Qui bono – Blog

Medicina alopata, concerne farma, vaccin, boli cronice, coruptie

Vaccinarea – un dialog deschis

Posted by Qui bono pe 1 Martie 2010


Numărul vaccinărilor recomandate copiilor a crescut continuu în ultimii 20 de ani. Părinţi, unele oficialităţi din domeniul sănătăţii, unii legiuitori şi mulţi simpli cetăţeni îşi exprimă îngrijorarea. Ei ridică întrebări asupra procedeelor de producere a vaccinurilor precum şi asupra modului în care ingredientele din vaccinuri afectează maturizarea neurologică şi sistemul imunitar al copiilor. Ei sunt interesaţi asupra contaminării cu ţesuturi umane şi animale străine. Sau asupra interacţiunii dintre ingredientele aflate în vaccinuri şi asupra eventualităţii ca aceste interacţiuni să provoace daune de sănătate. Toţi aceştia solicită date ştiinţifice independente şi corecte asupra acumulării şi detoxificării acestor ingrediente de-a lungul timpului.

Şi în toate aceste discuţii prevalează grija faţă de sănătatea copiilor noştri.

Părinţii vor să ştie dacă toate aceste vaccinări sunt necesare şi dacă este nevoie ca mai multe vaccinuri să fie administrate simultan. Un număr crescând de părinţi doresc să aleagă un plan de vaccinare care diferă de cel recomandat oficial. Şi mai ales foarte mulţi părinţi doresc să aibe oportunitatea unei discuţii deschise, sincere şi sigure asupra acestor probleme şi îngrijorări.

Iar cel mai important poate este faptul că foarte mulţi părinţi sunt preocupaţi de faptul că prin „furia“ oficială de a reduce cât mai multe afecţiuni infecţioase nu se realizează în fapt altceva decât prejudicierea sănătăţii copiilor lor. Şi tocmai de aceea solicită profesiunii medicale şi concernelor farma să ia aceste îngijorări în serios.

Autorităţile de specialitate din fiecare ţară aprobă un vaccin după ce pentru acesta au fost prezentate studiile de eficacitate şi siguranţă necesare. Doar că aceste studii sunt efectuate de însăşi producătorii vaccinului respectiv, şi nu sunt controlate şi verificate de către specialişti independenţi şi neinteresaţi material. Comitetele de vaccinare de pe lângă ministerele de sănătate din fiecare ţară fac recomandările necesare privind doza vaccinului şi perioadele de timp pentru vaccinare (planul de vaccinare).

Dar există o îngrijorare din ce în ce mai mare asupra faptului că interesele finaciare au devenit mult  mai mari decât grija pentru sănătatea copiilor şi a adulţilor. Pentru faptul că profitul coincide cu nevoia de a publica rapoarte pozitive şi concluzii optimiste în studii care foarte adesea s-au dovedit a fi contrafăcute. Pe scurt, creşte îngrijorarea asupra proceselor de evaluare ale vaccinurilor. Deseori se ridică din partea părinţilor sau a unor specialişti întrebări îndreptăţite asupra validităţii metodelor ştiinţifice folosite în designarea studiilor asupra vaccinurilor. Există dince în ce mai multe dovezi asupra faptului că multe concluzii şi recomandări rezultate din aceste studii sunt în esenţă bazate pe un sistem de crediţe şi opinii în care domină paradigmele dogmei medicale şi nicidecum pe un sistem fundamentat ştiinţific de cercetare şi analiză.

Persoanele care au „îndrăznit“ să ridice astfel de întrebări au avut de a face cu o severă cenzură şi au fost nevoiţi să constate că indiferent cât de mult sau puţin diferite erau punctele lor de vedere, spaţiul de dialog şi discuţie era foarte restrâns. Un fel de „aici se execută, nu se discută!“ Unii au fost respinşi chiar şi de doctorii lor, de prieteni sau de către alţi membrii ai societăţii, ca nişte „paria“. Unii părinţi au fost acuzaţi oficial că îşi neglijează copii şi abuzează de ei şi au fost decăzuţi din drepturile paternale, luânduli-se copii! Alţii au fost nevoiţi să se ascundă sau să se mute în alte regiuni sau ţări împreună cu copii lor. Doar unii, puţini, au fost totuşi acceptaţi şi respectaţi.

Discuţia actuală asupra vaccinurilor este foarte volatilă. Sunt mulţi care consideră că vaccinărilor le sund datorate reducerea şi prevenirea incidenţei afecţiunilor infecţioase, şi că astfel au fost salvate multe vieţi. Alţii consideră că această reducere a incidenţei bolilor infecţioase a avut loc deja înaintea apariţiei vaccinurilor, ca urmare a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă, de nutriţie şi a celor sanitare, iar în această direcţie există o multitudine de dovezi clare. Alţii consideră că deşi vaccinurile au contribuit la eradicarea multor afecţiuni infecţioase majore, ele au cotribuit şi la dezvoltarea pe termen scurt sau lung a unor noi probleme majore de sănătate (locul afecţiunilor eradicate a fost luat de alte boli, noi). Dacă ar fi să aminitim aici doar de sindromul Guillain-Barre! Unii experţi consideră că studiile efectuate certifică siguranţa şi eficacitatea vaccinurilor, în timp ce alţii sunt de părere contrară. Un număr din ce în ce mai mare de experţi indică spre studiile noi care certifică faptul că vaccinurile nu sunt nici eficiente şi nici sigure. Problema este că fiecare grup de experţi are un alt punct de vedere asupra aceea ce înseamnă „eficace“ sau „sigur“.

Atunci cui să-i dai crezare?

Pot avea ambele părţi dreptate, în ciuda contradicţiilor? Pot fi vaccinurile responsabile pentru eradicarea unor boli infecţioase majore şi în acelaşi timp pot avea doar foarte puţin de a face cu scăderea numărului de îmbolnăviri? Au oare copii vreun beneficiu din faptul că se îmbolnăvesc de câteva ori în copilărie de astfel de boli? Dacă vaccinurile au dus la eradicarea unor boli infecţioase, au dus ele în acelaş timp şi la apariţia altor boli, cronice? Este  mai mare beneficiul eliminării unor boli infecţioase la copii decât efectele secundare ale vaccinului?

Mai putem în continuare accepta paradigma medicinei dogmatice care susţine că dezvoltarea unui număr din ce în ce mai mare de boli cronice la copii şi adulţi nu poate fi pusă pe seama efectelor secundare ale vaccinurilor? Pot avea dreptate ambele grupuri de experţi, care spun fie că vaccinurile sunt sigure şi eficace, fie că vaccinurile sunt nesigure şi ineficace? Care sistem sau set de studii este corect şi adevărat în concuziile sale?

În trecut, un foarte mic număr de părinţi au observat la copii lor deficienţe neurologice după o infecţie de rujeolă. După părerea lor, nici un alt copil sau familie nu ar trebui să treacă prin această suferinţă, chiar dacă ea apărea extrem de rar. Deci considerau că fiecare copil ar trebui să primească vacccinul antirujeolic pentru a fi protejat de infecţie şi implicit de eventualitatea unor handicapuri serioase. Alţi părinţi au observat cum copii lor au suferit pagube neurologice după vaccinarea contra rujeolei. Acesta era adevărul lor vis-a-vis de autoritatea numită coincidenţă. Şi după părerea lor, nici un copil nu ar trebui să fie vaccinat contra rujeolei. Problema este în primul rând foarte emoţională pentru părinţi.

Părinţii şi oamenii de ştiinţă s-au ocupat cu aspectele necesităţii vaccinului rujeolic. Rujeola este o infecţie care poate fi benefică pentru maturizarea sistemului imunitar şi neurologic al copilului. Este o afecţiune benignă care provoca doar 3 decese la 10 milioane de copii în 1957, cu 6 ani înainte de introducerea vaccinului antirujeolic. Deci în nici un caz nu poate fi vorba aici de o afecţiune epidemică sau de o boală gravă. Iar din punct de vedere statistic, rece, nu se justifică vaccinarea a 10 milioane de copii pentru doar eventual trei cazuri grave!

Chiar şi serioasele evenimente neurologice (SSPE – subacute sclerosing panencephalitis) cauzate de boală sunt foarte rare şi pot fi şi mai rare dacă se apelează la un tratament nutriţional corect şi la măsuri preventive în timpul bolii cât şi în convalescenţă. În1960, incidenţa SSEP era de 61 de cazuri la 10 milioane de infecţii cu rujeolă. Ce anume face ca unii, foarte puţini copii, să sufere efecte severe datorate rujeolei, în timp ce covârşitoarea majoritate se recuperează fără vreo problemă deosebită? Şi ce anume face ca unii copii să dezvolte deficienţe neurologice după un vaccin antirujeolă, în timp ce alţi copii vaccinaţi nu par a avea de suferit? Ce nume determină exprimarea unui virus rujeolic sau a unei alte infecţii virale la un copil care se presupune că este protejat, deoarece este vaccinat? Putem da fiecărui copil acelaşi vaccin şi să ne aşteptăm ca răspunsul să fie identic, deşi ştim că nu există doi copii la fel? Putem continua să tratăm fiecare copil la fel cum l-am tratat pe precedentul? Este un progam de vaccinare antirujeolic necesar şi protejează el mai mult decât dăunează?

Mulţi părinţi şi oameni de ştiinţă sunt îngrijoraţi din cauza creşterii incidenţei de autism şi a întregului spectru de boli legate de acesta în ultimii 10-20 de ani. Părinţii încep să constate apariţia primelor simptome ale afecţiunilor neurologice la foarte scurtă distanţă de timp faţă de administrarea unui vaccin MMR (rujeolă-oreion-rubeolă). Unii copii cu autism sau deficienţe asociate acestuia se prezintă clinic la fel ca cei care dezvoltă o SSPE în mod natural după o infecţie rujeolică.

Un studiu recent efectuat de Mind Institute din California arată că incidenţa cazurilor de autism a ajuns în California la 1 la 250 de copii! Cercetările recente ale Dr. Wakefield et al şi ale Dr. V.K. Singh au arătat că există o subpopulaţie de copii acolo (California) care este susceptibilă de deficienţe nutriţionale, intestinale şi imunitare, şi care dezvoltă autism sau afecţiuni afiliate relatate după o vaccinare MMR. Ori, dacă aceste cercetări pot fi reproduse şi se dovedesc a fi corecte înseamnă că avem de a face cu un număr mult mai mare de cazuri de autism decât de copii afectaţi ca urmare a unei infecţii rujeolice naturale!

Cum vom descifra această problemă depinde în mare măsură de sistemul nostru fundamental de convingeri, de prejudecăţile noastre, de fricile noastre, de raportul nostru cu anumite interese sau intenţii speciale, de nivelul de cercetare şi intenţionalitate, de descoperirile sau informaţiile pe care le primim. Pentru a afla adevărul este esenţial cum punem problema, cum interpretăm răspunsul primit sau în ce poziţie de autoritate credem sau ne aflăm.

Ca rezultat al contradicţiilor, un număr crescând de părinţi descoperă propriul lor adevăr şi plasează instanţa supremă în propriile mâini. Acest fapt ar trebui să oblige copul medical să ia foarte în serios modul în care se gândeşte asupra vaccinării, să reconsidere corect realitatea din care ne lipsesc foarte multe studii clarificatoare, să judece cu o minte deschisă întreaga problematică a vaccinărilor şi să se separe obiectiv de concernele farma, a căror interese se îndreaptă exclusiv spre beneficiul material. Cu cât breasla medicilor va rămâne mai mult timp sub tutela concernelor farma, cu atât mai mari vor fi prejudiciile aduse imaginii acestei meserii nobile! Şi acest lucru îl înţeleg aici ca pe un foarte serios semnal de alarmă. Întrebarea este dacă va fi şi luat în considerare, auzit?

Părinţii şi-au găsit curajul şi puterea de a se educa singuri şi de a explora singur topicele vaccinărilor. Au început să cântărească argumentele pro şi contra asupra vaccinării, au început să-şi formeze propriile lor idei asupra stării de „bine“ şi de boală, asupra modului cum funcţionează sistemul imunitar şi cum poate fi acesta susţinut şi ajutat.

Multe dintre aşa-numitele modalităţi alternative – nutriţionismul, fitoterapia, medicina chineză tradiţională, homeopatia, ayurveda, chiropractica, etc.- împărtăşesc o mulţime de informaţii asupra modalităţilor de prevenire şi asupra terapiilor lipsite de efecte secundare, ale afecţiunilor acute şi cronice ale copiilor. Desigur că şi în această direcţie părinţii au început să se informeze şi să-şi formeze propriile opinii, care, încetul cu încetul îi exclud pe medicii alopaţi ca o alternativă demnă de luat în cosiderare. Şi tare mie teamă că deja am trecut de 5 înainte de 12 , Domnilor.

Grava eroare de a transforma guturaiul de iarnă în pandemia de gripă porcină se va reflecta nu numai asupra OMS şi concernelor farma, dar în primul rând asupra corpului medical. Iar aici două aspecte sunte extrem de grave.

În primul rând nici măcar 10% din populaţia Europei nu s-a vaccinat, deci nici măcar 10% nu mai sunt dispuşi să ia în serios afirmaţiile medicinei alopate, respectiv a medicilor care au „jucat“ împreună cu OMS şi industria de vaccinuri. Vă puteţi oare închipui că ceilalţi peste 90% nu vor lua primul drum spre un cabinet medical alopat, în cazul unei probele de sănătate, ci se vor îndrepta către alte… direcţii, aşa cum le numiţi Dumneavoastră, alternative? Tare mi-e teamă că în curând medicina alopată va deveni… alternativă! Dacă nu veţi întreprinde ruptura necesară cu trecutul şi nu veţi schimba fundamental direcţia de gândire.

În al doilea rînd, făcând jocul concernelor farma şi prin aceasta pierzând încrederea a peste 90% din populaţia Europei, vă daţi seama în situaţie gravă v-aţi plasat singuri? După pandemiile inexistente de AIDS, hepatită C, SARS, aviară şi mai nou porcină, lumea NU VĂ MAI CREDE! Şi dacă în viitor întradevăr va apare o pandemie, reală, periculoasă şi agresivă, şi lumea, care nu vă mai crede, nu vă va urma avertismentele, de data aceasta bine intenţionate şi corecte, vom avea de a face cu urmări CATASTROFALE! Vom avea de a face întradevăr cu zeci de mii de decese, care însă, din punct de vedere moral, va vor fi Dumneavoastră reproşate, şi nu industriei famaceutice! Aici este o chestiune de morală şi de etică, pe care nu sunt convins că mulţi dintre Dumneavoastră o conştientizează, căci se pare că morala şi etica profesională a fost de mult înghiţită de un morman de… bancnote!

Trist şi foarte grav!

Părinţii vor să prevină apariţia bolilor infecţioase la copiii lor, iar medicii doresc (şi doresc şi eu să mai cred încă acest lucru) să vină în întâmpinarea dorinţelor fireşti ale părinţilor. Dar aruncând în circuit vaccinuri cu tot felul de componente, care mai de care mai puţin studiate, despre care lipsesc informaţiile şi studiile serioase şi independente, nu designate chiar de către producătorii interesaţi financiar, s-a ajuns a se obţine exact efectul invers. Pierderea încrederii în ajutorul oferit, probabil bine intenţionat, de către medicina alopată.

Acuma medicina este confruntată cu o serie de întrebări asupra modului în care sunt produse vaccinurile, asupra compoziţiei acestora, asupra interacţiunii dintre componente, asupra efectelor nedorite, asupra influenţării negative a sistemului imunitar al copiilor. Un bun medic şi un bun om de ştiinţă trebuie să fie deschis posibilităţii ca noi răspunsuri la aceste întrebări să fie contrare a ceea ce s-a învăţat mai de demult la şcoală sau a ipotezelor în care s-a crezut până nu de mult. Cunoaşterea şi înţelepciunea poate fi obţinută şi continuată doar printr-o permanentă punere de întrebări!

Unui copil de două luni i se administrează următoarele vaccinuri (în USA): difterie, tetannus, pertussis, hemophilus influenza B, polio, pneumococcus şi hepatită B. Acestea ar trebui să protejeze sugarul contra a 7 afecţiuni deodată. Dar doar extrem de rar un copil sau adult se îmbolnăveşte de două boli simultan, nemai vorbind de şapte deodată!!! Acelaşi ritual de vaccinare, mai puţin vaccinul contra hepatitei B, se repetă la vârsta de patru luni. Pe deasupra, la vârsta de şase luni se administrează aceleaşi vaccinuri, mai puţin hep.B şi polio, dar se adaugă în plus vaccinul antigripal.

Pentru numele lui Dumnezeu, care poate fi motivul pentru care se administrează aşa de multe vaccinuri, contra atâtor afecţiuni, la o vârstă atât de fragedă? Este eficient şi prudent să administrăm atâtea vaccinuri sugarilor? Şi unde sunt studiile independente, clare şi corect efectuate, care să certifice această necesitate?

Pe de altă parte, care sunt efectele pe termen scurt şi lung asupra sugarilor şi copiilor mici? Unde sunt studiile care conving şi atestă că această „politică“ este eficientă şi sigură? În ce mod interacţionează diferitele particule virale, specifice diferitelor boli, în organismul sugarului? Este această interacţiune benignă? Poate suporta un sistem imunitar încă fragil şi imatur un astfel de „asalt“ din partea atâtor virusuri şi componente chimice? Care sunt copii care pot fi mai susceptibili la reacţii adevrese, eventual chiar letale? Căci fiecare mamă care are mai mult de un copil ştie că NU EXISTĂ DOI COPII LA FEL, fie ei şi fraţi buni!

Din cercetările de laboator se ştie că un animal înjectat cu un agent patogen, în două rînduri diferite, se poate însănătoşi. Atunci însă când este injectat cu doi agenţi patogeni diferiţi în acelaşi timp, foate adesea animalul moare. Atunci când se fac studii clinice asupra eficacităţii şi siguranţei vaccinurilor, copii sunt ţinuţi sub observaţie între 72 de ore, şi uneori, până la cel mult 5-7 zile. Dacă în acest interval de timp nu apare nimic serios de raportat, vaccinului i se dă „lumină verde“ şi este considerat ca fiind sigur. Ce se întâmplă cu aceşti copii după cele şapte zile, nu mai interesează pe nimeni. Decât pe părinţii lor!

Astfel că atunci când cercetătorii afirmă că vaccinul este sigur, ei au dreptate. Dar doar pentru primele şapte zile de după vaccinare. Şi de regulă, dacă apar probleme la un copil după aceste 7 zile, aceste probleme sunt puse pe seama a ce vreţi şi ce nu vreţi, dar în nici un caz pe seama vaccinului!!! Vedeţi vre-o urmă de logică aici? Nu ar trebui să ştim răspunsul la aceste întrebări INAINTE de a aproba un vaccin şi planul de vaccinare?

O altă problemă foarte interesantă şi de asemenea complect lipsită (în opinia mea) de logică este cea a dozajului! Dozajele antibioticelor şi medicamentelor se fac în funcţie de greutatea corporală a copilului. Un copil „mic“ primeşte un dozaj mai mic, iar unul mare, un dozaj mai mare. Copiii au greutăţi diferite, chiar şi la aceeaşi vârstă. Chiar şi gemenii de multe ori au greutăţi diferite, şi ritmuri de dezvoltare diferite.

Ei bine, vaccinurile fac excepţie de la această regulă de bun simţ a „dozajului“. Un sugar de 2 luni primeşte aceaşi doză de vaccin ca şi unul de 6 luni, sau unul de 18 luni sau unul de 4 ani!!! Ori despre diferenţa de greutate ditre ei nu cred că este cazul să mai vorbim. Nu trebuie să fii medic ca să ştii că un copil de 18 luni cântăreşte mai mult decât unul de 2 luni. Sau poate tocmai medic trebuie să fii pentru a nu observa acest lucru? Şi atunci, care este doza corectă de vaccin pentru un copil de 2 luni şi pentru unul de 4 ani, pentru a obţine efectul dorit de producere a anticorpilor contra unei anume boli? Nu este oare o doză mare de vaccin prea mult pentru sistemul imunitar al unui sugar de 2 luni? Dar dacă nu este prea mult, atunci poate doza pentru cel de 4 ani este … prea mică? Există o suficientă înţelegere a influenţei acestor procese şi fenomene asupra sistemului imunitar? Căci studii în această direcţie nu s-au făcut, deci nici nu există concşuzii ştiinţifice certificate!

Care este gradul de contaminare cu ţesut de origine animală care apare în procesul de producere a vaccinurilor? Multe dintre ţesuturile acestor animale conţin virusuri şi particule bacteriene specifice speciei lor, iar acestea sunt „legate“ADN în culturile celulare. Unele vaccinuri sunt produse pe embrioni de ouă, pe rinichi de maimuţă sau pe celule de foetus uman. În timpul procesului de producţie se foloseşte serum obţinut de la vaci. Se ştie că ADN-ul de la virusuri sau bacterii, la fel ca şi proteinele de origine animală, se mişcă liberi atunci când sunt plasaţi în culturi. Cât ADN de origine animală, poteine şi virusuri sau bacterii sunt incorporate în materialul genetic al virusului sau bacteriei contra căreia efectuăm vaccinul?

Alte vaccinuri conţin cantităţi diferite de mercur, aluminiu, formadehidă, gelatină, MSG (monosodiu glutamat), neomicin şi alte antibiotice, fungii modificate genetic şi alte chimicale volatile. Putem cuantifica în mod realist un nivel de siguranţă acceptabil pentru aceste ingrediente, atâta timp cât acestea nu apar în mod natural în copii noştri, ci doar prin vaccinare? Cu ce termeni de comparaţie vom putea efectua un astfel de studiu, căci nu poate fi fixată o graniţă NATURALĂ pentru prezenţa unor astfel de substanţe în organism. Ele în fapt nici nu au ce să caute în organism!

Şi nu avem nici cea mai mică idee asupra efectulul sinergetic şi a combinaţiilor dintre aceste substanţe. O cantitate mică dintr-o astfel de substanţă poate să nu-i aducă prejudicii unui copil, în timp ce unui alt copil, care are deficienţe în sistemul de detoxificare al organismului său, poate să-i provoace daune de sănătate care pot merge pînă  la deces!

Majoritatea copiilor din spectrul autismului sau afecţiunilor afiliate acestuia sunt depistaţi prin analize de laboator cu deficite de nutrienţi şi vitamine, disfuncţii şi deficienţe imunitare, emoţionale, de comportament şi cu greutăţi de învăţare, probleme senzoriale, disfuncţii intestinale. Iar la alţi copii cu afecţiuni cronice cum ar fi cancerul, alergiile, astma, inflamaţiile intestinale, diabet, ADD/ADHD şi alte afecţiuni neurologice şi imunitare, au fost de asemenea găsite aceleaşi disfuncţii semnalate mai înainte. Există aici vre-o legătură­­?

Cine cunoaşte un copil mai bine decât părinţii lui? Iar atunci când o mamă relatează medicului că, sub ochii ei, copilul a început să aibe un comportament schimbat, la scută vreme după administrarea unui vaccin, medicul, care a învăţat în Facultate că vaccinurile sunt sigure, o trimite la „plimbare“ pe săraca mamă, spunându-i că nu se pricepe, că nu e medic, şi că habar n-are ce se întâmplă cu copilul ei. Nu, nu toţi medicii fac aşa ceva. Dar mulţi, mult prea mulţi, aşa fac! Se poate exclude din capul locului că o mamă are dreptate şi face observaţii corecte supra evoluţiei copilului ei? Este învăţătura medicală împărtăşită în facultate mai „atentă“ cu un copil decât propria lui mamă?

Putem exclude cu desăvârşire că un copil, mai târziu, peste ani, nu va avea de suferit de pe urma bolilor cronice provocate de toate aceste lucruri „necurate“ care se găsesc în vaccinuri? Joacă vreun rol cauzal vaccinarea în toate aceste afecţiuni cronice care apar la vârste atât de fragede? Cum se pot verifica aceste teorii? Şi-a pierdut oare medicina capacitatea de a-şi pune întrebări? Cum se face că vaccinarea cu pretinsa ei siguranţă şi eficacitate a devenit o dogmă? Oare atât de arogantă a devenit medicina alopată încăt să nu recunoască posibilitatea de a face o greşeala, posibilitatea unei teorii eronate? Se pare că  da!

Din ce în ce mai mulţi copii au deficienţe de învăţare (atenţie), de vorbire şi de auz, difuncţii intestinale şi o serie întreagă de ale probleme emoţionale şi de comportament. Iar factorul comun al acestor copii este că ei sunt vaccinaţi şi că prezintă deteriorări ale sistemelor neurologic şi imunitar.

Este întradevăr necesar să administrăm deodată până la 9 vaccinuri diferite unui copil? Are sens acest „viol“ a unui organism încă plăpând? În ce mod vor afecta toate aceste vaccinuri sănătatea copilului? Compensează riscul vaccinurilor, riscurile aduse de o boală? În ce fel influenţează vaccinarea ADN-ul unui copil? În ce fel influenţează sistemul imunitar?

Întrebări, foarte multe întrebări. Iar medicina şcolastică oferă foarte puţine răspunsuri pertinente, în schimb ne împovărează cu o dogmă cu termen de valabilitate expirat.

Expirat de mult prea mult timp!

Qui bono

Nota: O serie de idei şi informaţii folosite în cadrul acestui articol le datorez Dr. Lawrence B. Palevsky, MD, FAAP, DABHM.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Vaccinarea – un dialog deschis”

  1. […] Vaccinarea – un dialog deschis […]

  2. Off-Topic:
    Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”-Suceava si
    BUCOVINA PROFUNDĂ
    organizează conferinţa

    DICTATURA PSEUDO-ŞTIINŢEI
    susţinută de
    Ioan VLĂDUCĂ
    biolog, matematician, teolog
    profesor de apologetică ortodoxă

    Conferinţa va avea loc la
    Casa de Cultură – Sala Mică
    marţi, 9 martie 2010, ora 18
    Suceava

    Din cuprins :
    Mituri promovate in ştiinţe: cosmogonia Big-Bang, generaţia spontană, evoluţia speciilor, erele geologice, creierul fără suflet,
    Genocidul prin vaccinare, Codex Alimentarius, iodarea sării, florurarea apei, drogurile legale, anticoncepţionalele, medicamentele ucigaşe, ADHD
    Experimentele pe oameni
    Reducerea programată a populaţiei
    Malthusianismul, darwinismul social si eugenia

    http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/03/04/13/

  3. Bill Gates told a recent TED conference, an organization which is sponsored by one of the largest toxic waste polluters on the planet, that vaccines need to be used to reduce world population figures in order to solve global warming and lower CO2 emissions.

    Stating that the global population was heading towards 9 billion, Gates said, “If we do a really great job on new vaccines, health care, reproductive health services (abortion), we could lower that by perhaps 10 or 15 per cent.”

    http://www.prisonplanet.com/bill-gates-use-vaccines-to-lower-population.html

  4. Felicitari pentru blog!

    PS:
    Am vazut un document din august 2009 care arata ca incidenta autismului este de 1 la 97.

    • Qui bono said

      Mulţumesc.
      Acuma, 1 la 250, 1 la 97 sau 1 la … 1, este indiscutabil că toate aceste substanţe toxice nu au ce căuta în corpul uman, fie al unui adult sau, cu atât mai mult, al unui copil. Ceea ce este alarmant, este faptul că nu se cunosc efectele sinergetice, combinate, ale acestor substanţe, deoarece nu există interesul efectuării de astfel de studii. Iar ceea ce se ştie cert deja este că aluminiul favorizează acţiunea toxică a mercurului, deci, într-un anumit sens, este chiar mai dăunător decât Thiomersalul. Ambele sunt conţinute de Cantgrip! Şi nu numai.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: