Qui bono – Blog

Medicina alopata, concerne farma, vaccin, boli cronice, coruptie

Binecuvântare sau dezastru? – Partea a doua

Posted by Qui bono pe 2 Iunie 2010


Minune medicală sau Fata Morgana?

Partea a doua (continuarea primei părţi, apărute în 23 Martie 2010)

Cercetare asupra efectelor adverse ale vaccinurilor

Efecte adverse, epidemiologie, jurisdicţie, propuneri ale EFVV

Raport al EFVV (European Forum for Vaccine Vigilance) efectuat în baza mărturiilor a 1.000 de cazuri.

Sursa : http://www.impfkritik.de/efvv/bericht/Deutsch.pdf

Cap.1 – Mulţumiri (nu este tradus)

Cap.2 – Istoricul EFVV (nu este tradus)

Cap.3 – Epidemiile şi vaccinările în Europa

(acest capitol a fost scris de Dr. Juan Manuel MARIN OLMOS din Barcelona).

Vaccinările sistematice sunt mereu prezentate ca fiind o mare victorie a medicinei preventive. Această afirmaţie este adânc înrădăcinată în minţile oamenilor – mai ales în cele ale membrilor corpului medical. Iar acest lucru a dus la ceea ce mulţi denumesc astăzi „mitul vaccinării“.

Acest mit se bazează pe trei elemente principale, pe un fel de „Sfântă Treime“ a credinţei alopate:

Credinţa în eradicarea afecţiunilor infecţioase prin şi datorită vaccinării;

Credinţa în siguranţa vaccinurilor (lipsa sau existenţa a foarte puţine efecte secundare);

Credinţa într-un raport costuri/foloase în favoarea vaccinării (rentabilitate);

Eroarea de a rezuma patologia bolilor infecţioase pe binomul microorganism-gazdă, fără a ţine cont de alţi factori, stă la baza practicii vacinării.

Epidemiile

Ştim că „revoluţia industrială“ a produs schimbări adânci în viaţa populaţiilor din Europa pe parcursul secolelor XVIII şi XIX.  Este un fapt cunoscut că la marginea oraşelor s-au adunat familiile sărace, în aşa-numitele mahalale, cartierele sărace. Literatura vremii ne relatează mişcător şi detaliat condiţiile de viaţă din aceste cartiere.

Este deci logic ca în astfel de condiţii (în mod deosebit este vorba despre condiţiile de igienă şi cele sanitare) să izbucnească epidemii, unele necunoscute în Europa până la acea vreme (holera, febră galbenă-malarie) altele cunoscute dar care acuma iau o amploare deosebită (variolă, difterie, scarlatină, tuse convulsivă, tuberculoză). Au apărut boli care pe fondul condiţiilor mizerabile de trai ale muncitorilor s-au dezvoltat luând amploarea unor epidemii.

Cauza principală a lor a fost „pauperismul“, deci sărăcia. Ulterior, acest pauperism a fost rebotezat „patologia subdezvoltării“, deci este clar că vorbim despre condiţii de trai care astăzi sunt specifice ţărilor subdezvoltate din lumea a treia. Caracteristicile social-economice şi de sănătate din aceste zone ne arată cum trăiau înaintaşii noştri în secolul XIX: subnutriţie, condiţii de locuit deplorabile (multe persoane îngesuite în spaţii mici), locuinţe nesănătoase, lipsă de condiţii de igienă şi instalaţii sanitare, rata naşterii şi mortalităţii extrem de ridicată, etc.

Astfel apare un nou concept: boala ca realitate socială. Acest concept era deja cunoscut din secolele anterioare (în 1700 B. Ramazzini a publicat „Traité des maladies des artisans“), dar legătura dintre sărăcie şi boală începe să se impună în gândirea medicală deabea în secolul XIX, întărită mai ales de epidemiile de holeră. Primele studii statistice au relevat clar inegalitatea claselor sociale în faţa bolilor. Apariţia şi dezvoltatea „igienismului“ care a dus la apariţia conceptului de „sănătate a poporului“ este urmarea logică a acestor observaţii şi constatări.

Măsurile luate şi dezvoltarea economică au făcut ca pe parcursul secolului XX condiţiile de viaţă să se schimbe radical. În paralel cu aceasta s-au schimbat şi profilurile epidemiologice ale bolilor care în trecut, în secolul XIX, au decimat populaţia Europei. Astfel aşa cum în secolul XIX cauza principală a bolilor şi deceselor erau bolile infecţioase, tot aşa în secolul XX principala cauză o constituit-o bolile degenerative şi mai ales afecţiunile cardiace, care duc cel mai adesea la deces.

Totuşi dezvoltarea vaccinurilor de tip „Jenner“ precum şi descoperirea microbiologiei, folosirea acesteia în medicină precum şi noile medicamente au dus la dezvoltarea pe mai departe a vaccinurilor. Iar aceast lucru a stimulat corpul medical să se preocupe prioritar de studiul afecţiunilor infecţioase, fără a-şi mai face probleme legate de politica socială. Iar descoperirea antibioticelor a întărit această tendinţă către „medicamentele miraculoase“ care ar trebui să elimine pentru totdeauna microbii.

Astfel că în întreg secolul XX au stat faţă în faţă două modele de gândire, care se bazează ambele pe gândirea originară hipocratică. Uneori au existat puncte şi acţiuni comune, dar în mare cele două grupe se deosebesc fundamental prin modul în care sunt interpretate sănătatea, viaţa, boala şi realitatea epidemiologică. Pe scurt spus:

-pentru unii este importantă combaterea bolilor şi epidemiilor prin măsuri care să modifice adânc modul de viaţă;

-pentru ceilalţi este important să ignore tocmai cele spuse mai sus: problemele de sănătate vor fi pur şi simplu eliminate prin măsuri medicale, care sunt mai presus de orice alt fel de măsuri, şi mai ales să „prevină“ problemele de sănătateprin intermediul vaccinării sistematice.

Dezvoltarea vacinologiei (practica vaccinării) este simultană cu cea a industriei chimice şi farmaceutice, care a devenit între timp atotputernică. Astfel că discuţia ştiinţifică a fost  tot mai des acaparată de marketing şi propagandă. Şi în acest context vaccinul s-a transformat în singura armă care poate permite dispariţia bolilor infecţioase.

Dar un studiu mai atent al dezvoltării epidemiologice al majorităţii bolilor împotriva cărora se vaccinează, în paralel cu studiul bolilor împotriva cărora nu se vaccinează (împotriva cărora nu există vaccin) ne arată în fapt cu totul altceva. Ca exemple pentru această afirmaţie o să descriem  trei boli „legendare“, deşi există multe altele, cum ar fi tuberculoza, gripa sau rubeolă, care merită la fel de mult o mai atentă analiză.

Difteria este o boală împotriva căreia se vaccinează de decenii, deşi datele asupra începerii programelor de vaccinare în diferite ţări variază puternic. În anii 20 ai secolului trecut s-a început vaccinarea contra difteriei. În Franţa vaccinul este obligatoriu din 1938, în Germania a fost masiv folosit în timpul naziştilor precum şi după război. În Franţa în anii de dinainte de război efectele bolii se estimau la circa 15.000 de cazuri anual. În timpul războiului însă această cifră s-a tripal, iar numărul deceselor s-a dublat. În Germania existaul la 100.000 de persoane 12,4 cazuri. În Norvegia se numărau 17.000 de cazuri în 1919, iar în 1939 doar 54 de cazuri; în 1908 au existat acolo 555 de decese cauzate de difterie, în timp ce în 1939 doar două. Prin decretul din 1941, care a introdus obligativitatea vaccinării contra difteriei (zona era sub ocupaţie germană iar în Germania nazistă se vaccina masiv), au fost în 1942 un număr de 22.787 de cazuri de boală şi aproape 700 de cazuri de decese!

Difteria în Spania – cazurile de deces şi de boală între 1949 şi 1999

(Bürgerkrieg = Războiul civil; Einführung der DPT-Imfung = Introducerea vaccinării DPT)

În Spania la începutul secolului XX existau în medie 60.000 de cazuri de îmbolnăvire şi aproape 5.000 de decese. Mai exact au fost înregistrate în anul 1901 – 6.299 decese, iar în anum 1939, când a izbucnit războiul civil – 1.100 de decese. După nenorocirile războiului, în 1950 au fost înregistrate 297 de decese, iar în 1961 doar 81. Deci în perioada dintre 1901 până în 1964 rata mortalităţii a scăzut cu 98,7%, iar cea a îmbolnăvirii cu 97,2%.

Este evident că vaccinarea contra difteriei a jucat doar un rol lipsit de importanţă. Peste tot în ţările europene s-a putut observa lenta, dar permanenta diminuare a difteriei, până la dispariţie.  În realitate se observă chiar contrariu, anume în ţările în care în timpul celui de-a doilea război mondial s-a vaccinat intensiv contra difteriei, numărul cazurilor a explodat brusc, practic în aceaşi măsură în care a crescut numărul cazurilor pe perioada războiului civil din Spania, în timpul căruia nu s-a vaccinat!

Germania este un exemplu şi mai semnificativ. În anul 1918 existau 100.000 de cazuri; în anii 20 au existat 25.000 de cazuri, dar în 1945, după 5 ani de vaccinare obligatorie, au existat 250.000 de cazuri de îmbolnăvire. După cel de-al doilea război mondial, fără vaccinare, cazurile de îmbolnăvire au scăzut pănă la dispariţie. În 1950 erau înregistrate 42.500 de îmbolnăviri, în 1960 doar 2.500, în 1962 doar 800 şi în 1972 numai 35 de cazuri. Acest lucru arată că vaccinul contra difteriei, care a fost produs între 1970 şi 1980, nu a avut nici o influenţă asupra statisticilor morbidităţii, nemai vorbind de mortalitate, care a ajuns la cota zero.

Constatăm o similitudine între difterie şi tifos, o boală contra căreia nu s-a efectuat niciodată o vaccinare sistematică în întreaga populaţia. Agentul patogen al tifosului foloseşte aceleaşi căi de infectare ca şi difteria. Această constatare confirmă şi întăreşte argumentaţia rolului major pe care condiţiile de viaţă, şi nicidecum vaccinarea, le-au jucat în eradicarea celor două boli.

Tifosul în Spania – mortalitatea 1901-1979 şi morbiditarea 1952-1999

(Todesfälle  = decese; Erkrankungsfälle = îmbolnăviri)

Sursa: datele preluate din Anuarul statistic spaniol

Tusea convulsivă (pertussis)

Pertussis este o boală împotriva căreia se vaccinează de multă vreme. Primele vaccinuri au fost produse în USA prin anii 40, dar într-o cantitate moderată. Anglia a aprobat desfacerea pe piaţă în 1953, dar şi aici vaccinul a fost iniţial folosit îm măsură moderată. La mijlocul sec. XIX existau 1.500 de decese la un milion de locuitor în rândul copiilor între 0-15 ani din Regatul Britanic, în timp ce în 1953 existau doar 25 de cazuri de deces la un milion. Aceasta înseamnă că boala a „dat înapoi“ în procent de 98,5% între 1868 şi 1953, când a început administrarea vaccinului.

Pertussis – decese în Spania între 1901-1986

Sursa: Datele din Anuarele spaniole

În 1906 numărul total de decese provocate de pertussis era în jur de 3.500, dar în 1959 (anul în care a fost introdusă vaccinarea pertussis în Spania), au existat doar 280 de decese: rezultă că rata de diminuare a pertussis a fost de 92% (pentru decese). Cu toate acestea, la fel ca şi în alte ţări, vaccinarea a devenit tot mai frecventă iar în 1966 a devenit „generală“ sub forma unui vaccin combinat (Tetracoq, mai târziu Pentacoq). Dacă privim statisticile dintre 1906 -1966, constatăm că reducerea morbidităţii şi mortalităţii a fost constantă şi a ajuns la 96%.

În Spania se înregistrau peste 4.000 de decese cauzate de pertussis la începutul secolului XX. În 1931 erau 1.114 decese, în 1950 erau 491 iar în 1965 numărul deceselor scădea la 33. Şi exact în acest an 1965 a început campania de vaccinare contra tetanus, difteriei şi pertussis. Scăderea mortalităţii în Spania între anii 1901 – 1965 a fost de 99,15%, de aceea mortalitatea în 1965 era de 147 de ori mai scăzută decât în 1901. Dacă mai luăm în considerare şi faptul că populaţia Spania s-a dublat în această perioadă (lucru care s-a petrecut la fel şi în Franţa şi Anglia), această scădere este şi mai smnificativă.

Rujeola este o boală contra căreia în unele ţări se vaccinează sistematic de circa 20 de ani, îndeobşte împreună cu vaccinurile contra rubeolei şi oreionului (în Franţa acest vaccin se numeşte ROR, în ţările de limbă engleză şi germană, MMR, în Spania TV).

În Anglia şi Ţara Galilor media deceselor în rândul copiilor de pâna la 15 ani era în secolul XIX de 1.100 la un milion de locuitori. În 1960 practic nu mai exista nici un caz de deces. Iar primele vaccinuri contra rujeolei au fost introduse în anii 60 în USA, astfel că dispariţia cazurilor mortale de rujeolă din Anglia şi Ţara Galilor nu poate fi pusă pe seama campaniilor de vaccinare.

Variolă – decesele cauzate de variolă în Spania (1901-1986)

Sursa: Anuarul statistic din Spania

În Franţa campania de vaccinare masivă cu ROR a început în 1983, în ciuda avertismentelor date de Profesorul Bastin, care spunea: „Va fi greu să vaccinăm sistematic în ţara noastră, unde boala este inofensivă, iar mortalitatea cauzată de ea este de 0,17% la 100 de internări în spital (deci la cazuri mai serioase de îmbolnăvire care necesită spitalizare).“ În Franţa cifra absolută a deceselor datorate bolii a fost de 3.756 în 1906, în timp ce în 1983 au existat doar 2 cazuri, ceea ce reprezintă o scădere a ratei mortalităţii de 99,5%!

Conform Anuarelor statistice din Spania numărul deceselor provocat de rujeolă în 1901 a fost de 18.463; în 1907 au existat circa 14.000 de decese. Iar în 1981 doar 19 cazuri, în timp ce campania de vaccinare a demarat în 1982. Se poate deci constata că în Spania, fără vaccinare, procentul de diminuare a mortalităţii între 1901 – 1981 a fost de 99,9%!!! Şi aşa cum am mai amintit aceste cifre sunt şi mai impresionante dacă avem în faptul că atât în Spania cât şi practic în toate celelalte ţări europene, populaţiile s-au dublat în această perioadă.

Epidemii şi vaccinări

Exemplele citate mai sus arată în mod edificator că în dinamica epidemiologică a acestor afecţiuni infecţioase, vaccinarea nu a jucat absolut nici un rol. Iar această constatare este la fel de valabilă şi în cazul altor afecţiuni cum ar fi tuberculoza, oreionul, rubeola, haemophilus influenzae etc. Cu excepţia poliomielitei – pentru această afecţiune este necesară efectuarea unui studiu separat (vezi şi

„Virus-mania“ ) – toate celelalte afecţiuni infecţioase „tradiţionale“ s-au diminuat în morbiditate şi mortalitate permanent de-a lungul secolului XX, în paralel cu dezvoltarea şi evoluţia condiţiilor

socio-economice, a condiţiilor de igienă şi viaţă ale cetăţenilor europeni.

Tifosul şi scarlatina în Spania – numărul deceselor între 1901 – 1979

(Tifos= linie cu punct, Scarlatina= line fără punct)

Sursa : datele din Anuarele statistice spaniole

Aproape complecta dispariţie a tifosului (nu a fost niciodată efectuată o vaccinare sistematică a populaţiei) precum şi a scarlatinei, care de asemenea era o temută afecţiune infecţioasă, şi contra căreia nu există un vaccin, confirmă afirmaţiile noastre. Totuşi vaccinarea (imunizarea) este continuată cu un soi de „furie“ tipică fanaticilor religioşi, captivi în dogma credinţei lor.

În acest context tuberculoza este o temă deosebit de dramatică: în aproape toate ţările europene vaccinul cu BCG (bacilul Calmette-Guerin) nu mai este utilizat din anii 70, deoarece s-a recunoscut că este complect ineficace şi pe deasupra are efecte adverse deosebit de grave. Dacă analizăm concluziile oficiale care au rezultat în urma studiilor efectuate, se poate observa că lista constatărilor nu mai necesită nici un comentariu.

Tuberculoza în Spania – cazuri 1952 -1999; decese 1901 – 1986, vaccinare 1952 – 1985

(Linie cu punct = imbolnăviri; linie fără punct = decese; linie cu romb = vaccinări; Aufgabe de imfung = administrarea vaccinului)

Sursa: datele din anuarele statistice spaniole.

1- Eficacitatea variază între 80% şi 0%. Există chiar un studiu care relevă o eficacitate negativă (-57%), ceea ce înseamnă că printre cei vaccinaţi au existat mai multe cazuri de tuberculoză decât printre cei nevaccinaţi;

2- O explicaţie pentru acest fenomen (de pa punctul 1) nu a putut fi oferită niciodată;

3- Vaccinul nu poate împiedica nici infecţia şi nici răspândirea bolii;

4- Vaccinul ar trebui să protejeze limitat contra înmulţirii bacteriei în sânge şi este astfel probabil eficace în cazurile de reactivitate endogenă în fazele timpurii, dar nu în cazurile de reactivitate la adulţi şi nici în cazurile de noi infectări. În Barcelona s-a remarcat o scădere drastică a meningitelor tuberculoase tocmai după eliminarea vaccinării BCG. Şi aceasta tocmai în ciuda faptului că acest vaccin era folosit în primul rând pentru a preîntâmpina şi elimina aceste inflamaţii ale meningelui;

5- Protecţia oferită este limitată în timp: cel mult 10-15 ani. Dar nu este permisă o revaccinare;

6- BCG nu protejează indivizii deja infectaţi; ori tocmai aceştia sunt cei care reprezintă cel mai mare risc de a se îmbolnăvi;

7- Printr-o vaccinare „totală“ (întreaga populaţie a globului) s-ar reduce riscul tuberculozei doar cu 6%;

8- Vaccinul nu are nici o influenţă asupra riscului anual de a fi infectat (RAI – risque annuel d’infection)

9- Faptul că avem aici de a face cu un vaccin cu bacili vii conferă riscuri deosebite cu complicaţii fatale pentru copiii şi  adulţii HIV-pozitivi (sistem imunitar afectat). Dar tocmai aceste persoane intră în categoria de risc cea mai înaltă pentru o îmbolnăvie de tuberculoză;

10- Hipersensibilitatea post-vaccin BCG faţă de Tuberculin vace imposibilă deosebirea dintre o reacţie pozitivă la vaccin şi existenţa unei infecţii naturale. De aici urmează că:

– testul Tuberculin nu are nici o valoare predictivă;

– vaccinul impiedică alte măsuri preventive;

– îngreunează diagnosticul formelor de tuberculoză fără bacil;

– împiedică folosirea indicatorilor epidemiologici ai infecţiei;

Având în vedere toate acestea, apare absurd faptul că vaccinul este încă folosit în unele comunităţi autonome din Spania, precum şi faptul că în Franţa se află încă în categoria de vaccinuri obligatorii. Tot atât de puţin de înţeles este şi faptul că OMS a introdus şi menţine încă acest vaccin în PEV (programul lărgit de vaccinare) deşi aceaşi organizaţie recunoaşte faptul că tuberculoza este o boală a foamei, sărăciei, mizeriei şi subnutriţiei cronice. Cum se poate explica faptul că o treime din populaţia globului este vaccinată cu acest vaccin?

Vaccinarea contra rubeolei contribuie şi ea la întărirea „credinţei“ în dogma vaccinării. Şi încă o dată mai mult ne aflăm în faţa unui paradox: adepţii vaccinării oferă date, care demonstrează iraţionalitatea acestui vaccin, despre care ei sugerează că ar fi o măsură preventivă. În Catalonia adepţii vaccinării susţin că de când se vaccinează, din anii 70, 90% dintre femeile de vârstă matură sunt în mod natural imune contra rubeolei. Şi totuşi Pumarola sugerează că 97% dintre femeile catalane de vârstă adultă nu sunt imune datorită vaccinului, ci datorită permanentului contact cu virusul sălbatec! Se recunoaşte că femeile imunizate artificial (deci prin vaccinare) poartă încă un risc de 50-80% de a se îmbolnăvi în cazul unei expuneri. Asta înseamnă mai clar spus că se oferă un sentiment de siguranţă contraproductiv, care facilitază infectarea femeilor însărcinate de către persoane infectate (purtătoare).

Dacă se ia în considerare Declaraţia din 1993 de la Congresul din Glasgow, care atenţionează asupra pericolului apariţiei artrozelor la femeile adulte, trebuie să ne punem în mod automat întrebarea: „Care este motivul pentru care se menţine cu încăpăţânare acest vaccin care pe lângă efectele adverse nedorite, nici nu oferă o siguranţă contra bolii?“

În cazul gripei datele pe care le oferă autorităţile de sănătate spaniole nu se pot pune la îndoială. Se constată că, simultan cu campaniile de vaccinare, apariţia bolii (la 100.000 de locuitori) creşte de 400%!!! Fapt care însă nu-i împiedică pe adepţii acestui vaccin să susţină că vaccinul contra gripei este o măsură utilă pentru limitarea cazurilor de îmbolnăvire de gripă.

Spania – îmbolnăvirea de gripă şi situaţia vaccinării

(linie cu punct = cazuri; linie cu romb = vaccinări)

Sursa: datele Centrului Naţional de Epidemiologie din Spania

Datele mai sus oferite ne dovedesc că vaccinările joacă doar un rol secundar, dacă nu cumva nu joacă chiar nici un rol în îngrădirea răspândirii sau dispariţia epidemiilor, care în trecut au decimat în Europa populaţii întregi.

Cap.4 – Legislaţia vaccinării în opt ţări europene: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania, Anglia (datele valabile până în  2005)

BELGIA

Vaccinuri obligatorii:

-Polio (la 2, 3, 13/18 luni de la naştere)

-testul de piele Heaf (pentru stabilirea unei expunei la bacilul tuberculozei)

-Hepatita B pentru toţi angajaţii din sistemul medical

Penalităţi:

-excluderea din şcoală

-amendă

-acţiuni în instanţă

Vaccinări recomandate:

-Infanrix hexa (Polio, Difterie, Tetanus, Pertussis acelular, Hib, Hepatita B, Pneumococcus -(pneumonie): la 2, 3 şi 4 luni;

-MMR (ROR), Meningicoccus: la vârsta de 12 luni;

-Infanrix hexa, Pneumococcus: la 15 luni;

-Polio, Difterie, Tetanus, Pertussis acelular: la 6 ani;

-MMR, Meningococcus: la 12 ani;

-Difterie, Tetanus: la 15 ani;

FRANŢA

Vaccinuri obligatorii:

Pentru şcoală:

-DTPolio (IPV): înainte de 18 luni

-BCG: la sau înainte de 6 ani

Pentru personalul din sănătate:

-DTPolio: la fiecare 10 ani

-Hepatită B cu reîmprospătare dacă nivelul de anticorpi este mai mic de 10 IU/ml: la fiecare 5 ani

-Tifoid (lucrătorii din laboratoare): la fiecare 4 ani

-BCG: doar o dată, fără reîmprospătare

Pentru alte profesii:

-Pompieri: BCG şi Tetanus

-Armată: DTPolio, Hepatită A şi B, Meningită A şi C, Tifoid şi febră galbenă.

Penalităţi:

-Amendă

-Excluderea din şcoală

-Retragerea drepturilor parentale

Vaccinări recomandate:

-Pertussis: înainte de 18 luni, cu control la fiecare 10 ani

-Hib: înainte de 18 luni

-Hepatită B: înainte de 18 luni

-Hepatită A: persoanele din categoriile de risc

-MMR: între 3 şi 6 ani, şi la 11/13 ani

-Varicella: persoanele din categoriile de risc

-Pneumococcus (pneumonie): între 2 luni şi 2 ani

-Gripă: anual pentru persoanele din categoriile de risc şi bătrânii de peste 60 de ani

Exceptare de la vaccinarea obligatorie: doar cu certificat medical de specificare a unei contraindicaţii.

GERMANIA

Vaccinări obligatorii:

-în Germania nu există nici o vaccinare obligatorie!

Vaccinări recomandate: (conform STIKO-Institutul Robert Koch- din Iulie 2004)

Pentru copii:

-la naştere: hepatita B, doar în caz de expunere

-la 2 luni: DtaP, Hib, Hepatita B, Polio (IPV)

-la 3 luni: la fel ca la 2 luni

-la 4 luni: la fel ca la 3 luni

-între 11 şi 14 luni: aceleaşi plus MMR şi Varicella

-între 15 şi 23 de luni: MMR reîmprospătare

-la 5-6 ani: tetaus şi difterie

-la 9-17 ani: Td, aP, IPV, Hepatita B

Pentru adulţi:

-de la 18 ani, anual: Td

-de la 60 şi peste: gripă (influenza) anual

-de la 60 şi peste: pneumococcus (pneumonie) la fiecare 6 ani

ITALIA

Vaccinări obligatorii:

Pentru copii:

-Tetanus, Polio, Difterie, Hepatită B: prima doză la 3 luni, a doua la 6-8 săptămâni mai târziu, a treia la 6-12 luni după a doua

Pentru adulţi:

-Tetanus, (personalul din spitale)

-BCG în caz de test negativ (personalul sanitar, armata, personalul din învăţământ, grupurile de risc)

-Meningită, Tifoidă, Difterie, Tetanus, MMR (armata)

Penalităţi:

-amendă

-Copii nevaccinaţi au fost acceptaţi în şcoli de abea din 1998

Vaccinări recomandate:

-Hib, Pertussis, împreună cu DTPolio;

-MMR, la 15-18 luni

-Difterie, Tetanus, Polio (IPV) : la vârsta de 5-6 ani

-BCG: în primele 10 zile după naştere dacă viaţa nou-născutului prezintă riscuri şi pre-şcolar la copii cu test de piele negativ

-Influenza (gripă): anual pentru persoanele peste 65 de ani

-Tetanus: femeile însărcinate între luna 4-8, dacă nu au primit o reîmprospătare

-Leptospiroză: persoanele de la instalaţiile de apă, pescarii, sportivii care practică sporturi acvatice

-Hepatita B reîmprospătare: pentru grupurile de risc

-Tifoidă: pentru categoriile de risc

Situaţii speciale:

Tetanus – vaccin şi serum recomandat pentru persoanele rănite:

-înainte de vârsta de 6 ani dacă persoana nu a primit toate vaccinurile recomandate

-după vârsta de 6 ani dacă persoana nu a primit reîmprospătare

Exceptări:

Doar din motive medicale (terapie anti-cancer, şoc anafilactic, etc.)

LUXEMBURG

Vaccinări obligatorii:

Nu există

Vaccinări recomandate:

Pentru copii:

-Difterie, Hib: la 2, 3/5 , 4/6, 8/12 luni şi reîmprospătare la vârsta de 5-6 ani

-Tetanus: la 2, 3/5, 4/, 18/24 luni şi la 5/6 ani, la 15 ani

-Pertussis acelular: la vârsta de 2, 3/5, 6, 18/24 luni

-Polio: la vârsta de 10/12, 18/24 de luni şi la 5/6, respectiv 15 ani

-MMR: la vârsta de 15/18 luni

-Hepatita B: la vârsta de 11/12 ani

Categorii (grupuri) specifice:

-Influenza (gripă)

-Pneumococcus

-Tuberculosă

-Hepatita A

-Encefalită (europeană Tick)

-Rabie

Tifoidă

-Meningită

-Encefalită japoneză

-Varicella

OLANDA

Vaccinări obligatorii:

Nu există (cu excepţia armatei)

Vaccinări recomandate (National Vaccination Programme):

-DKTP-Hib în patru etape (D: Diphtheria; T: Tetanus; K: Pertussis; P: polio)

-Hepatită B în trei etape

-MMR

-Meningită C

-DTP, Pertussis acelular

SPANIA

Vaccinări obligatorii:

Nu există

Vaccinări recomandate:

-Difterie, Tetanus: la 2, 4, 6, 18 luni, 6/7 an şi 13/14 ani

-Pertussis: la 2, 4, 6 luni

-Pertussis acelular: la 18 luni, la 6/7 ani

-Polio (IPV): la 2, 4, 6, 18 luni şi reîmprospătare la 4/6 ani

-MMR (ROR): la 15 luni şi la 3 şi 10/11 ani

-Hib: la 2, 4, 6 şi 18 luni

-Hepatita B: la 2, 4, 6 luni şi la 12/13 ani

-Meningita C: la vţrsta de 2, 4, 6 luni

-Influenza (gripă): de la 65 de ani în sus anual

Menţiuni: în unele comunităţi aceste recomandară variază, dar nu foarte mult.

ANGLIA

Vaccinări obligatorii:

Nu există

Vaccinări recomandate:

-Difterie, Tetanus, Polio (IPV), Hib, Pertussis acelular, Meningită C: la 2, 3, şi 4 luni

-MMR: la 13 luni

-Difterie, Tetanus, Polio(IPV), Pertussis acelular şi MMR: la vârsta de 3-5 ani

-BCG: la 10-14 ani şi imediat după naştere în zonele geografice de risc

-Tetanus, Polio (IPV): la vârsta de 13-18 ani

Cap.5 – Efectele adverse ale vaccinărilor şi supravegherea  farmaceutică oficială

Autorităţile americane recunosc oficial că procentul terapeuţilor care raportează efecte adverse ale vaccinărilor este de doar 1-10%, deşi acest lucru este în principiu obligatoriu! Ne putem uşor imagina că în cazul medicinei şcolastice, care nu s-a îndoit niciodată de binefacerea vaccinărilor, astfel de rapoarte asupra efectelor adverse sunt şi mai rare, atât în Europa cât şi în USA. Această ignorare şi subevaluare este una dintre cele mai grave erori ale principiului imunizării-vaccinării: se refuză cunoaşterea ştiinţifică asupra vaccinărilor!

Deoarece nu există o monitorizare de lungă durată a vaccinaţilor şi nu există de asemenea o cercetare atentă a istoricului persoanelor care urmează a fi vaccinate, practica vaccinării rămâne dependentă de întâmplare şi hazard, implicit constituie o acţiune cu un înalt risc pentru sănătatea individului.

În practică, aproape toate persoanele care ne-au raportat efecte adverse au declarat că situaţia lor nu a fost raportată sistemului de supraveghere farmaceutică! În concluzie, cum putem avea încredere în datele pe care acst sistem de supraveghere le prezintă oficial publicului?

Am încercat să ne informăm direct de la sursă şi am trimis mai multe scrisori în anii 2002, 2003 şi 2004 către Oficiile regionale responsabile, precum şi Oficiului European din Uppsala (Suedia). În majoritatea cazurilor nu am primit practic nici un răspuns (tehnica „ignorării“). Vă vom prezenta în cele ce urmează cele câteva puţine răspunsuri primite, care certifică încă o dată în plus că spiritul şi sensul de a fi al acestor organizaţii este acela da a NU oferi informaţii complecte asupra vaccinărilor, atât nouă cât mai ales cetăţenilor. Şi aceasta cu toate că în acelaşi timp cetăţenii europeni, în extrem de multe cazuri, sunt „constrânşi“ să accepte vaccinarea, să se lase vaccinaţi.

Nu este oare acest refuz de comunicare combinat cu o forţare a individului de a se vaccina, o încălcare evidentă a spiritului democratic?

În Franţa spre exemplu documentele privitoare la victimele vaccinului Hepatitei B sunt „îngropate“ la AFSSAPS (Agence Française de Sécurité Sanitaire des Aliments et Produits de Santé). Astfel victimele nu au absolut nici o posibilitate de a demonstra faptul că suferă ca urmare a unei vaccinări.

Oricum marea majoritate a Oficiilor de supraveghere farmacologică sunt dependente financiar de industria farmaceutică, astfel că ele (dansează cum li se cântă) nu prezintă oficial publicului decât efectele secundare scurte şi uşoare. Dar riscurile grave ale vaccinărilor sunt bine cunoscute autorităţilor medicale, deşi nu sunt prezentate publicului larg. Pentru ce această omerta, „legea tăcerii“?

În USA există începând cu 1998 un serviciu de supravegere farmaceutică denumit VAERS (Vaccine Adverse Event Reporting System). Din păcate nu avem ceva asemănător în Europa. Dar nici măcar VAERS nu reflectă realitatea complect, deoarece şi în acest caz există o „sub-notificare“.  Pe deasupra cetăţeanului obişnuit (tocmai cel care este constrâns la vaccinare prin diferite metode) nu îi este uşor să se informeze asupra efectelor adverse ale vaccinurilor. Această „faţă urâtă“ a vacinologiei, care este premeditat ţinută în umbră, face din fiecare vaccinare un act suspect!

Cap.6 – Costurile tratamentelor lunare ale unui copil de 9 ani care a devenit autist în urma unei vaccinări (în conformitate cu mărturia familie acestuia din Spania)

– terapie intensivă psiho-pedagogică : 20 de ore pe săptămână, acasă   –   1000 Euro lunar

– cursuri într-o şcoală privată (terapeutul nu poate însoţi copilul într-o şcoală normală)   –   300 Euro lunar pentru şcoală şi 500 Euro lunar pentru terapeut = 800 Euro lunar

– instruirea membrilor familiei în tehnicile de terapie (pentru a asista copilul)  –  300 Euro lunar

– produse nutritiv-alimentare organic-biologice, consultaţii medicale suplimentare: 300 Euro lunar

– concediu pentru îngrijirea copilului (pentru tatăl sau mama acestuia)  –  2.000 Euro lunar

Total: 4450 de Euro lunar

(Qui bono: Chiar şi presupunând că preţurile respective ar fi de 3 ori mai mici în Romania decât în Spania, tot am avea circa 1.500 de Euro lunar costuri pentru un astfel de caz, iar întrebarea pe care doresc să o pun aici este: sunt oamenii din Romania atât de bogaţi să-şi permită un astfel de lux?; este statul român într-o situaţie financiară atât de solidă încât să-şi permită să efectueze asfel de plăţi lunar pentru, să zicem, doar o mie de cazuri (circa 1,5 milioane Euro lunar sau 18 milioane anual)? Sincer mă îndoiesc, ori întrebarea cea mai importantă pentru o ţară săraca cum este Romania este aceea a raportului preţ-eficacitate! Întrebare la care am serioase motive să consider că răspunsul este NEGATIV!)

Consecinţele financiare ulterioare unei vaccinări pot fi substanţiale şi ele împovărează atât familia victimei cât şi societatea, prin sistemul de asigurări de sănătate. Aceste costuri sunt cu mult mai ridicate decât cele care se speră că vor fi economisite prin evitarea unei anumite boli contra căreia se vaccinează!

Cap.7 – Efectele adverse ale vaccinurilor – analiză a datelor din şase ţări europene

Material realizat de EFVV în Septembrie 2005

Scopul şi metodele

Grupul de lucru a întocmit un chestionar (vezi exemplarul din Anexa 2) cu ajutorul căruia s-au adunat informaţii asupra efecelor adverse apărute după o vaccinare, atât pe termen scurt, mediu cât şi lung. Acest chestionar a putut fi complectat atât de către persoane care au suferit în urma unei vaccinări, cât şi de către terapeuţi care au observat astfel de efecte adverse.

Deci scopul primar al chestionarului a fost strângerea de date pe cale directă. Acest chestionar există în şapte limbi (franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană portugheză şi olandeză) şi a fost răspândit în zece ţări (Franţa, Spania, Germania, Italia, Anglia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Elveţia şi Portugalia) însoţit de o scrisoare de prezentare a intenţiilor studiului (vezi de asemenea Anexa).

Această colectare de date constituie un model pe care o viitoare lucrare trebuie să-l lărgească. Desigur că aici nu avem în vedere un „studiu ştiinţific“, pentru care ar fi necesar fonduri foarte mari de care nu dispunem, precum şi o colaborare la nivel internaţional. Cu toată modestia dorim aici doar să întreprindem o „localizare“ a problemelor care apar după administrarea vaccinurilor, o lucrare care din păcate nu a fost efectuată până în prezent tocmai de către cei responsabil cu sănătatea populaţiei.

Scopul nostru declarat este de a alarma oamenii de ştiinţă, politicienii şi mass-media asupra faptului că vaccinarea are o „faţă ascunsă“ ce trebuieşte în sfârşit adusă la lumină.  Această informare este imperios necesară pentru a se opri o  dată acest gen de „ruletă rusească“ care este vaccinarea.

Am codificat răspunsurile din chestionarul nostru pentru a putea fi folosite în programele de informatică speciale (Word, Excel, Access, etc.). Rapoartele au fost verificate de către fiecare ţară după care au fost „concentrate“ în tabele. Multe dintre aceste rapoarte sunt însoţite de dosare voluminoase cu acte juristice sau medicinale care documentează drumul plin de suferinţă al victimelor vaccinărilor. Am constatat de asemenea că datele privitoare la tipul vaccinului, natura patologiei sau decesului şi durata de timp dintre vaccinare şi reacţie, precum şi numărul de vaccinuri administrate sunt de o semnificanţă deosebită.

GERMANIA

1. Actele evaluate:

Vârsta 0/2

luni

2/4

luni

4/6

luni

6/12

luni

12/16

luni

16/24

luni

2/5

ani

5/10

ani

10/15

ani

15/25

ani

25/45

ani

45/75

ani

75+

ani

Total
Masc. 8 11 6 11 1 2 0 1 0 1 0 2 1 44
Fem. 4 4 3 8 4 3 7 0 2 0 3 2 0 40
Total 12 15 9 19 4 4 7 1 2 1 3 4 1 84

2.După a câta şedinţă de vaccinare au apărut efectele adverse:

Şedinţa 1, 2. 3. 4. 5. 6. şi peste Total
Numărul cazurilor 34 19 12 3 1 69*

* Menţiune: unele date lipsesc

3.Durata de timp dintre vaccinare şi apariţia simptomelor care au atras atenţia medicului sau pacientului:

Timpul de reacţia Numărul cazurilor
Până la o zi 12
2-4 zile 12
5-8 zile 8
9-15 zile 11
15-30 zile 13
1-6 luni 12
6-12 luni 4
Un an sau mai mult 2
Progresiv 10
Total 84

4. Primele constatări:

– patologiile grave (alergii, oboseală cronică, fibromialgie) apar progresiv şi de aceea un diagnostic necesită mult timp pentru a fi definitivat. Astfel că nu este de loc simplu de a stabili legătura dintre cauză şi efect (vacin şi patologie). În cazul chestionărilor pentru stabilirea unui diagnostic vaccinurile sunt oricum ignorate ca şi posibilă cauză de către medicina alopată;

– vaccinurile combinate (atunci când se administrează mai multe vaccinuri cu o singură injecţie) sau mai multe vaccinuri în aceaşi zi nu mai oferă posibilitatea de a descoperi care fracţiune anume este responsabilă cu o anumită patologie;

– în cazurile grave au fost mai multe vaccinuri administrate simultan sau la intervale scurte de timp unul după altul (mai puţin de 2 luni);

– opinia medicilor, independent unii de alţii, este în general aceeaşi. Cauzalitatea între vaccin şi boală este practic eliminată, patologiile nu sunt recunoscute ca urmare a vaccinării chiar şi atunci când este vorba de cazuri foarte grave. Victimei  i se spune că „Vi se pare, este doar imaginaţia din capul Dvs.“ sau că „Durerile sunt de natură psihică“ sau că „Doar vă inchipuiţi Dvs. asta“ sau pur şi simplu că „Sunteţi un caz pentru psihiatrie!“

– doar simpra sugerare a ideei că vaccinul ar putea fi cauza unei boli declanşează la majoritatea medicilor o reacţie violentă, deseori isterică, fără urmă de raţionalitate, ceea ce face ca vaccinarea în sine să devină şi mai suspectă. Ideea că un vaccin ar putea duce la inducerea unor afecţiuni care să afecteze întreaga viaţă viitoare a vaccinatului este de neconceput pentru „enoriaşii parohiei Pasteur“.

– atunci când patologiile rămân permanente şi nu se întrevede nici o îmbunătăţire a situaţiei, sau dacă chiar situaţie se înrăutăţeşte, reacţia corpului medical este următoarea: pacientul este lăsat singur (în plat Domunului, ca să spunem aşa) şi nimeni nu se mai ocupă de el, nici medicina şcolastică, nici angajatorul, şi nici societatea.

(devine, deşi sună macabru, o persoană lipsită de valoare şi deci şi de interes).

5. Numărul patologiilor în funcţie de tipul vaccinului:

Tipul vaccinului Numărul de cazuri
BCG 15
Tuberrculin-Test 4
Tetanus 1
DiTe 6
DPT 7
DPT-Po 14
Cvintuplu (DiTePerPoHib) 16
Cvintuplu plus Hep.B 15
Hib 4
Polio oral 13
Polio injectat 1
MMR 14
Rubeolă 2
Rujeolă 1
Hepatită B 3
Hepatită A plus B 1
FSME 5
Influenza (gripă) 5
Variolă 5
Total: 132

Observaţii: desigur că numărul vaccinurilor este mai mare decât cel al participanţilor la chestionar, deoarece fiecare individ poate primi în aceaşi zi mai multe vaccinuri sau mai multe vaccinări la intervale scurte de timp una de alta.

6. Patologiile diagnozate:

Patologie Numărul de caz (corespunzător codificării chestionarelor)
Alergii 3,8,11,14,15,18,21
Ecseme, boli de piele 7,15,18,23,26,27,30,31,35,37,42,48
Căi respiratorii, Astmă 5,6,8,9,18,28,35,36,37,39,41,44,47,48,51
Febră peste 39 grade C/ urlete anormale 10,15,16,17,24,44,103,2103
Probleme ORL 3,6,9,10,11,13,25,39,43,46,51,2103
Probleme oculare 1006
Aparatul digestiv 3
Inflamaţii stomac-intestine – Crohn 34,44,51
Schelet şi musculatură 1,13,14,21,33
Afecţiuni autoimunitare 1,56,59,102
Sistemul nervos 1,6,11,12,13,14,16,21,22,40,45,51,103
Pierderea cunoştinţei 14, 16
Reumatism articular 14
Poliartrită 1
Becegite (patologie după BCG) 2903,2904
Fibromialgie/oboseală cronică 14, 29
Macrofagie-Miofascită 13
Tulburări de comportament 19, 22
Tulburări de recunoaştere 21
Crampe 7, 21
Epilepsie 49,52,53,111,151,153,155,173
Enuresis 38
Encefalită/Encefalopatie 54,58,107,110,170,171,172,1006,2904
Autism 38
Hidrocefalie 12
Poliomielită (vaccinală) 50,60,102,152,1124
Paralizii 503,1124,2302,2904
Guillain-Barre 103,501,502
BNS (Crampe Blitz-Nick-Salaam) 109,156,157,174
Afectarea gravă a creierului 7,49,52,57,58,105,111,173,1006,2903
Anemie aplsatică 2
Sindromul Rett 61
ADD/ADHD 38,49,51
Deces 55

(Numerele de cod depăşesc câteva mii de cazuri, deoarece au fost comasate toate chestionarele primite, din toate tările participante.)

6. Evoluţia patologiilor diagnosticate după efectuarea terapiei:

Evoluţia Stabilizare Recidivă Cronicizare Handicap Deces Total
Număr cazuri 7 5 22 49 1 84

Stabilizare: nu a fost constatată o înrăutăţire sau o viaţă aproape normală este din nou posibilă.

Un mare număr de persoane la care s-a obţinut o îmbunătăţire a situaţiei au reuşit aceasta prin terapii homeopatice, alte terapii şi/sau prin anumite diete alimentare severe, îndeosebi cu alimente biologice, deseori cu excluderea proteinelor animale.

Recidivă: patologia/patologiile reapar periodic.

Cronicizare: patologiile sunt practic permanente. Exercitarea meseriei sau frecventarea şcolii sunt încă posibile.

Handicap: persoana este handicapată grav, nu-şi poate practica meseria sau frecventa şcoala.

Constatări generale:

Am primit 89 de chestionare (acte) şi am luat în studiul nostru în considerare 84 dintre ele. Celelalte 5 nu erau complectate integral.

FRANŢA

1.Actele evaluate:

Vârsta→

Sexul ↓

0/2

luni

2/4

luni

4/6

luni

6/12

luni

12/16

luni

16/24

luni

2/5

ani

5/10

ani

10/15

ani

15/25

ani

25/45

ani

45/74

ani

75+

ani

Total
Masc. 5 12 10 16 8 12 14 6 7 18 16 9 2 135
Fem. 3 16 11 7 4 8 7 12 11 39 66 34 2 220
Total 8 26 21 23 13 21 21 17 18 60 81 42 4 355

2. Agravarea patologiei după vaccinări ulterioare sau după reîmprospătări de vaccinuri: 164 de cazuri

3. După a câta şedinţă de vaccinare au apărut efectele adverse:

Vaccinul Nr… 1 2 3 4 5 6 şi următoarele Total
Numărul cazurilor 89 54 70 51 23 68 355

4. Durata de timp dintre vaccinare şi apariţia simptomelor care au atenţionat medicului sau pacientului:

Perioada de timp după care au apărut efectele adverse Numărul efectelor adverse
1 zi 36
2-4 zile 41
5-8 zile 44
9-15 zile 65
15-30 zile 79
2-6 luni 67
7-12 luni 14
1 an şi peste 9
Total: 355

5. Primele constatări:

Patologiile grave (leucemie, cancer, oboseală cronică, alergii acute, etc.) apar progresiv şi de aceea sunt dificil de diagnosticat. Aceasta face ca pentru terapeuţi să fie dificil de stabilit legătura dintre vaccinare şi bolile respective. În cadrul anamenezelor vaccinările sunt complect ignorate.

În cazul vaccinurilor combinate (mai multe într-o singură injecţie) nu există posibilitatea de a afla care fracţiune a vaccinului pentru care patologie anume este răspunzătoare.

În majoritatea cazurilor grave au fost administrate fie mai multe vaccinuri simultan, fie la intervale prea scurte de timp (sub 2 luni). Spre exemplu: DPT şi Hepatită B.

Concepţia membrilor corpului medical este în nenumărate cazuri, independent de regiune şi independent unii de alţii, similară. Cauzalitatea dintre vaccinare şi boală este exclusă, patologiile nu sunt recunoscute, chiar şi atunci când avem de a face cu cazuri grave. Pacientul este deseori ironizat, ba uneori chiar insultat. Însăşi ideea precum că un vaccin ar putea cauza o boală, provoacă în rândul membrilor corpului medical o reacţie spontană şi imediată de autoapărare agresivă. În cele din urmă pacientul este singurul vinovat, căci…. „a reacţionat fals la vaccin, deoarece la toţi ceilalţi vaccinaţi nu au apărut astfel de reacţii, vaccinul funcţionând perfect.“

Astfel pacientul este „abandonat“, rămânând să lupte singur cu handicapul, cu incapacitatea de muncă, cu lipsurile financiare, cu Casele de asigurări sociale şi de sănătate, cu societatea în general. Medicii şi-au făcut datoria, au administrat vaccinul, dar individul a … „reacţionat fals“. Deci e problema lui, nu a medicinei alopate. Să se descurce!

6. Numărul patologiilor în funcţie de tipul vaccinului:

Tipul de vaccin Număr cazuri
BCG şi Test 59
Te 14
TePer 5
DiTe 9
TyphusAB 11
DiTePer 43
DiTePerPo 20
DiTePer + HiB 1
Infanrix 6
Prevenar Pneumococc 5
Tetravax, Tetracoq 10
Pentacoq 52
HiB 3
Polio oral 5
MMR Priorix 25
Hepatita A şi B 172
Meningită 4
Rujeolă 2
Influenta (Gripă) 14
Febră galbenă (malarie) 5
Total : 465

Observaţie: Numărul vaccinurilor este mai mare decât cel al persoanelor chestionate, deoarece fiecare individ poate primi mai multe vaccinuri în aceaşi zi, sau la intervale scurte de timp unul după altul.

7. Patologiile diagnozate:

Patologii Număr cazuri
Alergii 16
Eczeme, iritaţii 66
Probleme respiratorii 63
Oboseală cronică 54
Febră peste 39 grade Celsius 43
Probleme ORL 47
Prejudicii oculare 32
Probleme sistem digestiv 56
Stomac-intestin, Colită, Crohn 24
Macrofegie-Miofascită 1
Edeme 2
Afecţiunea Raynaud 2
Leucemie 2
Cancer 8
Sistem muscular-osos 64
Boli autoimune 13
Sistem imunitar 21
Neulologie 179
Endocrinologie 22
Inimă şi sistem circulator 8
Organe reproductive 1
Rinichi – vezica urinară 14
Pierderea cunoştinţei (leşin) 11
Reumatism articular 0
Hodgkin 1
Poliartrită 5
Impotenţă 1
Deces 6
Becegite (post BCG) 21

8. Evoluţia patologiilor diagnozate după efectuarea unei terapii:

Evoluţie Stabilizare Recidivă Cronicitate Handicap Deces Total
Număr cazuri 38 70 103 131 13 355

9. Concluzii generale:

Am primit peste 400 de acte (chestionare) din care am integrat în studiul nostru 355. Aproximativ 50 de chestionare nu au fost luate înconsiderare, deoarece erau incomplecte.

BELGIA (Valonă)

1. Numărul cazurilor : 51

2. Vârsta persoanelor cuprinse în studiu:

0/2 luni 2/4

luni

4/6

luni

6/12

luni

12/16

luni

16/24

luni

2/5 ani 5/10

ani

10/15

ani

15/25

ani

25/45

ani

45/75

ani

75 şi

peste

5 4 13 8 2 0 1 3 1 2 5 7 0

3. Reactivarea patologiei după vaccinuri noi sau după o vaccinare de reîmprospătare: 20 de cazuri

4. Decese: 4

– Deces subit al copilului după primul vaccin: 1

– Deces subit al copilului după al doilea vaccin: 1

– 9 ani după primul incident, recidivă după 3 luni: 1

– 15 luni după: 1

5. Apariţia cazurilor (numărul de cazuri):

-prima problemă după primul vaccin (sau vaccinare, în cazul vaccinurilor combinate): 12

-prima problemă după al doilea vaccin (vaccinare): 11

-prima problemă după al treilea vaccin (vaccinare): 10

-prima problemă după al patrulea vaccin (vaccinare): 7

-prima problemă după al cincilea vaccin (vaccinare): 5

-prima problemă după al şaselea vaccin (vaccinare): 6

Reacţie evidentă după… Număr cazuri Cod numeric chestionar
1 zi 12 8,10,11,13,16,25,26,34,40,46,50,51
4 zile sau mai puţin 8 5,9,15,17,18,20,22,27
8 zile sau mai puţin 5 14,29,36,48,49
15 zile sau mai puţin 7 1,3,30,33,35,38,43
1 lună sau mai puţin 8 4,6,12,23,31,37,42,47
6 luni sau mai puţin 9 2,7,19,21,28,32,39,41,45
mai mult de 6 luni 2 24,44

6. Observaţii:

– patologiile observate sunt diferite în funcţie de vârstă şi, de regulă, există mai pentru acelaşi individ; cu alte cuvinte pacienţii au simultan mai multe boli (ceea ce mai ales la pacienţii tineri şi sănătoşi înainte de vaccinare este un lucru complect anormal);

– numărul vaccinărilor este mai mare decât numărul persoanelor, deoarece au fost luate în calcul şi patologiile care au apărut după repetarea unui vaccin (împrospătare);

– patologiile se înrăutăţesc pe măsură ce sunt administrate vaccinuri noi;

7. Patologiile în funcţie de tipul vaccinului (numărul cazurilor unde acelaşi vaccin joacă rolul cauzator):

Tipul vaccinului Numărul de cazuri Cod numeric chestionar
Te 7 18,19,32,39,40,41,45
DiTe 3 8,22,51
DiTePer 6 1,13,15,21,24,44
DiTePer+Polio oral 6 2,16,20,21,26,50
DiTePer+Polio oral+HiB 15 4,5,6,11,12,14,17,23,28,33,34,35,36,42,48
DiTePer+Plio inj.+HiB 4 30,46,48,49
HiB 1 24
Polio oral 5 21,25,39,43,45
MMR 6 17,23,24,28,46,47
Hepatita A+B 11 4,7,24,27,31,33,42,43,44,45,51
Meningită 2 29,46
Influenza (Gripă) 5 3,9,10,37,38
Pneumococci 1 3
Tifos 3 39,44,45
Febră galbenă (malarie) 4 39,45,47,51

8. Patologiile diagnosticate:

Patologii Număr cazuri Cod numeric chestionar
Alergii 5 21,24,39,41,47
Eczeme, Iritaţii 12 4,5,15,20,,21,26,28,29,30,38,46,50
Probleme respiratorii 12 6,11,12,15,20,24,28,33,40,42,43,47
Oboseală cronică 6 25,26,27,39,45,51
Febră peste 39 grade C 10 5,17,20,32,35,43,47,49,50,51
Daune ORL 14 10,14,17,21,24,30,33,34,35,36,37,42,47,48
Aparat digestiv 7 11,12,13,14,17,27,31
Stomac-Intestin, Colită, Crohn 11 7,11,12,20,24,25,34,37,42,47,50
Boli autoimunitare 1 45
Edeme 1 10
Rinichi 1 24
Leucemie 2 9, 44
Cancer 4 19,22,23,31
Aparat muscular-osos 1 39
Sistem urinar 1 39
Sistem nervos 14 20,23,25,27,29,35,36,37,40,42,46,47,49,51
Sistem hormonal 1 45
Sistem reproductiv 1 17
Pierderea cunoştinţei (leşin) 2 18, 28
Reumatism articular 1 20
Hodgkin 1 32
Poliartrită 1 38
Deces 3 1, 2, 44
Total 108

BELGIA (flamandă)

Observaţii preliminare:

Cazurile analizate sunt mai degrabă relatări primite „întâmplător“, care în nici un caz nu reflectă numărul complect al cazurilor de prejudicii provocate de vaccinare în perioada efectuării studiului, anume între1999-2004.

Totuşi, deoarece cazurile au fost adunate aşa cum au fost raportate, considerăm că cercetarea respectivă conferă o imagine obiectivă a răspândirii prejudiciilor post-vaccinale în respectiva populaţie.

Multe rapoarte (chestionare) au fost doar parţial complectate şi nu au avut loc discuţii cu persoanele respective, astfel că unele date (ca de ex. dacă şi cât timp a fost sugarul alăptat, dacă pacientului îi merge mai bine…) nu sunt neapărat sigure (certe) pentru a putea trage concluzii riguroase.

În total au fost luate în considerare 100 de chestionare pentru următorii parametrii:

-vârsta la momentul reacţiei

-sexul

-grupa sangvină

-existenţa unor contraindicaţii

-vaccinurile administrate

-efectele adverse ale vaccinurilor

-intervalul dintre administrare şi reacţie

-rezultate

1. Vârsta la momentul vaccinării   (100 de cazuri)

0/6 luni 7/12 luni 1/5 ani 5/12 ani 13/18 ani 19/50 ani peste 50 necunoscută
34 5 16 9 6 23 4 3

Este clar că majoritatea reacţiilor apar la vârstă foarte fragedă. Multe dintre ele apar la doar 24 de ore după vaccinare, uneori chiar în primele ore sau minute!

Dar tabelul ne arată că nici persoanele adulte nu sunt ferite de reacţii post-vaccinale (23 de cazuri în grupul 19/50 ani). Diferite vaccinuri par a provoca diferite reacţii în grupele de vârstă. În timp ce DiTePer (difterie-tetanus-pertussis) cauzează reacţii şi daune mai ales sugarilor, vaccinul contra Hepatita B şi contra Tetanus preia acest  rol la persoanele adulte!

2. Împărţirea cazurilor după sex:

-masculin – 57

-feminin – 43

3. Distribuţia după grupa sangvină:

-A+       – 16

-A-        –   1

-B+       –   2

-B-        –   1

-AB+     –   2

-AB-      –   0

-O+       – 14

-O-        –   1

-necunoscut     – 63

Doar pe o mică parte dintre chestionare a fost trecută grupa sangvină. Aşa cum era de aşteptat, cele mai frecventa grupe au fost A şi O, deoarece aceste grupe sangvine sunt cele mai răspândite la oameni.

O+  a fost reprezentată de 5 bărbaţi şi 9 femei. Din moment ce ştim că există aproximativ tot atâţia bărbaţi câte femei (49 la 51%) rezultă că femeile cu această grupă sangvină sunt mai periclitate.

5 din cele 9 femei erau adulte, care au reacţionat la vaccinul contra Hepatitei B. Desigur că mărimea acestui studiu nu este suficientă pentru a trage o concluzie din aceste constatări. Totuşi trebuieşte menţionat acest aspect, în eventualitatea unei cercetări mai atente a problemei şi anume, dacă femeile adulte cu această grupă sangvină sunt puse în pericol de respectivul vaccin, astfel că în caz de răspuns afirmativ, grupul respectiv de persoane să fie considerat cu foarte multă precauţie.

Din păcate o chestionare mai detaliată caz cu caz nu ne-a fost posibilă datorită lipsei de resurse financiare.

4. Rolul alăptării:

-alăptaţi             – 12

-nealăptaţi         –   0

-necunoscut      – 88

Din păcate nu am putut obţine suficiente informaţii asupra acestui aspect foarte important. Astfel că nu putem trage concluzii pertinente.

5. Contraindicaţii

Majoritatea chestionarelor nu indică existenţa unei contraindicaţii. Totuşi în 15 chestionare se indică existenţa unei astfel de situaţii. Şi aici trebuie să spunem că această cifră ar fi trebuit să fie 0! Nu este niciodată permis să se omită existenţa unei contraindicaţii şi în ciuda acesteia să se administreze un vaccin! Pentru vaccinat este vital ca să primească un vaccin doar dacă nu există nici o contraindicaţie în cazul lui. Următoarele contraindicaţii au fost relatate:

-în baza istoriei (medicale) a familiei: 1

-vaccinatul se afla la foarte puţin timp înaintea unei îmbolnăviri acute: 1

-infecţie în ziua vaccinării: 7

-vaccinatul era bolnav: 1

-eczemă: 1

6. Vaccinurile administrate:

-Poliomielită                                –    6

-DiTe                                           –    2

-DiTe Per                                     – 24

-DiTePer+Polio IV                       –   4

-MMR                                          –   8

-Tetanus                                      – 11

-HiB                                             –   4

-Meningită C                                –   6

-Hepatită B                                  – 19

-Hepatită A                                  –   1

-Hepatită A + B                            –   4

-Variolă                                        –   1

-Influenza (Gripă)                        –   3

-BCG                                           –   2

-Malarie (febră galbenă)              –   2

-Pneumococci                              –   1

-Polio + DiTePer + HiB                –   2

-Polio+DiTePer+HiB+Hep.B        –   6

7. Efecte adverse şi daune post vaccinale:

Febră peste 39 19 Simptome gripale 5
Ţipete anormale 11 Eczeme 7
Lipsă de apetit 3 Urticarie 3
Sete permanentă 1 Căderea părului 1
Comă 2 Erisipel 1
Epilepsie 10 Dispepsie 4
Handicap psihic 3 Vomă 5
Comportament anormal 8 Diaree 6
Probleme psihomotorii 5 Inflamaţii cronice ale zonei renale 1
Oprirea creşterii 2 Astmă 3
Angoasă 1 Afecţiuni căi respiratorii inferioare 24
Deficit de concentrare 2 Sinuzită 2
ADHD 1 Aprindere de plămâni 1
Autism 2 Tuse convulsivă 1
Dureri de cap/Migrenă 4 Inflamarea urechii medii 13
Apatie 3 Conjunctivită 2
Encefalită 2 Artrită 9
Insomnie 7 Diabet 4
Scleroză multiplă 1 Poliartrita nodosa 2
Probleme de văz 2 Leucemie 1
Probleme de auz 1 Enuresis 3
Sângerare subdurală 1 Incontinenţă scaun 1
Presiune craniană mărită 2 Deficienţe funcţii ficat 2
Neurita nervului ocular 1 Ciroză 1
Parestezie 1 Epuizare 10
Neurită periferică 2 Oboseală cronică 4
Chorea Sydenham 1 Angină pectorală 1
Meningită virală 1 Tensiune sangvină instabilă 1
Ameţeli 3 Palpitaţii 2
Crampe febrile 2 Colaps 1
Umflături locale 10 Sângerare nas 2
Leziuni ale locului injecţiei 1 Deces 3
Inflamaţii glande 1

8. Durata de timp dintra vaccinare şi apariţia primelor simptome:

– 0-3 zile                 40

– 3-7 zile                   8

– 7-14 zile               11

– 3 săptămâni           4

– 4 săptămâni         12

– peste 4 săpt.        15

– necunoscut            9

După cum arată tabelul de mai sus, numărul de cazuri cu apariţie târzie de simptome este semnificativ. Acest lucru este important deoarece reacţiile târzii indică patologii sistemice sau neurologice serioase. Este aşadar foarte important ca posibilele efecte adverse şi daune provocate de vaccinare să fie monitorizate timp de cel puţin 3 luni de la data vaccinării, pentru a putea fi corect interpretate.

9. Rezultate:

– vindecare                   – 26

– daune cronice            – 43

– deces                         –   3

– necunoscut                – 30

Se pare că în majoritatea cazurile daunele evoluează spre afecţiuni cronice.  Acest lucru este foarte neliniştitor, deoarece multe dintre aceste afecţiuni cronice sunt incurabile, ceea ce reprezintă o povară enormă pentru societate şi desigur o afectare pe viaţă a persoanei respective precum şi a familiei sale. În consecinţă principiul fundamental al jurământului lui Hippocrat  „Primum nihil nocere“ este încălcat de către medicina şcolastică.

SPANIA (între 1989 şi 2004)

Din anii 80 recomandările pentru vaccinări sunt în diferitele regiuni ale Spaniei din ce în ce mai multe şi mai dese, şi aceasta din motive de neînţeles. În paralel cu această evoluţie apar din ce în ce mai multe patologii care stau în strânsă legătură cu vaccinările.

Din acest motiv şi ca urmare a chestionării persoanelor afectate, am decis în anul 1989, cu ajutorul organizaţiei PROESVA (Programa Efectos Segundarios de las Vacunaciones), să cuprindem sistematic relatările asupra daunelor provocate de vaccinuri, pentru a ne putea forma o imagine de ansamblu obiectivă asupra vaccinărilor din Spania. Ulterior, datorită muncii grupului „Strasbourg 2004“ am decis să punem la dispoziţia Parlamentului European (în 2005) toate aceste date.  Activitatea şi programele noastre se vor desfăşura şi pe mai departe, atâta timp cât mai există persoane care au de suferit ca urmare a politicii agresive de vaccinare.

Metodologie

Studiul de faţă descrie retrospectiv efectele adverse prezentate şi relatate de persoanele care au luat contact cu „Liga para la Libertad de Vacunación“. Nu este vorba despre un studiu epidemiologic asupra persoanelor vaccinate în Spania. Reprezentanţi din 9 ţări europene au creat împreună un chestionar, denumit în Spania VAO (Vacunas Asunto Observar), în care au fost stabilite o serie de variabile care să poată permite să se stabilească datele asupra efectelor adverse ale vaccinurilor.

Acest chestionar a fost expediat prin poştă în cazul Spaniei. De asemenea aceste chestionare au fost împărţite împreună cu unele ziare. Între 1989 şi 2004 ne-au parvenit în total 250 de chestionare complectate, care au fost ulterior evaluate. Această acţiune va continua şi pe mai departe, documentele sunt în permanenţă actualizate şi pot fi liber văzute şi studiate de către oricine doreşte.

Rezultatele

1. Distribuirea geografică a observatorilor

Cei 45 de observatori care au participat în această perioadă la acţiunea noastră au fost ditribuiţi regional astfel: 48,89% în Catalonia, 17,7% în Ţara Bascilor, 8,9% în Madrid, 6.7% în Baleare, 4,4% în Valencia şi 15% în diferite alte regiuni ale Spaniei.

2. Distribuirea geografică a persoanelor care au raportat efecte adverse

Printre cele 250 de persoane care au complectat chestionarele am avut: 72,8% locuitori ai Cataloniei, 7,6% din Ţara Bascilor, 6,8% din Madrid, 5,6% din Baleare, 2,8% din Galicia şi restul din alte zone geografice.

3. Vârsta la care persoanele au avut de suferit efecte adverse

Printre cele 250 de persoane am avut 22% efecte adverse la o vârstă între 2-4 luni, 15,6% între 6-12 luni, 12% între 12-16 luni, 10,8% între 16-24 luni, 15,6% între 2-5 ani, 5,6% între 5-10 ani cât şi între 25-45 de ani şi 2% între 45-75 de ani.

4. Împărţirea în funcţie de sex

În cadrul celor 250 de persoane am avut 54,4% bărbaţi şi 45,6% femei.

5. Tipurile de vaccinuri

Vaccinurile folosite au fost 37,2% DiTePer+Polio, 16% MMR, 6% Tetanus, 4,8% DiTePer+Poilo+HiB,

5,2% Hepatită A+B, 7,2% meningococci  A+C, 4,4% DiTePer, 4% Influenza, 3,6% Polio, 1,2% Variolă şi 0,8% Holeră.

6. Tipurile de vaccinuri în funcţie de sexul vaccinatului

Vaccinul DiTePer+Polio a fost administra la 15,2% femei şi 22% bărbaţi, MMR la 8% femei şi 8,4% bărbaţi, Tetanus la 2,4% femei şi 3,6% bărbaţi, Hepatita B şi Hepatita A+B la 3,2% femei şi 2% bărbaţi, cel contra gripei la 1,6% femei şi 2,4% bărbaţi, contra Meningitei A+C la 4% femei şi 3,6% bărbaţi.

7. Preexistenţa unei contraindicaţii

Dintre cele 250 de chestionare, 14,4% au fost vaccinaţi în ciuda existenţei unei contraindicaţii, iar la 85,6% nu au existat contraindicaţii.

8. Complicaţiile post-vaccinare

Printre cei 250 de chestionaţi au existat următoarele complicaţii: 15,6% encefalopatie, 10,4% epilepsie, 18,2% alte neuropatii (MS, meningită, crampe, ataxie, distonie), 13,6% bronşită, sau astmă, 6,8% febră mare, 5.25% infecţii, 3,2% trombocitopenie şi diaree, 2,8% probleme dermatologice, 2,4% diabet, 2% reumatism şi 2% deces.

9. Complicaţiile în funcţie de tipul vaccinului

– vaccinul DiTePer+Polio a provocat în: 37,2% din cazuri complicaţii neurologice (encefalopatie, crampe, epilepsie, paralizii), complicaţii ale căilor respiratorii (astmă, bronhiolită, laringită), patologii ale sângelui (Schoenlein-Henoch Purpura), ale rinichilor (nefrită), febră şi moarte subită.

-în 16% din cazuri după un vaccin MMR s-au putut constata următoarele patologii: complicaţii neurologice, ale căilor respiratorii, ale sângelui, rinichilor, febră, diabet şi parotitide.

-vaccinul contra Meningitei C+A a provocat în 7,2% din cazuri complicaţii menigitide cu urmări ca de ex. probleme respiratorii, ale sângelui şi febră.

-în 6% din cazurile celor vaccinaţi contra Tetanus s-au semnalat probleme neurologice şi infecţioase (repetate inflamaţii ale amigdalelor şi căilor respiratorii superioare), probleme reumatologice (artrită) şi probleme dermatologice (Lupus şi Psoriasis).

-vaccinul contra Hepatitei B şi A+B a provocat în 5,2% din cazuri complicaţii neurologice. Patologii ale pielii, infecţii (hepatite), probleme renale şi hipertiroidie.

-vaccinul contra Influenza (gripă) a dus în 4% din cazuri la probleme respiratorii, ale vaselor de sânge, infecţii (gripale) şi complicaţii la rinichi.

10. Complicaţiile distribuite în funcţie de sex

S-a stabilit că 8,8% femei şi 6,8% bărbaţi au avut de suferit encefalopatii. De epilepsie au fost atinşi mai mult bărbaţii: 7,2% faţă de 3,2% femei. Astm a fost evident mai frecvent semnalată la bărbaţi, cu 5,6% faţă de 0,8% la femei. În cazurile de decese subite au fost afectaţi mai cu seamă sugarii de sex feminin (1,2%) faţă de cei de sex masculin (0,4%).

11.Complicaţiile şi vaccinarile ulterioare

Persoanele care au suferit efecte secundare, au primit in continuare vaccinuri în proporţie de 60,8%, iar 39,4% nu au mai primit alte vaccinuri.

12. Complicaţiile postvaccinale în funcţie de vârstă

La cele 250 de persoane cuprinse în studiul de faţă , efectele adverse repartizate pe vârsta la care au apărut la pacient sunt: 22% între 2-4 luni, 15,6% între 6-12 luni. 12% între 12-16 luni, 10,8% între 16-24 luni, şi 39 la sută de la 2 ani în sus. Între 2-16 luni sunt prezente majoritatea daunelor neurologice şi decesele subite. Între 2-24 de luni frecvenţa crampelor (spasmelor) şi dereglările de comportament este evidentă şi în cel mai mare procent. Între 0-16 luni sunt prezente foarte multe bronhiolitide iar între 6-24 luni trombocitopenia apare cel mai frecvent.

13. Complicaţiile în funcţie de răspândirea geografică (pentru Spania)

Marea majoritate a victimelor provine din Catalonia (72,8%), restul provenind în ordine din Ţara Bascilor (7,6%), Baleare (5,6%), Galicia şi Valencia (câte 2,8%), Castilia, Andalusia şi Aragon (1%).

14. Anamneza personală, bolile autoimunitare şi vaccinurile

91,2% dintre cei chestionaţi nu mai suferiseră de nici o boală până la momentul vaccinării, 8,8% avuseseră o afecţiune autoimunitară.

15. Legătura dintre efectele adverse şi alergii

La 10% dintre persoane a existat anterior un antecedent alergic, dar 90% nu au avut înaintea vaccinării nici un fel de simptom alergic. La persoanelel cu laringită, astmă, aprindere de plămâni sau Purpura Schoelein-Henoch se poate considera că au existat antecedente alergice legate de aceste afecţiuni.

16. Anamneza familiei, alergiile şi vaccinarea

22,2% dintre cazuri au avut antecedente alergice în familie în timp ce 77,8% nu au fost într-o astfel de situaţie.

17. Anamneza familiei, bolile autoimunitare şi vaccinarea

12,8% dintre cei afectaţi de efecte adverse au avut antecedente de boli autoimunitare în familie, în timp ce 87,2% nu.

18. Legătura dintre efectele adverse şi antecedentele alergice în familie

Am putut stabili că a existat o legătură între antecedentele familiare în privinţa astmei în 20% dintre cazuri, precum şi de 20% pentru bronhiolitis, de 15% pentru bronşită, febră, tuse şi de 10% pentru crampe şi diaree după vaccinare.

19. Legătura temporală cauză-efect

La cele 250 de cazuri a existat o evidentă legătură temporală în 65,2% din cazuri, în 20% din cazuri o legătură temporală condiţionată, la 14,4% o legătură probabilă şi doar la 0,4% nici o legătură.

20. Legătura temporală şi complicaţiile postvaccinale

O legătură clar definibilă în 38% dintre cazuri cu daunele neurologice, 11.2% cu afecţiunile respiratorii, 3,2% cu patologiile hematologice şi febra, 1,6% cu afecţionile dermatologice şi complicaţiile urinare, 1,2% cu aparatul digestiv. Legături probabile de 2,4% cu astma şi 1,2% cu aprinderile de plămâni. O legătură condiţionată cu 2% diaree, 1,2% diabet şi inflamaţia cronică a amigdalelor.

21. Legăturile cronologice şi sexul victimelor

Legătură clară: 34,8% din complicaţiile neurologice la femei, 30,4% la bărbaţi. Legătură probabilă: 7,6% la bărbaţi şi 6,8% la femei. Legătură condiţionată (limitată): 12% la bărbaţi şi 8% la femei.

22. Timpul de reacţie şi vaccinul

În 37,2% din cazuri a existat o reacţie imediată, în 30,8% timpul de reacţie a fost relativ scurt, în 26,4% a fost mediu şi în 5,6% din cazuri a fost după un timp lung.

23. Tipul de reacţie

Complicaţiile au fost specifice în 51,2% din cazuri, nespecifice în 48,8% din cazuri.

24. Legătura dintre tipul vaccinului şi tipul reacţiei

– DiTe Per+Polio: 26% din reacţii au fost specifice, 11,2% nespecifice.

– MMR: 7,6% din cazuri au avu reacţii specifice, 8,8% nespecifice

– DITe Per+Polio+HiB: 3,6% specifice, 1,2% nespecifice

– Meningită A+C: 3,6% specifice, 4% nespecifice

– Gripă, Polio, Hepatită B şi Hepatită A+B: 2% specifice, 4% nespecifice.

25. Intensitatea reacţiei:

Reacţii uşoare în 22,4% din cazuri, reacţii medii în 29,2%, reacţii grave în 45,3% din cazuri şi deces în 3,2% din cazuri.

26. Legătura dintre tipul vaccinului şi intensitatea reacţiei

În cadrul analizei noastre am stabilit faptul că vaccinurile DiTePer+Polio, Tetanus, DiTePolio şi DiTePer au provocat 60% din reacţiile grave şi 50% din decese!

Vaccinul MMR a provocat 15% din reacţiile uşoare, 10% din cele medii şi 20% din cele grave, dar nici un caz de deces.

Vaccinul Meningită A+C a provocat 15% din reacţiile uoare, 5% din cele medii şi 2% din cele grave, şi în plus 35% din decese.

27. Legătura dintre efectele adverse ale vaccinurilor şi intensitatea reacţiilor

Cele mai grave efecte adverse au fost cele neurologice, cele ale aparatului respirator, ale rinichilor, ale sângelui şi ale sistemului hormonal (diabet). Concluzii sunt:

– Majoritatea reacţiilor constatate sunt specifice şi de aceea pot fi considerate ca răspuns direct la vaccinare. Cele mai frecvente au fost de natură neurologică (encefalopatie, epilepsie, meningită, mielită, neurită).

– Crampele au fost consecinţa diferitelor vaccinuri cum ar fi DiTePer+Polio, MMR (ROR), Tetanus, Hepatită B; modificările de comportament pot fi puse pe seama mai multor vaccinuri, ca de ex. Meningita A+C, Hepatita B, DiTePer+Polo, MMR; autismul a apărut deosebit de frecvent după DiTePer+Polio, DiTePer+Polio+HiB şi mielitele după DiTePer+Polio sau după Tetanus şi Poliomielită.

– După administrarea MMR (ROR) au apărut frecvent crampe, epilepsie şi sindromul Rett.

– Printre reacţiile nespecifice sunt de menţionat: cele de natură alergică a căilor respiratorii (astmă, bronhiolită, bronşită), ale pielii (eczeme, atopie, iritaţii cu urticare), ale aparatului digestiv (intoleranţe şi alergii la diferite alimente) şi de natură autoimunitară (trombocitopenie, sindrom nefrotic, hipotiroidie, Lupus, retinitis pigmentosa, scleroză multiplă şi psoriasis), precum şi inflamaţii şi infecţii care s-au dezvoltat după vaccinare (adenită, inflamare cronică a amigdalelor, diaree, inflamarea căilor respiratorii superioare, infecţii renale, inflamaţii pulmonare, tuberculoză, febră şi inflamarea glandelor salivare).

– Combinaţia de vaccinuri DiTePer+Polio a provocat deosebit de des în perioada dintre 2-24 luni complicaţii neurologice îndeobşte deosebit de grave.

– Este interesant de observat rezultatele după administrarea DiTePolio şi DiTePer. Dacă le comparăm, observăm că DiTePer a provocat 2 cazuri de bronhiolită şi 2 cazuri de crampe în timp ce DiTePolio nu a provocat aceste reacţii. Fracţinea Pertussis a fost determinantă pentru aceste reacţii!

– În ceea ce priveşte caracteristicile leziunilor şi momentul temporal la care ele s-au dezvoltat, reacţiile postvaccinale au fost severe, ireversibile şi au avut ca rezultat chiar decesul.

Vaccinul combinat Meningită A+C a provocat multe decese.

Deşi vaccinurile contra Tetanus şi Influenza (Gripă) sunt monovaccinuri, au provocat şi ele numeroase daune grave!

Recomandări:

– Dacă observăm atent concluziile acestei analize, apare logic faptul că autorităţile de sănătate şi celelalte autorităţi abilitate ar trebui să schimbe calendarul vaccinărilor, astfel ca pentru copii să fie ales un moment de vaccinare cât mai îndepărtat de momentul naşterii, spre exemplu de abea după primele 24 de luni de viaţă, şi să adjusteze aceste vaccinări în mod individual, de la caz la caz (anamneza copilului şi a familiei acestuia).

– Faptul că vaccinurile combinate sunt cele care provoacă cele mai mari daune ar trebui să ducă la oprirea producerii, administrării şi vânzării unor astfel de combi-vaccinuri.

– Vaccinul contra tusei convulsive (Pertussis) ar trebui complect retras de pe piaţă

– Din vaccinuri trebuiesc complect excluşi adjuvanţii şi conservanţii, mai ales mercurul şi aluminiul.

Tabele:

1. Cazurile analizate: 250

Vârsta 0/2 luni 2/4 luni 4/6 luni 6/12 luni 12/16 luni 16/24 luni 2/5 ani 5/10 ani 10/15 ani 15/25 ani 25/45 ani 45/75 ani 75+ Total
Număr cazuri 9 55 21 39 30 27 24 14 6 5 14 5 1 250
% 3,6 22,0 8,4 15,6 12,0 10,8 9,6 5,6 2,4 2,0 5,6 2,0 0,4

2.Tipul de vaccin

Tipul vaccinului Număr cazuri %
Holeră 2 0,80
DiTePolio 9 3,60
DiTePer 11 4,40
DiTePer+Polio 93 37,20
DiTePer + Polio + HiB 12 4,80
DiTePer + Polio + HiB+MMR 5 2,00
DiTePer (acell.) + Polio 1 0,40
DiTePer(Acell.)+Polio+HiB 2 0,80
DiTePer+Polio+HiB(acell.)+MMR 1 0,40
Influenza 10 4,00
Hepatita A+B 1 0,40
Hepatită B 12 4,80
Meningită C 12 4,80
Meningită A+C 7 2,80
Pneumococci 1 0,40
Poliomielită 8 3,20
Tuberculin-Test 1 0,40
Rubeolă 1 0,40
Rujeolă 1 0,40
Tetanus 15 6,00
MMR 41 16,40
Variolă 3 1,20
Altele 1 0,40
Total 250

3. Intensitatea  reacţiei

– Uşoară: 56 cazuri – 22,40%

– Medie: 73 cazuri – 29,20%

– Gravă: 113cazuri – 45,20%

– Deces: 8 cazuri – 3,20%

4. Momentul apariţiei reacţiilor:

– Imediat: 93 cazuri – 37,20%

– Termen scurt: 77 cazuri – 30,80%

– Termen mediu: 66 cazuri – 26,40%

– Termen lung: 14 cazuri – 5,60%

5. Lista efectelor adverse observate:

Patologie Nr.cazuri % Patologie Nr.cazuri %
Adenită 2 0,80 Astmă 16 6,40
Alergie la alimente 2 0,80 Astenie 1 0,40
Inflamaţie cronica amigale 4 1,60 Ataxie cerebrală 1 0,40
Angina pectorală 1 0,40 Autism 2 0,80
Artrită 3 1,20 Bronhiolită 13 5,20
Bronşită 5 2,00 Meningită 3 1,20
Comportament anormal 10 4,00 Mielită 4 1,60
Celulită 1 0,40 Mononucleoză infecţioasă (Epstein-Barr) 11 4,40
Crampe 11 4,40 Deces 4 1,60
Coxalgie 1 0,40 Deces subit sugar 1 0,40
Dermatită atopică 2 0,80 Aprindere de plămâni 6 2,40
Diabet 6 2,40 Neurita nervului optic 1 0,40
Diaree 7 2,80 Otită 3 1,20
Distonie 1 0,40 Paralizie 5 2,00
Encefalopatie 39 15,60 Trombocitopenie 2 0,80
Epilepsie 26 10,40 Oreion 4 1,60
Scleroză multiplă 2 0,80 Psoriasis 1 0,40
Eczemă 4 1,60 Purpura Schoenlein-Henoch 4 1,60
Faringită cronică 1 0,40 Renită pigmentoasă 1 0,40
Gripă 4 1,60 Sindromul Rett 2 0,80
Hepatită 2 0,80 Febră 17 6,80
Hipertiroidie 1 0,40 Sindrom nefrotic 5 2,00
Infeţii căi urinare 2 0,80 Surzire 1 0,40
Intoleranză alimentară 1 0,40 Tuse 4 1,60
Laringită 5 2,00 Tuberculoză 1 0,40
Leucemie 1 0,40 Vasculită 1 0,40
Lupus erythematodes 2 0,80

Total : 250 de cazuri

6. Tipul reacţiilor:

– Specifice: 128 de cazuri – 51,20%

– Nespecifice: 122 de cazuri – 48,80%

7. Relaţia cronologică între cauză şi efect:

– Sigură: 163 de cazuri – 65,20%

– Probabilă: 36 de cazuri – 14,40%

– Posibil: 0 cazuri – 0%

– Condiţionată: 50 de cazuri – 20,00%

– Fără relaţie: 1 caz – 0,40%

ANGLIA (Regatul Unit al Marii Britanii)

1. Cazurile cuprinse în studiu: 278 de cazuri

Vârsta→

Masc/Fem↓

0/2 luni 2/4

luni

5/6

luni

7/12 luni 13/15

luni

16/24

luni

2/5

ani

6/10

ani

11/16

ani

17/25

ani

28/45

ani

46/75

ani

? To-tal
Masculin 3 56 28 26 12 13 9 2 1 2 5 8 3 165
Feminin 0 25 14 17 9 8 3 11 4 11 4 7 0 113
Total 3 81 42 43 21 21 12 13 5 13 9 15 3 278

Sugarii şi copii foarte mici sunt cel mai puternic afectaţi de vaccinare; acest lucru se potriveşte cu recomandările de vaccinare, care prevăd între 0-24 de luni toate vaccinările de rutină. Rezultă că este total fals să se considere că sugarii răspund foarte bine la vaccinare (doar dacă nu cumva cei care susţin acest lucru au avut în vedere tocmai faptul că sugarii răspund cel mai bine prin… efectele adverse!)

2. Timpul dintre vaccinare şi apariţia efectelor adverse:

– 24 de ore: 120 de cazuri

– 2-4 zile: 40 de cazuri

– 5-7 zile: 42 de cazuri

– 1-2 săptămâni: 26 de cazuri

– 2-4 săptămâni: 18 cazuri

– peste 4 săptămâni: 14 cazuri

– progresiv: 9 cazuri

– fără specificare: 9 cazuri

Total: 278 de cazuri

De regulă efectele adverse s-au făcut rapid remarcate. Acolo unde starea s-a înrăutăţit treptat, aceasta s-a petrecut totuşi într-un interval de o lună de zile de la vaccinare.

Trebuieşte aici remarcat că din 278 de cazuri, doar 22 de cazuri au fost raportate de medici ca fiine „efecte secundare“. Într-unul dintre cazurile de deces, unul dintre părinţi a fost chiar pus sub acuzarea de omor!

3. Patologiile în funcţie de tipul vaccinului:

Tipul vaccinului Număr cazuri Tipul vaccinului Număr cazuri
DiTePer 16 MMR 67
DiTePerPolio 7 Oreion şi Rubeolă 4
DiTePerPolioHiB (cvintuplu) 53 Rujeolă 9
Cvintuplu+MeningităC 22 Rubeolă 7
DiTePer+MeningităC 4 BCG 4
Meningitis C 17 Hepatită B 19
Poliomielită 7 Influenza (Gripă) 2
HiB 4 Complicaţii rare 36

Total: 278

Este cunoscut faptul că mulţi părinţi consideră MMR (ROR) ca fiind vaccinul care provoacă cele mai mari daune. Din această categorie însă nu am primit nici un fel de date.

Trebuieşte avut în vedere faptul că de-a lungul timpului multe vaccinuri combinate au fost modificate. De aceea nu trebui să considerăm spre exemplu că DiTePer+HiB provoacă mai multe daune decât aceaşi combinaţie cu Meningita C. Este doar vorba de faptul că ultima combinaţie este mai recentă şi a fost administrată până în prezent doar la foarte puţine persoane!

Nu a fost detaliat specificat, în cazul vaccinului Polio, dacă era vorba despre vaccinul oral sau despre cel injectat.

4. Patologiile constatate:

Patologii Nr. cazuri Numarul de cod al cazului
ADHD/ADD/

Hiperactivitate

6 85,99,117,181,176,277
Alergii 12 7,13,31,39,57,59,121,146,162,212,165
Anafilaxie 4 18,29,85,249
Tulburări de apetit 15 25,39,45,58,75,83,103,126,141,143,182,196,226,

269,274

Astmă 11 15,3137,59,120,124,145,186,199212,222
Autism 26 1,2,43,68,77,88,99,118,126,150,151,155,160,166,

179,180,184,202, 231,232,237,246,247,251,256, 278

Afecţiuni autoimunitare 7 53,58,80,174,252,253,274
Sistem nervos central (ZNS) 36 1,4,10,13,19,24,29,30,33,34,35,36,43,49,68,71,72,

78,85,88,89,99,105,117,120,131,142,149,151,170,

173,182,183,248,249,255

Meningoencefalită (CFS) 19 24,27,29,33,34,35,36,38,42,47,48,55,74,100,138,

146,173,185,188

Surzire 2 220,232
Deces 3 3,123,152
Tulburări dezv. şi învăţare 20 1,4,13,19,41,71,77,85,88,99,111,151,172,201,223,

228, 231,248,257,266

Tulburări aparat digestiv 42 13,14,32,34,37,39,50,51,65,67,76,85,86,97,99,104, 111,112,122,126,134,150,151,152,153,164,176,180,187,193,200,203, 204,205,223,226,228,246,247,248,250,268
Tulburări ORL 33 5,7,10,21,34,37,52,69,76,82,83,101,105,110,114, 116,124,139,141,155,156,157,158,162,164,199,207,209,210,211,215,270,277
Eczeme, iritaţii 48 5,11,15,31,52,54,56,57,61,63,84,87,101,102,104,106,

108,110,114,121,122,127,129,140,143,161,169,188,

190,194,197,198,200,205,208,209,213,214,217,218,

219,226,243,252,253,254,265,269,270

Encefalită 4 10,19,41,123
Epilepsie 7 1,41,78,227,235,236,255
Febră mare (şi cronic) 67 1,2,4,8,12,14,21,23,25,37,46,58,63,64,66,68,74,76,86

90,91,96,98,103,108,113,121,126,127,139,141,152,

155,157,167,175,176,181,184,189,191,196,198,200,

202,204,206,207,208,211,215,161,262,263,264,265,

267,268,271,229,238,239,240,244,251,252,253

Apatie, somnolenţă 23 3,4,6,8,19,24,54,58,65,66,74,91,116,141,156,171,178

183,196,202,208,241,271

Gripă, sindrom gripal, greaţă 19 20,26,27,30,35,40,47,79,137,138,166,174,175,200,238,

239,240,241,272

Mononucleoză infecţioasă

(Epstein-Barr)

4 58,109,188,189
Dureri cap cronice 10 10,30,60,61,74,76,136,171,173,183
Deficienţe sistem imunitar 6 7,42,43,141,148,176
Leucemie 1 43
Rujeolă, Rubeolă 13 19,56,60,64,68,80,92,93,113,234,242,246,247
Meningită 3 6,10,167
Scleroză multiplă 2 36,47
Oreion 3 94,273,234
Fibromialgie, patologii articulare şi ale muşchilor, artrită juvenilă 25 24,27,28,30,33,38,40,42,45,47,59,63,64,73,79,95,106,

132,133,135,149,185,216,230,249

Ţipete stridente permanente, encefalopatie 52 1,3,4,6,9,15,16,19,22,23,25,32,37,46,54,75,77,88,89,96,

98,103,104,105,115,119,143,152,156,165,167,168,171,

175,178,180,189,193,204,229,244,245,252,253,256,259,

260,261,262,267,269

Paralizii parţiale/totale 6 8,95,107,168,183,235
Tuse, bronşită, aprindere de plămâni 28 7,8,12,17,20,21,22,59,70,82,108,112,124,128,129,145,

147,154,190,192,195,198,199,211,212,221,222,255

Reumatism 4 27,28,125,133
Crampe 18 10,15,44,63,64,70,89,123,155,165,170,177,182,207,224,

227,257,266

Insomnii 11 13,49,74,83,89,112,114,126,204,219,226
Sţngerări subdurale, edeme cerebrale 2 107,144
Inflamarea locului injecţiei 28 4,23,32,40,46,50,53,73,81,98,102,111,121,144,146,147,

159,163,168,172,189,206,229,233,275,258,265,266

TBC 1 225
Infecţii rinichi şi vezica urinară 2 59,130
Greaţă 15 15,21,26,70,86,104,146,182,204,206,233,246,247,268,

277

Apariţia bolii contra căreia s-a efectuat vaccinarea 16 19,56,60,64,68,80,92,93,94,113,225,234,242,246,247,

273

Total 654

– De fapt ar fi fost corect ca diferitele categorii de mai sus să fie grupate. Dacă s-ar fi făcut acest lucru, ar fi apărut mult mia evidentă marea categorie a sindromurilor şi patologiilor neurologice! Astfel ar putea fi create următoarele sub-grupe: ADHD/ADD, Autism/Asperger, Sistemul nervos central, Tulburări de dezvoltare şi învăţare, epilepsie şi crampe. Aceste sub-grupe împreună însumează 113 cazuri din 278.

– Mai sunt de remarcat: febra, ţipetele permanente, problemele dermatologice şi cele digestive.

– Un alt fapt interesant şi demn de reţinut este cazul a două perechi de gemeni, care au primit în aceaşi zi acelaşi vaccin şi care au dezvoltat aceleaşi simptome şi patologii

(cazurile 246/247 şi 252/253)!

5. Rezultate:

– vindecare: rapidă (până la 5 zile) – 25 de cazuri; lentă (până la 5 ani) – 111 cazuri !!!

– Cronicitate: 139 de cazuri!!!

– Deces: 3 cazuri!!!

Majoritatea cazurilor, care s-au vindecat complect, au reuşit acest lucru doar cu ajutor medical! Multe dintre cazurile care s-au recuperat lent, au reuşit acest lucru doar cu ajutor homeopatic! Asta înseamnă că în multe cazuri vaccinul care a provocat patologia respectivă a fost prelucrat homeopatic (nosode) şi astfel administrat ca terapie. Se poate considera că fără această intervenţie, grupul bolnavilor cronici ar fi fost cu mult mai mare!

6. Concluzii finale:

Concluziile sunt asemănătoare cu cele care au rezultat din chestionarele analizat în celelalte ţări:

– Patologiile observate sunt foarte diverse. Ele merg de la febră (pentru câteva zile) până la deces.

– Efectele adverse vizibile de cele mai mult ori apar imediat sau în interval de 24 de ore.

– Majoritatea efectelor adverse nu sunt recunoscute nici de terapeut şi nici de autorităţile medicale.

– Atunci când este vorba de vaccinuri combinate, efectele adverse sunt cu atât mai grave!

– Multe afecţiuni cronice, alergii şi patologii neurologice apar în mod tipic în strânsă corelare temporală cu vaccinarea!

OLANDA

Observaţii preliminare: Chestionarele au fost adunate în urma unei acţiuni spontane care a avut loc în prima jumătate a anului 2004. Ne-au parvenit astfel peste 200 de chestionare, dar o parte din ele nu erau integral complectate. Pentru prezenta analiză au fost selectate 161 de chestionare (cazuri).

1. Împărţirea pe vârstă: 161 de cazuri

0/2 luni 3/4 luni 5/6 luni 7/12 luni 13/16 luni 16/24 luni 2/5 ani 5/10 ani 11/15 ani 16/25 ani 25/45 ani 45/75 ani Total
36 51 13 23 14 2 3 5 1 2 1 1 161

2. Numarul de patologii în funcţie de tipul vaccinului:

– DiTePolio:  4 cazuri

– DiTePo+MMR: 2 cazuri

– DiTePerPo+ HiB: 129 de cazuri

– HiB: 4 cazuri

– MMR: 12 cazuri

– Hepatita A: 1 caz

La data efectuării sondajului fracţiunea „Pertussis“ (tuse convulsivă) era curpinsă în vaccinul DiTePerPolio. În anul 2005 a fost introdus vaccinul acelular contra Pertussis. În alte ţări acest lucru s-a întâmplat deja mai devreme.

Vaccinul DiTePerPolio+HiB a provocat cele mai multe efecte adverse!

3. Patologiile stabilite:

Patologie Număr cazuri Patologie Număr cazuri
Eczeme 3 Şoc 1
Iritaţii, urticarie 4 Edem 1
Căderea părului 1 Bronşită 3
Encefalită 2 Astmă 3
Febră cu crampe 10 Febra fânului 23
Epilepsie 7 Greaţă 1
Status epilepticus 3 Leşin 22
Crampe 21 Picioare umflate, albastre 6
Ţipete continue 9 Sindromul Kinsbourne 1
Modificări comport.: mâncat şi dormit 5 Sindrom Perthes 1
Probleme de dezvoltare 2 Febră 26
ADHD (deficit de concentrare/

hiperactivitate

1 Hipotonie 1
Tulburări comportamentale 2 Deces 2

4. Intervalul de timp dintre vaccinare şi apariţia efectelor adverse:

– 24 de ore: 103 cazuri

– 48 de ore: 12 cazuri

– 1 săptămână: 25 de cazuri

– peste o săptămână: 14 de cazuri

– necunoscut: 7 cazuri

În general efectele adverse apar foarte rapid.

5. Evoliţia ulterioară:

– daune permanente: 46 de cazuri

– fără daune permanente: 113 cazuri

– deces: 2 cazuri

6. Concluzii:

Din totalul celor 161 de cazuri analizate rezultă similaritatea cu concluziile analizelor din celelalte ţări care au participat la studiu:

– efectele adverse sunt foarte diferite, megând de la febră la deces;

– efectele adverse evidente apar la foarte scurt timp după vaccinare;

– administrarea simultană a mai multor vaccinuri (combi-vaccinuri) nu permite a se stabili care fracţiune este responsbilă pentru care anume efect advers;

– la sugari şi copii foarte mici apar cele mai multe efecte adverse;

– vaccinul DiTePerPo+HiB (vaccin combinat cvintuplu) este răspuzător pentru cele mai multe efecte adverse.

Suplimentar cu ancheta de mai sus, în anul 2004 a mai fost efectuată o anchetă de către NVKP (Nederlandse Vereninging Kritisch Prikken–Asociaţia olandeză pentru o vaccinare conştientă). Părinţii au fost chestionaţi dataliat asupra stări de sănătate a copiilor. În acest studiu este vorba de efectuarea unei comparaţii între un grup de copii complect vaccinaţi şi unul de copii complect nevaccinaţi. Rezultatele sunt foarte semnificative! (Vezi Anexa 1).

Concluzii generale

În acest studiu au fost evaluate circa 1.000 de chestionare, care acoperă o perioadă de 5 ani

(1999-2004) pentru studiile din Franţa, Anglia, Belgia, Olanda şi Germania. Pentru Spania studiul s-a întins pe o perioadă mai mare, de 15 ani, din 1989 până în 2004. Persoanele asupra cărora s-au adunat date au fost de vârstă cuprinsă între 0 şi 75 de ani.

Majoritatea efectelor adverse care ne-au fost raportate nu au fost recunoscute ca atare de către autorităţi le medicale. Majoritatea pacienţilor (sau părinţii acestora) au recunoscut imediat o legătură directă între vaccinare şi respectiva patologie. Dar corpul medical nu a cercetat întotdeauna cazurile respective, ba mai mult, în majoritatea cazurilor a fost negată consecvent orice legătură dintre vaccin şi patologia postvaccinală. Mulţi dintre cei care au complectat chestionarele s-au plâns de desconsiderarea cu care medicul consultant a tratat întregul caz.

Îndeobşte medicul aflat în faţa unei astfel de situaţii ironizează opiniile pacientului (sau părinţilor acestuia). De regulă se refuză categoric până şi posibilitatea ipotetică a vreunei legături dintre patologiile postvaccinale şi vaccinarea în sine.

(Qui bono: Incompatibilitatea dintre jurământul lui Hippocrat şi tot acest comportament care, iată, nu se limitează doar la România, ci este o „practică profesională specifică“ a tuturor medicilor alopaţi, doar şi aceasta în sine este un motiv suficient pentru existenţa Site-ului www.quibono.net. Dar mai  sunt încă foarte multe alte motive de revoltă şi protest la adresa medicinei alopat-şcolastice. Asta doar în paranteză fie spus, pentru cei care m-au întrebat ocazional, de ce sunt atât de pornit împotriva medicinei şcolastice. Ei bine, nu, nu am avut substanţial şi personal de suferit de pe urma medicinei şcolastice, deşi vreo 2-3 isteţi au încercat să mă facă „bolnavul“ lor. Dar câţi alţii dintre oamenii obişnuiţi nu au căzut în această „capcană“ şi nu şi-au lăsat vieţile mult prea timpuriu pe mâinile unora ca ei? Ar trebui să aştep să mi se prescrie vreo „boală mortală“ ca să mă trezesc?

Şi Domniile Voatre, Domnilor medici, nu consideraţi că este mai mult decât ruşinos să luaţi în derâdere şi batjocură mama unui copil pe care l-aţi vaccinat, spunând că-i vreţi binele, şi care ulterior a ajuns, datorită vaccinului administrat de Domniile Voastre, un handicapat?)

Următoarele elemente trebuiesc reţinute:

– În majoritatea cazurilor efectele adverse se manifestă treptat: la început doar câteva mici funcţionări defectuoase, care nu sunt luate în serios. Ulterior acestea se agravează, mai ales după efectuarea vaccinurilor de reîmprospătare.

– Cu cât mai multe doze de vaccin au fost administrate, cu atât mai grave sunt efectele adverse (respectiv patologiile)

– Vaccinurile combinate complică problema foarte mult şi fac imposibilă detectarea fracţiunii vaccinale vinovate de crearea efectului advers.

– După vaccinare se observă aproape întotdeauna simptome complexe. Acest lucru arată că în diferitele grupe de populaţii a apărut o catastrofă sanitară de un tip cu totul nou: „boala popoarelor vaccinate!“

Complicaţiile:

Efectele adverse postvaccinale variază de la o stare febrilă anormală până la deces. Între aceste două extreme sunt de găsit toate felurile de patologii, care afectează toate sistemele corpului uman. Lista care urmează încearcă să dea o imagine de ansamblu concentrată asupra patologiilor descrise de cei care au complectat chestionarele evaluate în studiul nostru:

1. Neurologie:

Autism, modificări de comportament, crampe, oboseală cronică, encefalită, epilepsie, fibromialgie, hiperactivitae, paralizie, mielită, sindromul Rett, scleroză multiplă, ţipete continue, sindromul West.

2. Alergii:

Şoc anafilactic, astmă, bronchiolită, celulită, tuse permanentă, dermatită, eczemă, laringită, intoleranţă alimentară, psoriasis, urticarie.

3. Afecţiuni  infecţioase:

Adenită, artrită, bronşită, febră (permanentă), gripă, hepatită, infecţii căi urinare, Epstein-Barr (mononucleoză), inflamaţia amigdalelor, rujeolă, oreion, otită, faringită, tuberculoză.

4. Boli autoimunitare:

Diabet, Lupus erythematodes, purpura Schoenlein-Henoch, retinită, sindrom nefrotic, boli ale tiroidei, trombocitopenie, vasculită.

5. Cancere:

Hodgkin, leucemie.

6. Deces şi deces subit al copilului

Tipul vaccinului în legătură cu efectele adverse:

Vaccinul cvintuplu (cinci componente) Difterie-Tetanus-Pertussis-Polio-Haemophilus precum şi ce secstuplu (şase componente) care mai conţine pe lângă cele cinci de mai înainte şi vaccinul contra Hepatitei B, sunt vaccinurile care provoacă cel mai adesea patologii neurologice.

Vaccinul contra Hepatitei B este cel mai des menţionat în cazul bolilor autoimunitare, ale articulaţiilor, precum şi alte diverse, neclar definibile afecţiuni, care sunt cuprinse sub denumirea generică de „oboseală cronică“.

Vaccinul MMR (ROR-Rujeolă-Oreion-Rubeolă) este cel mai adesea răspunzător pentru apariţia diabetului, afecţiunilor ORL, a celor renale si a artritei.

Vaccinul contra Influenza (Gripă) este responsabil pentru infecţiile gripale şi afecţiunile căilor respiratorii, adică tomcai pentru ceea ce ar trebui să preîtâmpine.

Toate celelalte vaccinuri, mono sau combinate, pot provoca diferite afecţiuni din cele menţionate mai sus, în funcţie de individ şi condiţii, mergând de la daune uşoare până la foarte grave.

Perioada de timp dintre vaccinare şi apariţia efectelor secundare:

Trei sferturi din reacţiile observate apar între primele ore de după vaccinare şi până la 6 zile de la vaccinare. Restul reacţiilor apar mai târziu. La unele persoane apar efecte adverse chiar la dinstanţă temporală de ani de la vaccinare. În astfel de situaţii desigur că este greu de stabilit legătura cu o vaccinare, mai ales că în practică vaccinaţii nu sunt monitorizaţi după vaccinare (nici măcar o lună, ce să mai vorbim de ani de zile).

Desigur este tot mai frecvent menţionat faptul că părinţii copiilor vaccinaţi declară că după prima vaccinare, copilul nu mai este „acelaşi“ ca înainte de vaccinare. Ori nu poate fi contestat faptul că o mamă este un observator mult mai sensibil şi exact al copilului ei, decât un medic alopat. Copii încep (după prima vaccinare) să doarmă rău, nu mai au apetit, comportamentul lor începe să se schimbe, devin irascibili, capătă din ce în ce mai des afecţiuni ORL etc. etc. Multe dintre aceste modificări pot fi văzute ca „normale“ ele sunt însă în fapt mesagerii unor patologii care se vor dezvolta mai târziu.

Acest studiu nu are pretenţia a fi strict statistic sau epidemiologic; totuşi trebuie să recunoaştem că numărul enorm de efecte adverse postvaccinale pe care le-am adunat cu ajutorul acestor chestionare sunt semnificative! În loc să se încăpăţâneze a denumi toate aceste „minciuni“ şi a declara vaccinarea ca fiind absolut inofensivă, medicina şcolastică ar trebui să se aplece cu mai multă atenţie asupra datelor şi dovezilor adunate nu numai de către noi în acest studiu.

Părinţii care au un copil rămas handicapat de pe urma unei vaccinări nu sunt numai o cifră într-o statistică a „pierderilor şi profiturilor“ (dacă vor fi oricum cuprinşi în vreo statistică), şi nu este uman admisibil ca victimele şi familiile acestora să fie lăsate singur în faţa dificultăţilor şi greutăţilor pe care afecţiunile grave le aduc implicit cu ele.

Dacă s-ar fi supravegheat şi monitorizat cu atenţie vaccinarea deja de acum o sută de ani, ar fi fost clar că „lista victoriilor“ vaccinologiei arată cu totul altfel decât este ea astăzi „vânturată“ pe sub nasul nostru. Dar… Qui bono?

Este oare o astfel de „întreprindere“, care aduce doar prejudicii şi daune sănătăţii populaţiilor, un lucru care poate fi tolerat pe mai departe? Sperăm că munca noastră la nivel european să aibe un meritat ecou în conşiinţa generală a europenilor, şi nu numai.

Propunerile EFVV

Introducere

La finalul muncii comune care a durat 6 ani şi s-a desfăşurat în 10 ţări europene, profunda noastră convingere este că vaccinarea nu trebuie în nici un caz să fie o practică obligatorie, dacă luăm în considerare gravele efecte adverse pe care le provoacă şi faptul că acestea încă nu sunt nici recunoscute şi nici cercetate ca atare.

Am constatat cu profund regret că în nici una din ţările europene nu se ţine cont de anamneza (istoricul sănătăţii) persoanelor care urmează a fi vaccinate şi nici al familiilor din care aceştia provin. Această gravă eroare ce rezultă din ideea dogmatic-fanatică a „siguranţei şi eficacităţii“ vacinurilor duce la o ignorare şi necunoaştere totală a „terenului“ (stare de sănătate a) persoanei ce urmează a fi vaccinată.

Este întradevăr important astăzi mai mult decât oricând, ca în cazul fiecărui individ să se ţină seama de istoricul său medical, precum şi de acela al familiei sale. Trebuie să se ştie cu exactitate înaintea fiecărei vaccinări cu ce fel de „teren“ avem de a face.

Faptul că în nici o ţară nu se efectuează o monitorizare serioasă a vaccinatului după vaccinare este în fapt mai mult decât o eraoare. Este o fraudă! Nu există în nici o ţară o autoritate independentă şi demnă de încredere care să monitorizeze persoanele vaccinate şi să colecteze datele rezultate din această supraveghere! De ce?

O monitorizare pe termen scurt (în cele mai bune cazuri în prezent se face eventual o monitorizare superficială şi de doar cel mult trei luni) este total nesatisfăcătoare. Vaccinurile cauzează modificări biologice pe termen lung şi care se dezvoltă treptat în timp, iar trei luni (în cele mai bune cazuri, cum spuneam) sunt un interval de timp mult prea scurt pentru a stabili complexitatea efectelor adverse ale vaccinărilor.

Vaccinările sistematice sunt răspunzătoare pentru lenta dar permanenta destabilizare a organismului şi drept urmare nu este deloc de mirare că apar atâtea afecţiuni cunoscute iar pe deasupra tot mai des noi boli cronice degenerative, care evoluează într-o manieră difuză dar progresivă, deseori asimtomatice la început; sunt afecţiuni contra cărora terapiile clasice nu au deloc sau aproape deloc eficacitate.  Acest lucru se constată în ţările europene în care grupele noastre au adunat şi cercetat informaţiile trimise de pacienţi; şi aceleaşi lucruri ne sunt semnalate de mai peste tot de pe întregul glob. Acest lucru certifică faptul că nu avem de a face cu elemente izolate dependente de diferite rase umane, culturi sau zone geografice. Iar prin folosirea vaccinurilor combinate este foarte greu a se putea stabili legătura dintre o fracţiune (un anume vaccin din combinaţie) şi o afecţiune.  Aşa cum se procedează astăzi cu vaccinurile combinate (uneori mergânduse până la 7 antigene administrate simultan) este practic imposibil de stabilit o legătură între un vaccin şi patologiile observate.

După 100 de ani de vaccinarecontra rujeolei putem concluziona că patologiile postvaccinale sunt mai diverse şi variate decât bolile pe care se încearcă a le elimina. Şi atunci, unde este progresul? Care sunt, spre exemplu, adevăratele efecte ale vaccinării contra rujeloei asupra sănătăţii populaţiilor?

Este întotdeauna greu de stabilit o cauzalitate sigură, deoarece sănătatea nu poate fi definită într-un singur mod iar boala este întotdeauna rezultatul unui mare număr de factori care conlucrează. Ar trebui să încetăm a mai pretinde dovezi irefutabile (de parcă ne-a afla într-un film poliţist) şi să lăsăm să acţioneze principiul precauţiei, care ar permite să ne bazăm pe conlucrarea posibilităţilor ştiinţifice.  Omul nu este un „număr“ dintr-un tabel statistic, el nu poate fi introdus într-un „bilanţ“ al câştigurilor şi pierderilor (şi în nici un caz într-un bilanţ al cţştigurilor şi pierderilor financiare).

De aceea propunem:

1- Eliminarea obligativităţii vaccinării pentru toate ţările Comunităţii Europene. Nici o lege nu poate prescrie practica vaccinării, deoarece obligativitatea în acest caz este o lezare a integrităţii corporale şi deci contravine tuturor textelor de legi care garantează libertatea fundamentală (drepturile omului, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, Codexul deontologiei medicale, principiul prevederii…) Aceasta îneamnă că nimeni nu poate fi eliminat din şcoală sau împiedicat să exercite o anumită profesie; şi desigur că nimeni nu poate fi pus să plătească amenzi pentru dreptul la libera decizie, la libertatea fundamentală a omului.

2- Fiecare cetăţean trebuie să aibe posibilitatea să aleagă liber în conformitate cu buna sa conştiinţă, pentru el şi pentru familia şi copii săi, dacă doreşte să opteze pentru o vaccinare sau nu. Libera decizie pentru sau contra vaccinării este o cerere minimă şi conţine garanţia că nimeni nu va putea fi urmărit juridic pentru decizia sa.

3- Acest lucru trebuie să ducă mai departe la drepturi egale în faţa justiţiei, la drepturi egale la muncă, sănătate, educaţie, la eliminarea oricărei forme posibile de discriminare între vaccinaţi şi nevaccinaţi. Refuzul unui vaccin nu are voie să ducă la situaţii conflictuale în care o persoană este pusă sub acuzare sau sub presiune, nemai vorbind de absurditatea unor anumite legi sau autorităţi care pretinde decăderea din drepturi a părinţilor în cazul refuzului unui vaccin pentru copilul lor!

4- Vaccinul constituie o lezare a integrităţii persoanei şi în consecinţă intră în contradicţie cu toate textele de legi care garantează libertatea fundamentală a cetăţeanului european. Nu se poate adminte ca vaccinarea să constituie o excepţie de la aceste legi, ba chiar să se situeze deasupra acestor legi. Sub masca unei „siguranţe colective“ se încalcă în mod abuziv dreptul privat al fiecărui cetăţean de a decide pentru el şi pentru corpul său. Cerem ca decizia de efectuarea a unui vaccin să rămână doar la latitudinea şi decizia individului, liberă de orice imixiuni din partea guvernelor, corpului medical sau economiei.

5- Este imperios necesară informarea detaliată şi complectă, obiectivă şi corectă a cetăţenilor asupra dovezilor care indică prejudicii aduse sănătăţii prin vaccinare, prin produse chemo-farmaceutice, prin terapii neadecvate, insuficient testate, prin exercitarea de către campanii de publicitate şi prin mituirea mass-mediei de către concernele farmaceutice.

Cerem crearea unei autorităţi la nivel european care să fie liberă de orice conflict de interese şi să monitorizeze efectele adverse ale vaccinărilor. O autoritate care să nu fie compusă numai din medici cointeresaţi în industria farmaceutică, ci să cuprindă şi cetăţeni, precum şi specialişti independenţi din alte domenii ştiinţifice. Industria farmaceutică şi producătorii de vaccinuri trebuie să aibe obligaţia de a pune acestei autorităţi la dispoziţie absolut toate datele privitoarea nu numai la vaccinuri, dar în general la producţia de medicamente.

Această autoritate trebuie să aibe şi posibilitatea de a stabili valoarea despăgubirilor pe care un pacient are dreptul de a le primi ca urmare a unor daune de sănătate aduse lui. Doar astfel se va putea asigura o adevărată protecţie a pacientului şi prin aceasta şi o protecţie a populaţiilor europene.  Este datoria medicinei de a se îngriji ca efectele adverse să fie reduse cât mai mult cu putinţă, nu numai în cazul vaccinurilor. Este de asemenea imperios necesar ca viitorii medici să fie instruiţi corect asupra vaccinurilor, iar pentru aceasta industria farmaceutică are obligaţia de a pune la dispoziţia şcolilor de medicină absolut toate datele reale şi necesare.

6- În conformitate cu legile de protecţie ale consumatorului cerem ca toate informaţiile necesare să fie prezente în instrucţiunile care însoţesc vaccinurile, precum şi obligativitatea medicului de a informa detaliat pacientul asupra efectelor adverse posibile, fără a încerca să-i influenţeze decizia pro sau contra vaccinare. Toate substanţele componente ale unui vaccin trebuiesc să figureze în instrucţiunile însoţitoare ale vaccinului. Iar aceste substanţe trebuie să figureze în toate dicţionarele medicale (Vidal, Martindale, Red Book, Medex, Pschyrembel etc.) pentru a putea fi consultate şi înţelese de pacient.

7- Este absolut necesar ca toate acele substanţe despre care se ştie că sunt dăunătoare, sau asupra cărora planează suspiciuni, să fie eliminate din compoziţia vaccinurilor. Anumite metale sau subtanţe binecunoscute a fi toxice, cum ar fi mercurul sau aluminiul, nu au ce căuta în vaccinuri Iar faptul că mercur eventual poate fi găsit şi într-un peştele oceanic nu este un argument pentru a introduce mercurul în vaccin, indiferent în ce cantitate s-ar face aceasta. Nemai vorbind de faptul că nu credem să existe prea mulţi părinţi pe lumea asta care să-şi hrănească copii între 0 şi 12 luni cu… peşte oceanic congelat!

Datele asupra eficacităţii, siguranţei şi duratei protecţiei oferite de vaccinuri sunt în marea lor majoritate incerte, fapt ce face ca vaccinul să constituie un hazard şi să planeze asupra lui o mare doză de îndoială. Reacţiile pe care le pot provoca vaccinurile sunt diferite de la o persoană la alta, şi de aceea pricipiul prevenţiei trebuie să primeze în administrarea sau neadministrarea unui vaccin.

8- Este pur şi simplu un scandal faptul că asupra unor medici care nu recomandă vaccinarea se exercită presiuni de tot felul, mergând până la excluderea din rândul corpului medical! Acest lucru trebuie să înceteze cât mai repede.

9- Cerem ca părinţii să fie cei care să decidă la ce vârstă anume copilul lor va face un vaccin sau altul. Faptul că majoritatea efectelor adverse grave apar în perioada de viaţă a primilor doi ani este un lucru deja certificat ştiinţific şi statistic, astfel încât doar părinţii sunt ultima instanţă care are dreptul inalienabil de a decide dacă, la ce vârstă şi cu care vaccin anume va fi vaccinat copilul lor.

10- Cerem înfiinţarea unei bănci de date la nivel european, independente de medicina şcolastică şi de industria farmaceutică, în care să fie puse liber la dispoziţia tuturor cetăţenilor informaţii detaliate asupra efectelor adverse ale vaccinurilor.

11- Cerem obligativitatea pentru corpul medical a anunţării tuturor incidentelor legate de vaccinare. Fiecare cetăţean trebuie să aibe dreptul de a depune plângere în cazul încălcării acestei obligativităţi.

Încă din Iulie 1996 la Strasburg Profesorul Lery a cerut înfiinţarea unui « Centre Européen de Vaccinovigilance ou Observatoire Européen des Effets Secondaires aux Vaccinations » (Centru european de vaccino-vigilenţă sau Observator european pentru supravegherea efectelor adverse ale vaccinurilor). Ce s-a ales din această cerere până acuma? Prin ignorarea acestei propuneri se urmăreşte protecţia consumatorului sau protecţia producătorului? Qui bono?

12- Este evident că statele europene trebuie să creeze un sistem de despăgubiri ale victimelor vaccinărilor. Este necesar a se hotărâ căile juridice şi legale prin care victimele să fie despăgubite şi ajutate de către societate. Iar medicina trebuie să înveţe o dată pentru totdeauna că este răspunzătoare de daunele provocate prin acţiunile ei, şi să ia aceste lucruri foarte în serios. Mult prea des sunt astfel de daune luate în derâdere, ignorate, iar victimele batjocorite şi lăsate în voia soartei.

De asemenea este necesar ca obligativitatea de a „face dovada“ să fie inversată. Nu victima este cea care trebuie să dovedească faptul că a fost lezată, ci industria farmaceutică şi corpul medical este cel care trebuie să facă dovada că nu a lezat!

Suntem ferm convinşi că o răsturnare a modului de gândire dogmatic şi orientat către profit de până în prezent este necesară deja de mult timp, iar lucrul acesta va putea aduce şi o schimbare evident pozitivă în raportul dintre costuri şi foloase, îndeosebi în ceea ce priveşte vaccinare.

Constatări generale:

Am constatat că nenumăratele patologii care apar după vaccinări produc dezorientare. Deseori ele nu sunt denumite după numele oficial, ci re-denumite. (Spre exemplu „similar polio“ sau „astmă asemănătoare tusei convulsive“-şi asta este tot o politică perversă, căci nefiind diagnosticate conform catalogului de boli, nu sunt recunoscute oficial, nici juridic şi nici de către Casele de sănătate).

Deseori sunt folosite alte nume, care descriu în fapt aceleaşi realităţi (sindromul oboselii cronice, polimialgie encefalomielitică, fibromialgie). Acest procedeu permite crearea de categorii care duc la „fardarea“ statisticilor (numărul poliomielitelor scade, numărul fibromialgiilor creşte) şi astfel nu se mai poate vedea că în fapt este vorba de o poliomielită post-vacinală!

Patologiile devin din ce în ce mai neclare, la modă fiind termenul de „sindrom“. Iar în legătură cu aceasta trebuieşte spus că măsurile preventive constituie doar pure ipoteze. Se doreşte prevenirea unor boli care în condiţiile de astăzi, ca urmare a igienei şi condiţiilor de locuit, practic nu mai au cum să apară. Şi să nu uităm că între timp ne stau la dispoziţie şi o serie de medicamente şi metode terapeutice extrem de eficace contra acestor afecţiuni. Astfel că izbucnirea unor astfel de boli sau morbiditatea lor este practic egală cu zero.

Vaccinurile sunt standardizate, şi totuşi fiecare vaccin, indiferent dacă este recent sau mai vechi, este complect individual în reacţiile sale, deci imprevizibil.

Peste tot în lume s-a constatat că vaccinurile au o influenţă negativă asupra sănătăţii populaţiilor – aproape 50% dintre indivizi trebuiesc de aceea să trăiască cu un handicap, răpinduli-se bucuria vieţii. Şi aceasta pentru a proteja copii şi adulţii de boli ipotetice, cu preţul afectării propriei sănătăţi. Merită toate acestea asumare unui astfel de risc? Qui bono?

Vaccinările nu au nimic de a face cu eradicarea bolilor, aşa cum am arătat de nenumărate ori cu ajutorul statisticilor din diferite ţări şi regiuni ale lumii. Dimpotrivă, ele sunt cauza principală a creşterii explozive a numărului de boli cronice şi degenerative, şi deci incurabile. Întrebarea inevitabilă este:

De ce se îmbolnăvesc din ce în ce mai mulţi copii de afecţiuni neurologice, alergii şi boli autoimunitare?

Unii „agenţi patogeni“ au devenit astăzi – ca urmare a influenţelor destructive ale omului modern asupra mediului înconjurător – mai agresivi ca în trecut. Iar omul a fost transformat într-un fel de „purtător de microbi“ care, conform medicinei şcolastice, trebuieşte vaccinat pe toate părţile. Ce am câştigat din toate acestea?

Ceea ce dă o amploare şi mai mare acestui scandal este nerecunoaşterea efectelor adverse ale vaccinurilor. În loc ca pacientul care a devenit victimă a unei vaccinări să fie sprijinit, el este lăsat singur cu handicapul şi boala sa de către toate instanţele, medicală, juridică şi socială. Familia lui deseori este adusă în pragul falimentului, iar multe căsnicii se destramă sub presiunea financiară şi morală a responabilităţii faţă de membrul de familie bolnav, care nu primeşte nici recunoaşterea afecţiunii sale, şi implicit nici ajutorul necesar din partea societăţii.

Deci, unde este „marea victorie“ a medicinei moderne, câştigată cu ajutorul vaccinării?

Anexa 1– Studiu comparativ între o grupă de copii vaccinaţi şi una de copii nevaccinaţi

(în original Anexa 2) Roosendaal, den 1. Dezember 2004

NVKP (Nederlandse Vereniging Kritisch Prikken – Asociaţia olandeză pentru o vaccinare conştientă) este o organizaţie independentă care este formată, printre alţii, din terapeuţi, medici şi părinţi.

(Qui bono: Spre deosebire de România, în Germania precum şi în alte ţări europene este recunoscută şi acreditată şi profesia de terapeut, ceea ce nu este echivalet cu medic. Terapeuţii urmează de asemenea şcoli şi studii de specialitate, dar sunt în general orientaţi către ceea ce în România se cunoaşte sub numele de „medicina alternativă“ sau „medicina naturistă“.)

Scopul NVKP este obţinerea libertăţii părinţilor în ceea ce priveşte libertatea de a accepta sau nu vaccinarea pentru copiii lor. Această hotărâre trebuieşte luată de către părinţi după o informare corectă, complectă şi independentă. NVKP este de părere că la ora actuală este necesară o cercetare fundamentală şi independentă în privinţa vaccinurilor, în care să fie implicaţi reprezentanţi ai diferitelor discipline şi ramuri ştiinţifice.

Adresa NVPK este: Postfach 1106, NL 4700 Roosendaal, Niederlande

Studiul

Studiul efectuat de NVKP a fost efectuat în Olanda în a doua jumătate a anului 2004 cu ajutorul declaraţiilor părinţilor a 635 de copii. O parte dintre aceşti părinţi erau membrii ai NVKP, ceilalţi nu. Sudiul a cuprins din punct de vedere geografic toate regiunile olandeze, iar codurile poştale şi adresele participanţilor ne sunt cunoscute. Părinţii au fost rugaţi să complecteze un chestionar. Acesta conţinea întrebări asupra stării de sănătate a copiilor lor. Ulterior au avut loc şi discuţii cu respectivii părinţi, pentru obţinerea unei alte serii de informaţii. Au fost de asemenea puse întrebări „de control“. Astfel că toţi copiii şi toţi părinţii sunt persoane cunoscute şi verificabile.

Chestionarele care nu au fost corect complectate sau cele complectate de persoane care ulterior au refuzat cel de-al doilea set de întrebări din discuţiile directe, nu au fost cuprinse în studiu.

Chestionarele părinţilor ai căror copii nu au fost vaccinaţi „normal“ – deci în conformitate cu recomandările Programului de Vaccinare Olandez (RVP) sau ai copiilor care nu au fost complect vaccinaţi nu au fost de asemenea luate în considerare.

Qui bono – Explicaţii asupra graficelor

Grupul A – copii complect vaccinaţi – sunt reprezentaţi prin culoarea roşie, iar cei nevaccinaţi, deci Grupul B, prin culoarea albastră. Semnificaţia valorilor din grafice sunt date separat în limba română (în original în germană, vezi şi documentul complect –pdf, Adobe Acrobat Reader – de la sfârşitul acestui articol) şi numerotate începând cu 1 de sus în jos (pe axa verticală a graficului).

Graficul 1 – valorile medii în primii 5 ani de viaţă, 543 de cazuri


1- au primit antibiotice (primul set de linii roşu-albastru,  sânga, de sus în jos)

2- probleme reumatice (al doilea set)

3- probleme cardiace (apnoe, „zgomote“ ale inimii, sincope)

4- pierderea cunoştinţei, leşin

5- crampe, colaps

6- comportament agresiv/număr de cazuri

7- encefalită/daune cerebrale/afecţiuni circulaţia sangvină a creierului

8- inflamarea testicolelor

9- inflamarea glandei salivare

10- hepatită B

11- meningită

12- poliomielită

13- tetanus

14- tuse convulsivă

15- difterie

16- rujeolă

17- rubeolă

18- oreion

19- anghină

20- otită

21- crampe febrile

22- febră peste 40 de grade Celsius

(Observaţie: singurele rubrici unde grupul B prezintă valori mai mari decât cele din grupul A sunt acelea care privesc afecţiunile normale ale copilăriei, dar în toate cazurile copii au trecut fără probleme prin perioada respectivă, câştigând pe deasupra şi o imunitate naturală, firească.)

Graficul 2 – asistenţa medicală oferită celor două grupuri în primii 5 ani de viaţă, 543 de cazuri


1- internare în spital (în stânga, de sus în jos)

2- vizite la medic

3- probleme ORL

4- ţipete continue, peste 3 ore

Graficul 3 – patologii în date absolute (N)


1- Extirparea amigdalelor

2- este/a fost epileptic

3- are/a avut insomnii

4- are/a avut un comportament agresiv

5- are/a avut ADHD (deficit de dezvoltare şi învaţăare, lipsă de concentrare)

6- are/a avut reacţii alergice

7- este/a fost autist

8- are/a avut asmtă sau afecţiuni pulmonare nespecifice

9- are/a avut leucemie

10- are/a avut intoleranţă alimentară

11- are/a avut diabet

12- are/a avut eczeme cronice

13- este/a fost bolnăvicios (predispus la îmbolnăviri)

14- copilul ţipă/ ţipete frecvente de lungă durată

Datele din grafice –în procente- media pentru primii 5 ani de viaţă

Patologii (medie) Complect vaccinat Nevaccinat
N= 312 231
Febră peste 40 1,94 1,21
Crampe febrile 0,19 0,07
Otită/infecţii ale urechii 1,67 0,62
Gât/infecţii căi resp. superioare 0,77 0,19
Oreion 0,04 0,03
Rujeolă 0,02 0,06
Difterie 0,00 0,00
Tetanus 0,00 0,00
Tuse convulsivă (Pertussis) 0,09 0,17
Poliomielită 0,00 0,00
Meningită B/C/viral 0,00 0,00
Hepatită B 0,00 0,00
Infecţii glande salivare 0,02 0,02
Infecţii testicole/epidimitis 0,00 0,00
Daune cerebrale 0,01 0,00
Comportament agresiv 0,57 0,05
Crampe/colaps 0,21 0,03
Pierderea cunoştinţei/leşin 0,09 0,04
Dereglări ritm cardiac 0,09 0,12
Afecţiuni reumatice 0,05 0,01
Administrare antibiotice 1,43 0,65
Vizite la medic pediatru 7,58 3,87
Internări spital 0,57 0,39
Probleme ORL 5,00 2,73

Date absolute în cifre

Număr total copii 312 231
Bolnăvicios 83 19
Are/a avut eczeme cronice 167 101
Ţipete continue 23 10,3
Are/a avut diabet 2 0
Are/a avut intoleranţă alimente 74 60,1
Are/a avut leucemie 0 0
Are/a avut astma/afecţ. pulmon. 46 19
Este/a fost autist 8 0
Are/a avut reacţii alergice 89 61,5
Are/a avut ADHD 6 2,9
Are/a avut comportament agresiv 20 10,3
Are/a avut dereglări de somn 81 51,3
Este/a fost epileptic 5 2,9
Extirpare amigdale 33 7,3

Nevaccinat în relaţie cu complect vaccinat: N=312 în fiecare grupă

Concluzii:

– Grupul A (complect vaccinat) a mers de două ori mai des la medic

– Grupul A a fost de două ori mai des internat la spital

– În cadrul grupului A au apărut evident mai des probleme ca: tulburări de somn, probleme reumatice, probleme ORL şi crampe.

– Antibioticele au fost folosite în grupul A de trei ori mai frecvent decât în grupul B

– Operaţiile de amigdale au fost de cinci ori mai frecvente în grupul A

– În grupul A găsim 27% copii „bolnăvicioşi“ în comparaţie cu doar 7% în grupul B (copii nevaccinaţi).

– Comportamentul copiilor din grupul A a fost evident mai „agresiv“ decât cel al copiilor din grupul B

– În aproape toate categoriile copiii din grupul A au avut o stare de sănătate semnificativ mai proastă decât copii din grupul B.

Concluzia finală a studiului este aceea că starea de sănătate a copiilor nevaccinaţi este cu mult mai bună decât a copiilor vaccinaţi.

Anexa 2 (în original Anexa 3)

Chestionar-model folosit în studiul prezentat mai sus

Chestionar pentru relevarea efectelor adverse ale vaccinurilor (uşoare şi grave)

Cod 1 Ţara………………..               Observator/Observatoare Nr………………..

Nr………………..                                 Pacient/Pacientă Nr …………………………….

Observator/Observatoare

Nume, Prenume şi Adresa

………………………………………………………………………………………………….

Cod Ţară Cod 2 Observator/Observatoare Nr……………..   Pacient/Pacientă Nr…………….

Pacient/Pacientă (Nume Prenume)

Data naşterii ………………….       Sexul (M/F)………………….        Grupa sangvină ……………

Data complectării chestionarului, data observării ………………

Tipul vaccinului suspectat Cod 3 ………………………………………………………………………………………

Descrierea administrării …………………………………………………………………………………………

Starea de sănătate a pacientului în ziua administrării ……………………………………………………….

A fost vaccinul administrat în ciuda unei contraindicaţii           Da…….            Nu……

Simptome Cod 5

Data Descrierea Terapie Starea:

mai bună/mai rea

Alte vaccinuri administrate  Cod 4

Data Descriere (tip vaccin, producător/firma)

Diagnoza post-vaccinare  Cod 6

Evoluţie, daunele permanente, vindecare, deces, etc.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Istoricul sănătăţii pacientului (anamneza)  Cod 7

Anamneza  personală:

– Situaţia în timpul sarcinei, naşterea?…………………………………………………………………………..

– A fost alăptat, cât timp? …………………………………………………………………………………………

– Afecţiuni (boli) pe cât posibil cu data ………………………………………………………………………….

– Probleme psihice (despărţirea părinţilor, cine a avut grije de copil, etc) …………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………

– Accidente, operaţii ………………………………………………………………………………………………

– Alte patologii …………………………………………………………………………………………………….

Anamneza  familiei:

– În legătură cu diagnosticul copilului …………………………………………………………………………..

– Alte patologii (de ex. probleme articulare, dezechilibru hormonal, cord, sist. circulator, probleme neurologice, digestive, autoimunitare, ORL, diabet, cancer, alergii, tuberculoză, etc.)…………………… ………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Vă rugăm pe cât posibil o descriere exactă!

Alte informaţii Cod 8

Ce fel de analize (sânge, urină, scaun, altele)?

………………………………………………………………………………………………………………………

Ce fel de controale medicale?

………………………………………………………………………………………………………………………

Ce fel de terapii au fost întreprinse?

………………………………………………………………………………………………………………………

Garantăm siguranţa datelor introduse în acest chestionar. El nu vor ajunge la o terţă persoană.

Vă rugăm, după necesitate, copiaţi şi daţi mai departe acest chestionar celor eventual interesaţi.

Traducerea : Qui bono

Anunțuri

2 răspunsuri to “Binecuvântare sau dezastru? – Partea a doua”

  1. Maria said

    Maine la prima ora ma duc sa-mi iau vitamine 😐

  2. mariuca said

    vaccinurile sint o porcarie si se stie clar ca cineva are un interes,probabil ne am inmultit prea mult.Romania e o tara frumooasa dar ei au nevoie de ea nelocuita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: