN MIT!!!

În 2003 o investigaţie publicată în «The Independent» din Anglia concluziona că «sub presiunea concernelor farma, FDA ascunde în mod frecvent informaţii sensibile (citeşte negative) asupra medicamentelor, în scopuri de protecţie comercială, punând astfel medicii în imposibilitatea dea evalua eventualele riscuri ale efectelor secundare, pentru pacienţii lor».

Un exemplu în aces sens este un foarte popular analgezic, Ibuprofen. Investigatorii au găsit date ţinute secret care arătau că analgezicul creşte riscul infarctului cardiac cu 25%! Un alt raport arată că FDA a aprobat 9 antidepresive (care erau reprezentate de 22 de studii cu un volum de 4.250 de copii cuprinşi în ele) cunoscând foarte bine faptul că aceste produse creşteau de 2,5 ori tendinţele suicidale, în comparaţie cu grupul placebo! Alte exemple cunoscute în care FDA, deşi cunoştea studiile şi pericolele relevate în acestea, a aprobat totuşi medicamente periculoase, sunt cele ale produselor Celecobix şi Valdecobix.

Complexul idustrial-farmaceutic este probabil cel mai mare şi mai influent cartel în toată lumea. Este evident acest lucru, căci deşi s-au plătit ca depăgubiri şi amenzi sute de miliarde de dolari, aceste concerne farmaceutice totuşi sunt extraordinar de prospere financiar.

Ceea ce se ştie şi s-a putut descoperi sau afla public despre metodele şi produsele industriei farmaceutice este doar o frântură din tot ceea ce a facut până acuma «Complexul». Acest lucru poate fi foarte uşor dedus doar dintr-un singur caz, devenit celebru şi asupra căruia vom reveni în detaliu mai târziu. Este vorba despre produsul Vioxx al firmei Merck! Doar acest singur produs (medicament) a cauzat moartea a circa 44.000 de persoane şi a cauzat severe daune de sănătate la încă 120.000 de persoane!!! În mod normal, aşa ceva se cheamă Genocid, iar pentru o astfel de faptă în cel mai bun caz se stă în inchisoare pe viaţă! Aţi auzit de vreo persoană de la Merck care să fi fost privată de libertate?

Multă lume crede că industria farmaceutică se îngrijeşe în primul rând de sănătatea noastră! Dar dacă examinăm doar lista celor mai bine vindute 10 produse, constatăm că în aceasta există un produs care a adus un beneficiu de 500.000% faţă de echivalentul generic, iar alte şase produse au adus un beneficiu de 2.000%. Companiile farmaceutice realizează profituri mult mai uşor decât cele petroliere!

Într-un studiu pe termen scurt recent încheiat, s-au constatat 724 de cazuri în care «Big Farma» a fost condamnată (găsită vinovată) în instanţă. Acuzaţiile acoperă toată paleta infracţională, de la cauzare de deces, rănire, afirmaţii mincinoase, evaziune fiscală, la publicarea de date falsificate în jurnalele ştiinţifice de specialitate. Găinării peste găinării, şi deasupra o grămadă de crime.

Eli Lilly a inundat piaţa cu reclame pentru Zyprexa : superstar, medicament antipsihotic. În 2003 în toată lumea s-a vândut Zyprexa de 4,28 de miliarde de dolari, aproape o treime din încasările lui Eli Lilly. Doar în USA în decursul aceluiaşi an au fost realizate încasări de 2,63 de miliarde. Circa 70% din această sumă s-a îndreptat mai apoi către diferite agenţii guvernamentale, mai ales către Medicaid.

Aproape şase ani mai târziu, în 2009, Eli Lilly a fost găsită vinovată în instanţă pentru vânzarea ilegală a Zyprexa, fără autorizaţie, ca medicament contra demenţei şi a plătit daune în valoare de 1,42 de miliarde de dolari. Dintre care 800 de milioane despăgubiri civile iar 615 milioane pentru achitarea costurilor de investigaţie. Se pare că cei de la FDA au ştiut că Zyprexa poate cauza diabet, şi totuşi nu au întreprins nimic. Încă în 2002 agenţiile de aprobare a medicamentelor din Anglia şi Japonia şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu posibilitatea ca medicamentul să provoace diabet, dar FDA nu ştia nimic? Lucru de mirare. Şi dacă chiar aşa este, ce bază se mai poate pune pe supra-dezvoltata şi înalt-tehnologizata ştiinţă americană, după care se iau toţi ca oile? În 2003 şi FDA a emis o astfel de suspiciune, dar Zyprexa a fost în continuare lăsată pe piaţă.

Ceea ce este însă şi mai grav este faptul că Eli Lilly este, în USA, cel mai mare producător de medicamente contra….. diabetului!!! Exact. Adică tocmai ei, specialişti în medicamentaţia contra diabetului, nu ştiau ce efecte secundare are Zyprexa? Sau ştiu, şi intenţionat au lansat medicamentul pe piaţă. Au câştigat bine, chiar dacă o parte din bani i-au dat mai târziu pe despăgubiri şi amenzi. Dar cei pe care i-au îmbolnăvit, cumpără acuma medicamente contra diabetului, tot de la Eli Lilly. Aşa ca, una peste alta, au ieşit în câştig! Iar noi, fraierii, ne închipuim că s-a făcut dreptate, au fost amendaţi şi medicamentul retras de pe piaţă. Da,dar diabetul nu a fost … retras, ci indus. Şi Eli Lilly câştigă acuma legal şi pe termen lung!!! Cum se cheamă blogul ăsta? QUI BONO? Eli Lilly BONO, nu noi, să fie clar.

În Foreig Corrupt Practices Act, emis de Departamentul american pentru justiţie, se menţionează că este ilegal să corupi un guvern străin pentru a obţine avantaje de afaceri. Aparent, Bristol-Myers şi Schering Plough nu aveau habar de această lege. Căci conform Associated Press, ambele concerne farma erau angajate în «influenţarea» guvernelor din Germania şi Polonia.

La începutul anului 2009, un articol din Boston Business Journal relata că un fost concern farma a fost găsit vinovat de un tribunal federal din Boston pentru faptul că în ciuda refuzului FDA de a aproba un medicament, acesta a fost comercializat prin peste 100 de angajaţi ai firmei Pfizer. Este vorba despre preparatul Bextra!

«Complexul» a infiltrat de asemenea şi marea majoritate a şcolilor de medicină americane (şi nu numai) şi a departamentelor de sănătate publică (cu cercel sau fără?). Un recent raport din Journal of American Medica Association releva că 60% din posturile de academicieni sunt deţinute de persoane care au strânse legături cu industria farmaceutică (ca şi consultanţi, membrii în consiliile de conducere sau ca lobby-işti). Iar 66% dintre departamentele educative din domeniu medical au stânse legături cu concernele farma.

În anul 2000, Mylan Labs a plătit o amendă de 100 de milioane de dolari, după ce în 1998 Mylan Labs a mărit preţul unui tranchilizant, Clorazepate, de 11,36 dolari pentru 500 de tablete, la 377,00 dolari. Asta reprezintă o creştere de 3000%!!!  Cum au reuşit scamatoria? Simplu. Mylan a conspirat cu manufactura care producea substanţa activă, ingredientul indispensabil pentru producerea medicamentului, fără de care preparatul nu putea fi fabricat. Astfel că a devenit peste noapte unic producător, având exclusivitate. Iar acesta este doar un caz dintre miile de aranjamente care se fac pe socoteala sănătăţii şi buzunarului nostru.

Un alt caz este cel al TAP Pharmaceutical Products Inc. care a plătit o amendă de 875 de milioane de dolari. De ce? Pentru marketing şi preţ de piaţă fraudulos al medicamentului Lupron. Acest preparat era folosit de către pacienţii masculini bolnavi de cancer, în ideea inhibării producţiei de testosteron. Dar pe piaţă mai exista încă un preparat care acţiona la fel ca Lupron. Aşa că TAP s-a apucat să facă «jocuri murdare» mituind medicii care prescriau Lupron în locul preparatului concurent, reuşind astfel totodată să menţină şi un preţ ridicol de mare pentru Lupron. În ciuda sentinţei judecătoreşti, preţul preparatului a răma în contiunare foarte ridicat.

Cum totuşi îşi poate permite «Complexul» să plătească astfel de amenzi enorme şi totuşi să nu dea falimet? Magazinul «Life Extension» a realizat o investigaţie originală în care au fost comparate preţul de vânzare al unor medicamente şi costurile reale ale substanţei active conţinute în ele. În tabelul de ma jos puteţi vedea şi care este beneficiul obţinut (în procente) :

Cât costă medicamentele în realitate

Numele Preţul de vânzare (pentru 100 capsule) Preţul generig al ingredientului activ (pentru 100 casule) Beneficiul în procente
Celebrax 100 mg 130,27 $ 0,60 $ 21.712 %
Claritin 10 mg 215,17 $ 0,71 $ 30.306 %
Keflex 250 mg 157,39 $ 1,88 $ 8.372 %
Lipitor 20 mg 272,37 $ 5,80 $ 4.696 %
Norvasc 10 mg 188,29 $ 0,14 $ 134.493 %
Paxil 20 mg 220,27 $ 7,60 $ 2.898 %
Prevacid 30 mg 344,77 $ 1,01 $ 34.136 %
Prilosec 20 mg 360,97 $ 0,52 $ 69.417 %
Prozac 20 mg 247,47 $ 0,11 $ 224.972 %
Tenormin 50 mg 104,47 $ 0,13 $ 80.362 %
Vasotec 10 mg 102,37 $ 0,20 $ 51.185 %
Xanax 1 mg 136,79 $ 0,024 $ 569.958%
Zestril 20 mg 89,89 $ 3,20 $ 2.809 %
Zithromax 600 mg 1.482,19 $ 18,78 $ 7.892 %
Zocor 40 mg 350,27 $ 8,63 $ 4.059 %
Zoloft 50 mg 206,87 $ 1,75 $ 11.821 %

Pentru a se putea înţelege cum se pot cheltui 2,6 biliarde de dolari în anul 2009 doar în USA, dar totuşi nu poate fi redusă incidenţa cancerului, a afecţiunilor cardiace, diabetului obezităţii, afecţiunilor mentale, artritei, etc. trebuie să devenim conştienţi că toată povestea asta este un joc.

UN JOC MURDAR SI MORTAL!

Câteva mari concerne farma (relativ puţine în comparaţie cu alte industrii) deţin rolul de jucător principal, care coordonează corpul medical, companiile de asigurări de sănătate, politicienii de toate culorile, autorităţile de sănătate care ar avea datoria de a verifica şi aproba medicamentele, oamenii de ştiinţă plătiţi să spună ce trebuie, academicieni şi profesori universitari care conduc opinia corpului medical şi mai ales universităţile unde studenţilor la medicină li se predă materia aşa “cum trebuie” (facultatea de medicina a devenit subiect de ironii în rândul studenţimii, ca o facultate de “papagali” care învaţă zeci de tomuri pe de rost, fără a-şi pună niciodată întrebarea firescă: pentru ce toate acestea). Toţi aceştia sunt partenerii de echipă în acest joc.

Galeria, grupul suporterilor, este şi el foarte puternic. Un mare număr de lobby-işti, presa şi televiziunea şi farmaciştii  stau pe margine dar fac galerie activă. Mai există şi o a doua galerie, ca să-i zic aşa, “inactivă, mascată”, formată din asociaţii ale pacienţilor pe diferite afecţiuni precum şi o puzderie de forumuri care, atât unele cât şi celelalte, sunt finanţate de către concernele farma care au interes (adică au în programul de producţie anumite medicamente pe profilurile respective) într-o anumită afecţiune sau alta. Toate aceste aparent bine intenţionate asociaţii şi forumuri de întrajutorare sunt foarte agresiv fixate pe o anumită concepţie asupra unei anumite terapii susţinută cu anumite medicamente. Alte păreri şi opinii nu au ce căuta acolo.

Protocoalele «de joc» sunt întotdeauna secrete (rareori se întâmplă să «răsufle» ceva afară), iar arbitrii sunt oricum oamenii lor. Iar dacă vreunuia îi vine ideea sinucigaşă de a arăta frauda cu degetul, este discreditat sau i se retrage licenţa, adică i se arată cartonaşul roşu şi este dat afară din «joc».

Şi contra cui joacă această echipă, cine este adversarul? Noi, voi, tu şi eu. Sutele de mii de bătrâni care stau la cozi interminabile pentru un medicament compensat, zecile de mii de copii autişti (se pare că luând în considerare ultimele date pentru anul 2009, unu din 91 de copii în USA este afectat de autism!!!), pacienţii chinuiţi cu tot felul de otrăvuri gen AZT sau cu chemoterapii şi antivirale, care nu fac altceva decât să-i aducă pe bieţii oameni mai aproape şi mai repede de obştescul sfârşit.

Cel puţin până acuma, jocul a fost mereu câştigat de ei. Dar depinde doar de noi, de fiecare dintre noi, ca acest «Complex» să nu mai câştige jocul.

Dacă nu ne vom lua libertatea de a decide, de a ne informa atent şi amplu, din diferite surse, dacă nu vom deschide ochii şi urechile, mai ales cele ale minţii, vom pierde întotdeauna, pentru că nu vom ştii CUM se joacă acest joc murdar.

Surse:

http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=15758

Anunțuri

Posted in Concernele farma | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

”Complexul” industrial farmaceutic – un joc murdar Partea a treia – minciuna şi falsul ştiinţific

Posted by Qui bono pe 5 Martie 2010


”Complexul” industrial farmaceutic – un joc murdar

Partea a treia – minciuna şi falsul ştiinţific


O altă strategie a „jocului murdar“ este publicarea de articole şi studii măsluite, falsificate sau puse sub semnătura unor specialişti cunoscuţi (care desigur că au fost bine plătiţi pentru a accepta să apară numele lor acolo). Maeştrii în domeniu, din nou Merck, precum şi Wyeth (firmă care a fuzionat cu Pfizer în 2009). Merck a plătit o sumă nenominalizată companiei Elsevier, care se ocupă cu publicarea jurnalelor medicale de specialitate (şi al cărei CEO – Chief executive officer – este Sir Crispin Davis, care este de asemenea membru în Consiliul de conducere GlaxoSmithKline) pentru a publica articole şi jurnale favorabile preparatelor Merck (Vezi – Bob Grant – The Scientist – 30th April 2009) http://www.thescientist.com/blog/display/55671/ Au fost astfel publicate câteva volume ale unei publicaţii care avea aspectul unui jurnal medical „peer-reviewed“ (verificare şi controlare a unor studii de către cercetători sau specialişti independenţi), dar care conţineau în fapt retipăriri sau prescurtări ale unor articole care prezentau într-o lumină favorabilă produsele Merck. „Australasian Journal of Bone and Joint Medicine”, aşa se chema făcătura, publicată de Exerpta Medica, o ramură a concernului editorial Elsevier, nu este indexată în baza de date MEDLINE şi nu are nici Site în Internet. “The Scientist”, un jurnal de cercetare independent a reuşi să primească două numere (Volumul 2, numerele 1 şi 2) ambele datând din 2003. Ambele numere conţineau puţine reclame, în afara celor pentru Fosamax, un preparat Merck contra osteoporozei, şi pentru VIOXX. (Vezi ambele documente pdf!) Faptul că Merck a creat singur, din nimic, un jurnal medical pentru a-i servi ca unealtă de marketing a ieşit la iveală, fiind relatat faptul în „The Australian“, în cadrul unui proces pe care Greame Peterson, care a suferit un atac de cord în 2003 din cauza VIOXX, l-a intentat firmei Merck şi filialei australiene a acesteia, Merck, Sharp & Dohme Australia (MSDA). În cadrul mărturiei depuse la proces, George Jelinek, un medic australian şi membru de mult timp al World Association of Medical Editors, a recenzat 4 numere din acest “fake-journal” (jurnal falsificat). “Un citior mediu (un doctor obişnuit) putea uşor să se înşele considerând publicaţia ca fiind una “peer-reviewed” autentică. Doar o cercetare mai atentă, şi mai ales cu suficiente cunoştinţe în privinţa jurnalelor şi publicaţiilor medicale, mi-a permis să constat că în fapt nu era vorba de o publicaţie “peer-reviewed” ci o publicaţie de marketing a MSDA” a declarat Jelinek. Acesta a mai constatat că 4 ditre cele 21 de articole din primul număr se refereau elogios la Fosamax. În al doilea număr din 29 de articole, 9 conţineau concluzii pozitive la adresa VIOXX, şi alte 12 la adresa Fosamax. În felul acesta se realiza neproblematic un foarte eficace marketing. Foarte suspect era faptul că articolele conţineau doar câte 2-3 referinţe la alte publicaţii sau studii, când în mod normal astfel de articole abundă de referinţe şi trimiteri. De exemplu un articol asupra osteoporozei care purta în titlu complectarea de “meta-analiză” cita doar două referinţe. Pentru un ochi experimentat, jurnalul era evident marketing. Dar pentru mulţi doctori părea un jurnal serios ale cărei concluzii erau luate în considerare. Sursa:The Scientist: Merck published fake journal – The Scientist – Magazine of the Life Sciences http://www.the-scientist.com/blog/display/55671/#ixzz0gAjXuHF1 O altă metodă des practicată este aceea de a cumpăra semnături. Firma Wyeth a inundat jurnalele medicale cu peste 40 de articole scrise aparent de medici renumiţi care şi-au vândut numele pentru bani cash, cu scopul de a certifica ştiinţific valoarea preparatului Prempro,contra cancerului de sân (înlocuire de hormon feminin) http://www.ahrp.org/cms/content/view/621/72/ Este evident că „articolele-fantomă“ nu mai pot fi mult timp considerate ca fiind doar un „mic secret murdar“ al publicaţiilor medicale. Corpul medical, şcolile şi universităţile de medicină, chiar şi publicul interesat şi relativ avizat cad uşor în capcana acordării de credit unor astfel de „făcături“. Recrutarea de „autori academicieni“ duce la crearea unei aure de credibilitate şi a unei garanţii de siguranţă şi eficacitate pentru medicamente şi preparate care pot fi extrem de periculoase, şi care pot duce la prejuducii de sănătate mergând până la decesul pacienţilor. Astfel apar „evidenţe şi dovezi“ sub aspectul unor respectabile recenzii academice, cercetări „originale“ inexistente, rapoarte asupra studiilor clinice contrafăcute, etc. Aşa cum a relevat scandalu VIOXX, această practică poate avea ca rezultat grave daune de sănătate şi chiar decesul pacienţilor cărora le-a fost prescris un preparat în baza falsurilor şi mistificărilor publicate în aşa-zise jurnale medicale de specialitate. O altă „tehnică de luptă“ endemică este lobby-ismul şi relaţiile cu publicul (Public relations). Resurse considerabile sunt investite în crearea, pe termen lung, a unor relaţii „stabile“ cu liderii de opinie împortanţi şi cu jurnaliştii. Aceste relaţii au ca scop crearea opiniei conform cărora medicamentele sunt sigure şi eficiente. O mare parte a acestei strategii se îndreptată consecvent către „subminarea vocilor critice“, adică „issues management“. Pfizer a recunoscut oficial că „PR is entirely legitimate to help to educate and inform” (PR – Public relations, ). Metodele cele mai folosite sunt : plasarea de articole în presa importantă, crearea de Site-uri şi de Forumuri în Internet, prezentarea de filme documentare la TV, etc. [p.60 ‘The Influence of the Pharmaceutical industry’ 2004 – English Parliamentary Health Select Committee report [emphasis added]]

Referinţe: 1. http://www.plosmedicine.org/static/ghostwriting.action. 2. Lea A (2003) Totelle manuscripts sign-off and review [E-mail]. Available: http://www.plos.org/ ghostwriting/Exhibits2/CONSG204-014513.TIF. Accessed 19 August 2009. 3. The PLoS Medicine Editors (2009) An unbiased scientific record should be everyone’s agenda. PLoS Med 6(2): e1000038. doi:10.1371/journal.pmed.1000038. 4. Sismondo S (2007) Ghost Management: Howmuch of the medical literature is shaped behind the scenes by the pharmaceutical industry? PloS Med 4(9): e286. doi: 10.1371/journal.pmed. 0040286. 5. Gøtzsche PC, Kassirer JP, Woolley KL, Wager E, Jacobs A, et al. (2009) What should be done to tackle ghostwriting in the medical literature? PLoS Med 6(2): e1000023. doi:10.1371/journal. pmed.1000023. 6. Wager E (2007) Authors, ghosts, damned lies, and statisticians. PLoS Med 4(1): e34. doi:10.1371/ journal.pmed.0040034. 7. Ross JS, Hill KP, Egilman DS, Krumholz HM (2008) Guest authorship and ghostwriting in publications related to rofecoxib. A case study of industry documents from rofecoxib litigation. JAMA 299: 1800–1812. 8. Gøtzsche PC, Hro´bjartsson A, Johansen HK, Haahr MT, Altman DG, et al. (2007) Ghost authorship in industry-initiated randomised trials. PLoS Med 4(1): e19. doi:10.1371/journal. pmed.0040019. 9. DeAngelis CD, Fontanarosa PB (2008) Impugning the integrity of medical science the adverse effects of industry influence. JAMA 299: 1833–1835. 10. WAME (2005) Ghost writing initiated by commercial companies. Available: http://www. wame.org/resources/policies#ghost. Accessed 19 August 2009. 11. Wager E, Field EA, Grossman L (2003) Good publication practice for pharmaceutical companies. Curr Med Res Opin 19: 149–154. Available: http://basic1.easily.co.uk/03100E/00605D/ GPP.pdf. Accessed 19 August 2009. 12. ICMJE (2008) Uniform Requirements for Manuscripts Submitted to Biomedical Journals: Writing and Editing for Biomedical Publication: Byline authors. Available: http://www.icmje. org/#author. Accessed 19 August 2009. PloS Citation: The PLoS Medicine Editors (2009) Ghostwriting: The Dirty Little Secret of Medical Publishing That Just Got Bigger. PLoS Med 6(9): e1000156. doi:10.1371/journal.pmed.1000156 Published September 8, 2009

Posted in Concernele farma | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

“Complexul” industrial farmaceutic – un joc murdar Partea a patra – mita şi agresiunea fizică

Posted by Qui bono pe 5 Martie 2010


“Complexul” industrial farmaceutic – un joc murdar

Partea a patra – mita şi agresiunea fizică

Practic în toate ţările lumii marea majoritate a medicamentelor se pot obţine de la farmacie doar cu reţetă. În esenţă acest lucru este corect, având în vedere că nu toţi oamenii sunt medici, specislişti, iar medicamentele pot fi extrem de periculoase atunci când nu se respectă dozajul sau când interacţionează negativ cu alte afecţiuni avute de un pacient. Toată povestea are însă două aspecte sensibile. Primul îl priveşte direct pe pacient, căci dacă încape pe mâna unui medic nepriceput, consecinţele sunt uşor de imaginat.

Al doilea îi priveşte direct pe producătorii de medicamente, şi doar indirect pe pacient, deşi în final tot acesta este care va trage ponoasele. Anume, un concern farma poate face medicamente foarte bune, dar atâta timp cât ele nu sunt prescrise de medic, nu se vând. Nemai vorbind de faptul că medicamente contra colesterolului, să zicem, sunt produse de mai multe firme, deci concurente.

Această simbioză dintre medici, care au puterea decizională (dar şi răspunderea în faţa legii) de a prescrie un medicament sau altul, şi concernele farma, care produc medicamentele, fără de care medicul nu are ce să mai prescrie şi astfel devine, cel puţin ca funcţie socială, inutil, este unul dintre cele mai problematice aspecte ale medicinei moderne, mai ales alopate. Această “simbioză” a fost de nenumărate ori criticată de foarte mulţi, iar posibilităţile de influenţare şi înşelăciune pe care le deschide acest sistem sunt infinite.

Pentru a-şi promova şi vinde mai bine pe piaţă produsele (marketing), concernele farma apelează la o gamă foarte largă de metode de “stimulare” a medicilor pentru a elibera reţete cu anumite produse, ale unei anumite firme. Aceste metode variază între stimularea medicului prin cadouri şi atenţii, îndeobşte cu diferite produse şi aparate necesare dotării cabinetului său (dar nu numai), prin subvenţionarea participării la anumite cursuri de specializare, mergând până la cadouri substanţiale, participări la Congrese medicale care se desfăşoară în locaţii foarte exotice (Maledive, insule din Pacific, etc.) şi susţinere pentru ocuparea unor funcţii academince sau decizionale foarte înalte.

Desigur că aici nu avem loc (şi cred că pe nici unSite nu este atâta loc) pentru a enumera toate cazurile, cel puţin cele cunoscute, de miturie a corpului medical. Astfel că am să folosesc un caz-model, poate nu cel mai spectacular, dar recent, din Germania ca exemplu pentru strategia de „joc murdar“ denumită MITUIRE.

De curând (2009) s-a desfăşurat în Germania un proces contra firmei Ratiopharm (Merckle). Ca urmare a unor cercetări întreprinse de un jurnalist al revistei „Stern“, acesta a depus o plângere penală contra sus-numitei firme de medicamente. Acuzaţia: Ratiopharm a mituit, între 1996 şi 2005, medicii care prescriau produsele firmei, cu bani cash, cadouri şi bonificaţii. De curând au apărut în Internet (pe Site-ul Wikileaks – un Site foarte interesant, merită vizitat) o serie de documente folosite în cadrul respectivului proces. Ele ne permit o privire mai adâncă în culisele unei firme producătoare de medicamente, în metodele rabiate de promovare a propriilor produse şi de sabotare a concurenţei.

Ratiopharm era foarte deranjat de o importantă firmă concurentă, Hexal, mai ales după ce aceasta reuşise să obţină exclusivitatea de la Merck pentru produsul de succes Zocor (scădere a colesterolului). Astfel că Ratiopharm a trecut la atac cu tot „armamentul din dotare“. Bani şi cadouri pentru medici şi farmacişti. Metoda purta denumirea internă de „Înţelegere Joker“ iar sumele respective erau ascunse sub denumirea de „onorarii pentru referenţi“. Ratiopharm împărţea cu generozitate cecuri, cadouri cum erau de exemplu lămpi halogen, cântare şi mai ales aparate de citic cipurile de pe cartelele de sănătate ale pacienţilor. Mita avea valori, de regulă, cuprinse între 200-250 de Euro, iar în total suma „atenţiilor“ s-a ridicat, pentru perioada 2000-2005 la 1,7 milioane de Euro.

Doar că, să nu vă închipuiţi că Ratiopharm arunca aşa , în stânga şi-n dreapta cu cadouri. Nu. Cadouri se dădeau doar la medicii care întradevăr prescriau produsele firmei. Instrucţiunile interne prevedeau că „în nici un caz nu se dau cadouri anticipat“! Cadourile trebuiau „câştigate“ de către medici „printr-o înţelegere, care putea fi şi verificată“. Iar aici este partea interesantă a poveştii, din care putem noi ăştia, fraierii din afară, pacienţii, să înţelegem mai bine metodele prin care se fac afaceri pe sănătatea noastră.

Pentru a putea controla un medic dacă întradevăr prescrie produsele Ratiopharm (această metodă era însă folosită şi de alte firme producătoare de medicmente) i se dădea medicului respectiv un program de computer (software) special conceput pentru cabinetele medicale. Programul purta numele de „DocExpert“ şi costa circa 1900 de Euro la vremea respectivă. Desigur, medicul îl primea „cadou“ din partea firmei. Atunci când medicul avea nevoie să prescrie un preparat pentru o anumită afecţiune, primele preparate care apăreau pe monitor erau cele Ratiopharm. Cu încă un clik se tipărea deja reţeta pentru pacient.

La intervale regulate, un reprezentant al firmei venea în cabinetul medicului respectiv (care acceptase o „înţelegere Joker“) şi controla programul, pentru a verifica volumul de reţete favorabile pentru Ratiopharm, astfel cunscându-se „comportamentul” medicului. Era acesta băiat bun, primea „bomboane“, nu, nu primea nimic. Simplu, nu? Dorea medicul mai multe „bomboane“, prescria mai multe produse Ratiopharm. Că ele erau cele mai adecvate pentru un pacient sau altul, ei, doar nu vă închipuiţi că Ratiopharm avea vreo problemă cu chestia asta. Aveam doar noi probleme. Şi asta fără să primim „bomboane“. Qui bono?

Între timp, desigur şi ca urmare a acestui proces, în Germania sunt admise ca programe de computer pentru cabinetele medicale, numai cele aprobate legal de Casele de sănătate şi Ministerul Sănătăţii din Germania, şi care nu favorizează o anumită firmă. Deşi sunt sigur că, pe cât de inventivi sunt în ale infracţiunii băieţii de la concernele farma, şi aici vor găsi o modalitate, dacă nu mai multe, pentru a-şi face pe mai departe „jocul“.

Procesul contra Ratiopharm a atras după sine şi alte circa 2000 de procese îndreptate direct contra unor medicii (reţineţi, este vorba de circa 2000 de medici !!!  nu de 2-3 pungaşi) dar care, majoritatea dintre ele au fost oprite, căci sumele primite ca mită nu depăşeau 250 de Euro (costurile proceselor a fi fost prea mari faţă de prejudiciul concret). Deşi, excrocheria şi furtul este o chestiune în primul rând de principiu, de morală şi etică profesională, şi poate de abea în al doilea rând o problemă de „valoare concretă a fraudei“.

În fond, ce-mi foloseşte mie ca pacient, faptul că medicul respectiv a primit mită 250 de Euro sau 25.000 de Euro, iar mie mi-a prescris un medicament care, dacă nu-mi va dăuna sănătăţii, în orice caz nu-mi va folosi la nimic. Asta pe banii mei, căci am plătit ani de-a rândul asigurarea de sănătate tocmai pentru a primi, la o adică, ajutor calificat în caz că am nevoie.

Una dintre cele mai periculoase situaţii pentru „Complex“ este scurgerea de informaţii în afară. O astfel de situaţie trebuieşte preîntâmpinată prin orice mijloace, mergând până la agresiunea fizică şi chiar crimă. Desigur, angajaţilor concernelor farma, mai ales de la etajele superioare, acest lucru le este clar şi foarte bine cunoscut. Vorbeşti ce nu trebuie, rămâi mut pe vecie. Aceasta este legea, omerta, nu numai a mafiei intaliene, ci a întregii mafii farmaceutice. Atunci când cineva devine întradevăr incomod, este eliminat. Exemple şi cazuri concrete sunt multe şi de mult timp cunoscute.

Wilhelm Reich (critic al teoriei germenilor) a fost aruncat în inchisoare, unde a şi murit. Asupra Dr. Hammer (Noua medicină germană) au existat mai multe tentative de asasinat, iar în cele din urmă a stat 2 ani într-o închisoare din Franţa. Rayal Rife (vindeca cancerul)a fost sabotat prin toate mijloacele imaginabile, iar microscopul creat de acesta nici în ziua de astăzi nu se ştie unde se află, împreună cu toată documentaţie aferentă.

Dr. Hoxsey a fost adus la sapă de lemn pentru că a îndrăznit să deschidă o clinică în USA, în care pacienţii chiar erau vindecaţi de multe forme de cancer. În mod surprinzător, Hoxsey a murit de un cancer fulminant în doar câteva săptămâni, mulţi susţinând că de fapt fusese iradiat.

Acestea sunt doar câteva exemple, poate mai bine cunoscute deja. Eu doresc aici să vă prezint doar un caz de agresiune fizică asupra unui „ciripitor“ care a revelat în presă metodele de mituire ale unui alt mare concern farma, şi anume concernul german Bayer.

Alfredo Pequito, un fost angajat al firmei Bayer, a făcut cunoscute public metodele de miturie a mii de doctori, pentru a-i determina  să prescrie medicamentele concernului. Drept urmare Alfredo Pequito a fost pus sub protecţia poliţiei. Şi cu toate acestea, un bărbat a reuşit să escaladeze zidul casei din Lisabona unde locuia Pequito şi să-l atace cu un cuţit, acţiune din care Pequito a scăpat cu viaţă, dar s-a ales cu 70 de copci pentru a-i închide rănile suferite.

Atacul a survenit la câteva zile după ce Pequito a relata unui ziar de mare tiraj din Portugalia, ţară unde el lucrase pentru firma germană, că deţinea numele a aproape 2.500 de medici portughezi care au fost mituiţi cu cadouri în bani cash sau cu bilete de sejour turistic, de către firma Bayer.

Acesta este ultimul atac dintr-o serie de agresiuni întreprinse asupra „ciripitorului“ de către … cine oare? Presa portugheză începuse deja să publice povestea „Bayergate“ (după afacerea Watergate), în care mari companii farmaceutice erau acuzate de dare de mită în favoarea doctorilor care urmau să prescrie medicamente în favoarea concernelor. O mână spală pe cealaltă.

Autorităţile portugheze demaraseră investigarea a 300 de cazuri suspectate de corupţie, în care anumiţi doctori prescriseseră cantităţi neobişnuit de mari din anumite preparate ale unor anumite concerne farma. Investigatorii considerau că foarte probabil sunt implicate 17 mari companii famaceutice. Într-unul dintre cazuri, 20 de doctori, reprezentanţi comercial şi concerne farma fuseseră chemaţi în faţa instanţei acuzaţi fiind că au primit sau dat mită în bani cash, bonuri de benzină sau echipamente electronice, mai ales computere.

Pequito era deja de trei ani de zile sub protecţia poliţiei, după ce depusese primele mărturii. El a mai fost victima unui atac cu armă albă (cuţit), când tocmai se pregătea să depună mărturie contra fostului săi angajator.

Într-un alt incident, Pequito relatează că de el s-a apropiat un bărbat care avea în mână un revolver fără gloanţe, care i-a pus revolverul în piept şi a apăsat trăgaciul, spunându-i că data viitoare va avea şi gloanţe în revolver. „Data viitoare o să fie real“. Şi asupra soţiei lui Pequito, s-a înscenat o tentativă de accident auto. Avocaţii lui Pequito au criticat neglijenţele poliţiei, susţinînd că pe capul lui Pequito fusese pus un premiu de 1,5 milioane de lire sterline.

Bayer a negat în procese faptul că ar fi oferit medicilor circa 150 de lire sterline de persoană, mită pentru prescrierea preparatului Nimotop, dar a admis că a oferit 2.000 de stetoscoape unui spital în schimbul participării acestuia la un trial (studiu) pentru un nou medicament. Criticii spun că corupţia în rândul medicilor a luat amploare iar concernele folosesc toate mijloacele posibile pentru a acoperi această corupţie precum şi tricurile folosite de ele. „Documente scrise asupra acestor aspecte este foarte greu să obţii. Mai nou totul se face verbal, fără protocoale scrise“ declara ziarului „O Publico“ Alvaro Rana, un important conducător sindical şi fost reprezentatn de vânzări de medicamente. „Am lucrat pentru 7 concerne multinaţionale. Acuma Bayer a fost pris, dar toţi ceilalţi fac exact la fel.“

http://www.guardian.co.uk/world/2000/sep/17/theobserver2#history-link-box

Acuma, stimate Doamne şi stimaţi Domni membri ai copului medical, mândri de nobila meserie pe care o practicaţi, poate veţi înţelege ce are nebunul ăsta de Qui Bono împotriva medicilor.

FĂRĂ AJUTORUL DUMNEAVOASTRĂ COINTERESAT MATERIAL DESIGUR, CONCERNELE FARMA NU AR PUTEA SĂ-ŞI VÎNDĂ OTRĂVURILE, IAR NOI AM AVEA MAI PUŢIN DE SUFERIT.

Sper că este clar de ce Qui Bono se străduie să arate mereu QUI, de fapt, BONO! CINE, de fapt, PROFITĂ pe socoteala sănătăţii noastre.

Căci noi în nici un caz!

Qui bono

Posted in Concernele farma | Etichetat: , , , , , , , , , , | 1 Comment »